ICCJ. Decizia nr. 340/2013. Civil. Obligatia de a face. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 340/2013
Dosar nr. 1982/110/2010
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 442/2011 din 26 mai 2011, Tribunalul Bacău Secţia Comercială şi de contencios Administrativ a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul E.F. prin care a solicitat să se constate că starea de şomaj şi calitatea de şomer sunt împrejurări de fapt imprevizibile şi de la data apariţiei până la sfârşitul acestora prin găsirea unui loc de muncă sunt de neînlăturat, i-au creat şi îi creează în calitate de debitor al contractului de împrumut cu banca imposibilitatea absolută de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, cerere recalificată de către instanţă ca fiind apel, prin încheierea de şedinţă din data de 20 decembrie 2011.
Prin citaţia de la primul termen i s-a pus în vedere apelantului să timbreze cererea de apel cu 10 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 0,15 lei.
Apelantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, cererea fiind respinsă ca nefondată.
În aceste condiţii, instanţa a invocat din oficiu excepţia netimbrării apelului şi a reţinut următoarele:
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din:
- taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;
- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.
În fine, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (3), neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
Faţă de aceste prevederi legale imperative, instanţa a constatat în fapt că apelantul nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, deşi a fost citat cu această menţiune; având în vedere şi că excepţia netimbrării este o excepţie de procedură ce se soluţionează înaintea cercetării pe fond a cauzei (obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar fiind datorate anticipat), instanţa a aplicat sancţiunea anulării cererii de apel, prevăzută de legea taxelor judiciare de timbru.
În consecinţă, prin decizia nr. 16/2012 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat apelul, ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul E.F., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ.
Prin criticile formulate, recurentul a arătat că instanţa de apel a încălcat principiul dreptului la apărare şi al contradictorialităţii precum şi al echităţii.
Recurentul susţine că instanţa a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, deşi nu a fost încunoştinţat despre obligaţia de a timbra cererea de apel, pentru a putea pune concluzii pe această excepţie.
Recursul este nefondat.
În prealabil, înalta Curte subliniază că recurentul a invocat în mod formal dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ., urmând a fi analizat numai punctul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de soluţia pronunţată de către instanţa de fond, prin care cererea a fost anulată ca netimbrată.
Recurentul a invocat greşita aplicare a legii, în raport de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. şi art. 14 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/2008, în condiţiile în care a solicitat scutirea de la taxa judiciară de timbru.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997: ,,Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată, sau, după caz, de Ministerul Justiţiei".
În concordanţă cu aceste dispoziţii Curtea de Apel a stabilit în sarcina reclamantului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei şi obligaţia de a depune timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei, adusă la cunoştinţa reclamantului prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 20 decembrie 2011 (fila 8 dosar apel).
Potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2012.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare a soluţiei pronunţată prin încheierea din data de 17 ianuarie 2012, iar Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din 10 februarie 2012 a respins ca nefondată această cerere.
În speţă, din actele dosarului rezultă că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, anulând apelul ca netimbrat, având în vedere că reclamantul, deşi legal citat nu s-a conformat obligaţiei privind timbrarea apelului până la termenul stabilit la data de 14 februarie 2012, urmare a respingerii, prin încheiere irevocabilă a cererii privind acordarea ajutorului public judiciar.
În ceea ce priveşte invocarea art. 129 C. proc. civ., precum şi încălcarea principiilor privind dreptul la apărare, al echităţii şi contradictorialităţii, înalta Curte constată că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente, în condiţiile în care instanţa este obligată să dea eficienţă dispoziţiilor legate de timbrarea cererii de apel.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul E.F. împotriva deciziei nr. 16/2012 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău - Secţia a ll-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2013. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 341/2013. Civil → |
|---|
