ICCJ. Decizia nr. 3443/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3443/2013
Dosar nr. 11572/299/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu din 22 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. 1279/284/2011 formulată în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N. din România SA, petentul D.D. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii seria nr. 0034490 din 11 ianuarie 2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 899 din 17 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1279/284/2011 de către Judecătoria Răcari a fost declinată cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Găeşti, fiind invocate prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
Judecătoria Găeşti, fără a mai pronunţa încheiere sau sentinţă în cauză a dispus, prin adresă de înaintare, scoaterea de pe rol a plângerii şi trimiterea acesteia, pe cale administrativă Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocându-se prevederile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013.
La data de 28 februarie 2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 11572/299/2013.
Prin Sentinţa nr. 15200/2013 din 28 iunie 2013, Judecătoria sector 1 - Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Găeşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă cu motivarea că, analizând prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 s-a constatat că dispoziţiile legale în speţă se referă la competenţa, dată de art. 2 pct. 1 lit. d) şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., tribunalelor şi curţilor de apel în procesele şi cererile în materie de contencios administrativ şi nu cu privire Ia competenţa instanţelor privind plângerile contravenţionale formulate, potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.
Analizând data constatării faptei contravenţionale, s-a observat că, la data de 11 ianuarie 2012, erau în vigoare dispoziţiile care trimit la aplicarea O.G. nr. 2/2011 privind regimul juridic al contravenţiilor, care stabilesc competenţa în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Cu privire Ia conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin procesul-verbal din 11 ianuarie 2012 s-a consemnat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare X aparţinând petentului D.D. a circulat pe A1 km 70 + 460 m, Petreşti judeţul Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, prin art. III alin. (2) aduce modificări O.G. nr. 2/2001, introducând, după art. 10 din actul normativ anterior menţionat, art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatase a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2011 este cuprinsă în secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită "modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal", legiuitorul făcând, aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 cuprinse în capitolul "dispoziţii tranzitorii şi finale" procesele în primă instanţă, precum şi în căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite, se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei legi.
Alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează, în mod expres, la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv "recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit Ia curţile de apel (alin. (2)), iar, conform alin. (3), procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei, sunt de competenţa tribunalelor, se trimit la tribunale".
Aşadar, din interpretarea textelor de lege mai sus evocate, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Întrucât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor conţine dispoziţii de drept public şi nu de drept privat.
Totodată, dispoziţiile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar textul se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare in extenso în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Reţinând că, prevederile Legii nr. 2/2013 se aplica numai proceselor în materie contravenţională începute după data intrării în vigoare a actului normativ anterior menţionat, nu şi celor în curs de soluţionare, competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul D.D. la data de 23 mai 2012 revine Judecătoriei Găeşti, această instanţă fiind competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dispoziţiile procedurale care reglementează competenţa teritorială având caracter absolut.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul D.D. în favoarea Judecătoriei Găeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3442/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3444/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
