ICCJ. Decizia nr. 3442/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3442/2013
Dosar nr. 6538/281/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 22 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu-Mare la data de 3 februarie 2012, sub număr 1418/206/2012, petenta SC E.D.T.N. SA, prin S.D.E.E. Satu-Mare, a solicitat instanţei de judecată să dispună, în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, obligarea acesteia la plata sumei de 28.834,28 RON, actualizată.
Prin Sentinţa civilă nr. 793 din 8 februarie 2013 Judecătoria Satu-Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, reţinând că, sediul societăţii pârâtei se află în raza teritorială a Judecătoriei Ploieşti, iar cererea se înregistrează la instanţa de la domiciliul pârâtului.
Judecătoria Ploieşti, prin Sentinţa civilă nr. 11771 din 10 iulie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare, ca primă instanţă sesizată de reclamant şi a înaintat dosarul, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă, reţinând că, în cauză au incidenţă dispoziţiile art. 1591 C. proc. civilă, potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu Ia prima zi de înfăţişare.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face Ia instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă nu are nici o reşedinţă cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului.
De asemenea, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa domiciliului pârâtului mai este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia căruia s-a săvârşit acel fapt.
În raport de dispoziţiile art. 19 C. proc. civ. se reţine că, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de pricini privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 13 - 16 C. proc. civ.
În acest context, se apreciază că, în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 8 C. proc. civ., competenţa fiind una alternativă şi revenind fie instanţei de la sediul pârâtului, respectiv judecătoria Ploieşti, fie instanţei de Ia locul producerii faptului ilicit, respectiv Judecătoriei Satu-Mare, reclamantul având posibilitatea alegerii instanţei competente, ulterior acestei alegeri nici pârâtul şi nici instanţa din oficiu neputând să invoce necompetenţa teritorială.
În consecinţă, în raport de obiectul pricinii, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, fiind incidente normele de competenţă teritorială alternativă de ordine privată, în conformitate cu art. 5 coroborat cu art. 10 pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3441/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3443/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
