ICCJ. Decizia nr. 3446/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3446/2013
Dosar nr. 21012/301/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 22 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Constată că prin Sentinţa civilă nr. 408 din 12 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Focşani în Dosarul nr. 4024/231/2012 instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi în consecinţă a declinat competenţa soluţionării cererii promovate în temeiul O.G. nr. 5/2000 de către SC D.C.S. SA împotriva debitoarei A.I. în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, de la sediul operatorului.
Prin hotărârea astfel pronunţată, fără cale de atac, potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Focşani a reţinut că părţile au încheiat o convenţie privind alegerea de competenţă în caz de litigiu, potrivit art. 19 C. proc. civ., convenţie cuprinsă în clauza 8 lit. f) din contractul nr. 01/178/00208/207.
La rândul său, Judecătoria Sector 3 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 9774 din 26 iunie 2013, invocându-şi din oficiu necompetenţa teritorială, a declinat competenţa soluţionării litigiului la Judecătoria Focşani. În justificarea acestei hotărâri, de asemenea fără cale de atac, Judecătoria Sector 3 Bucureşti, fără a proceda la analiza normelor de competenţă considerate incidente care să conducă la concluzia excluderii competenţei acestei instanţe, a stabilit cu caracter critic că iniţiativa invocării din oficiu a excepţiei de către prima instanţă a fost greşită.
O dată sesizat conflictul, prin efectul declinărilor succesive şi reciproce de competenţă între cele două instanţe, în cadrul regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să hotărască asupra legalei competenţe.
În acest mecanism Curtea va depăşi analiza modului reciproc eronat în care conflictul a fost generat, atât prin eludarea dispoziţiilor art. 1591 alin. (3) raportat la art. 159 alin. (2) C. proc. civ. - de către Judecători Focşani, cât şi a celor prevăzute de art. 158 alin. (3) şi art. 1591 alin. (2) C. proc. civ. - de către Judecătoria Sector 3 Bucureşti, norme de procedură deopotrivă imperative, urmând să analizeze raportat şi la elementele relevante ale dosarului, care este instanţa teritorial competentă.
Astfel, reţine că litigiul are ca obiect somaţie de plată, şi că potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 5/2001, judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând potrivit legii.
Or, întrucât o cerere în pretenţii băneşti având ca obiect plata serviciilor audiovizuale exclude incidenţa unei norme procedurale de natură a impune o competenţă jurisdicţională absolută, rezultă, prin incidenţa art. 19 C. proc. civ. că părţile aveau libertatea de a încheia o convenţie atributivă de competenţă.
Astfel, potrivit art. 8 lit. f) din contractul nr. 01/178/00208/207, părţile au convenit cu efect obligatoriu pentru ele ca, în cazul unui litigiu derivat din executarea contractului, acesta să fie soluţionat de către instanţa competentă de pe raza operatorului, respectiv SC D.C.S. SA, adică din circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
Cum convenţia referitoare la competenţă se impune instanţei şi faţă de dispoziţiile art. 19 raportate la cele ale art. 1591 C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a acestui litigiu în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3445/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3448/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
