ICCJ. Decizia nr. 3445/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3445/2013
Dosar nr. 18129/301/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 22 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 16 noiembrie 2012 cu numărul 7205/198/2012, contestatorul M.I. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0114784 din 22 februarie 2012 întocmit de intimata C. SA C.
Prin Sentinţa civilă nr. 1752 din 3 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Brezoi a fost admisă excepţia de necompetenţă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, constatându-se că petentul M.I. are domiciliul în municipiul Bucureşti sector 3, localitate aflată în circumscripţia Judecători sector 3, Bucureşti.
Judecătoria sector 3, Bucureşti, prin Sentinţa nr. 8974 din 10 iunie 2013 a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petentul M.I. în favoarea Judecătoriei Brezoi şi a înaintat Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, cu motivarea că, analizând prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 s-a constatat că dispoziţiile legale incidente în speţă se referă la competenţa, dată de art. 2 pct. 1 lit. d) şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., tribunalelor şi curţilor de apel în procesele şi cererile în materie de contencios administrativ şi nu cu privire la competenţa instanţelor privind plângerile contravenţionale formulate, potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.
Analizând data constatării faptei contravenţionale, s-a observat că, la data de 30 august 2011, erau în vigoare dispoziţiile care trimit Ia aplicarea O.G. nr. 2/2011 privind regimul juridic al contravenţiilor, care stabilesc competenţa în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenţie seria R12 0114784 din 22 februarie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N. SA, contestatorul M.I. a fost sancţionat contravenţional pentru că, la data de 30 august 2011 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare X pe DN 7 Km 188 + 900 m, Seaca, judeţ Vâlcea, fără a deţine rovinietă valabilă, contravenţie prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 şi sancţionată de art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, prin art. III alin. (2) aduce modificări O.G. nr. 2/2001 introducând, după art. 10 din actul normativ anterior menţionat, art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2011 este cuprinsă în secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită "modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal", legiuitorul făcând, aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 cuprinse, în capitolul "dispoziţii tranzitorii şi finale" procesele în primă instanţă, precum şi în căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată Ia data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite, se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei legi.
Alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează, în mod expres, la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv "recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel (alin. (2)), iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată în primă instanţa în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate Ia data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei, sunt de competenţa tribunalelor, se trimit la tribunale".
Aşadar, din interpretarea textelor de lege mai sus evocate, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă, în mod restrictiv, Ia procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Întrucât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor conţine dispoziţii de drept public şi nu de drept privat.
Totodată, dispoziţiile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar Ia procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare in extenso în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Reţinând că prevederile Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menţionat, nu şi celor în curs de soluţionare, competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul J.I. la data de 16 februarie 2012 revine Judecătoriei Brezoi, această instanţa fiind competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dispoziţiile procedurale care reglementează competenţa teritorială având caracter absolut.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul M.I. în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3444/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3446/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
