ICCJ. Decizia nr. 3461/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3461/2013
Dosar nr. 2720/271/2010 **
Şedinţa publică din 19 iunie 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 670 din 11 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor s-a admis excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată invocată de pârâte.
S-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamantul C.L. în contradictoriu cu pârâtele D.F. şi D.L.I. având ca obiect principal pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele.
Obiectul principal al cererii reclamantului îl reprezintă obligarea pârâtelor la executarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare ce a intervenit intre antecesorul in drepturi al pârâtelor, numitul C.P. în calitate de vânzător promitent şi reclamantul C.L. in calitate de cumpărător beneficiar al promisiunii, mai concret pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare cu privire la bunurile ce fac obiectul antecontractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată intervenit între părţi în 08 august 1993 şi al cărui obiect in constituie următoarele bunuri; imobilele cuprinse in C.F., clădire cu întregul aparat de fiert ţuică, integral, imobilul - un hectar de pădure din valea L., pământul de pe V.M. situat lângă C.I.
Valoarea acestor bunuri la care se referă promisiunea sinalagmatică unică se ridică la suma de 52.180 RON, potrivit preţuirii reclamantului.
Raportat la această valoare instanţa a stabilit o taxă de timbru de 9.329 RON şi 5 RON timbru judiciar şi constatând că s-a achitat o taxă de timbru de 10 RON şi 0.3 RON timbru judiciar a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a achita taxă de timbru de 9.319 RON şi 4.7 RON timbru judiciar.
Cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant a fost admisă prin încheierea de şedinţă pronunţată in cameră de consiliu din 10 ianuarie 2012, prin care s-a admis in parte cererea s-a dispus reducerea taxei de timbru datorate cu 50% la valoarea de 4.659,5 RON şi s-a dispus plata eşalonată în 15 tranşe a sumei datorate, reclamantul fiind obligat să achite lunar câte o sumă de 310,63 RON cu titlu de taxă de timbru în data de 11 a fiecărei luni.
Reclamantul a achitat o singură tranşă in sumă de 311 RON pe care a depus-o la dosar în şedinţa publică din 07 martie 2012.
În şedinţa publică din 04 aprilie 2012 constatând că deşi era scadentă la 11 martie 2012, a doua rată a taxei judiciare de timbru eşalonate şi reduse, reclamantul nu a achitat-o instanţa a pus in discuţia părţilor excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecată.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 146/1997, în cazul unei cereri ce are ca obiect o acţiune in realizarea a unor drepturi patrimoniale, taxa de timbru se calculează la valoarea pretenţiilor după preţuirea reclamantului.
Potrivit art. 20 din acelaşi act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată, neîndeplinirea obligaţiei de plată la termenul stabilit sancţionându-se cu anularea acţiunii sau cererii.
Instanţa reţine că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată reprezentat de o acţiune în realizare, contestatoarele aveau obligaţia să achite, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr 146/1997, o taxă judiciară de timbru de 9.329 RON şi un timbru judiciar de 5 RON, în baza art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, obligaţie de care a luat la cunoştinţă prin citaţia primită.
Această taxă de timbru a fost redusă la suma de 4659.5 RON prin încheierea camerei de consiliu din 10 ianuarie 2012 fiind eşalonată in 15 tranşe lunare de 310,63 RON scadente in data de 11 a fiecărei luni, tranşe din care până la 04 aprilie 2012 s-a achitat o singură tranşă, deşi reclamantul avea cunoştinţă de scadenţa acestora şi i s-a atras atenţia că neachitarea acestora la termenele scadente va atrage anularea cererii.
Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, instanţa a admis excepţia insuficientei timbrării acţiunii şi a anulat cererea de chemare a reclamantului ca insuficient timbrată, potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei apelate ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea apelului critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în cuprinsul cererilor înregistrate pe rolul Tribunalului Bihor precum şi în precizările ulterioare depuse în cauză că, în mod greşit instanţa de fond a anulat cererea formulată de acesta, ca insuficient timbrată, neputându-se reţine culpa sa pentru neachitarea în termen a tranşelor din taxa de timbru stabilită în cauză.
Menţionează că prin chitanţa din data de 7 martie 2012 a achitat, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în încheierea din data de 10 ianuarie 2012 prima tranşă lunară din taxa judiciară de timbru, în valoare de 311 RON, urmând ca lunar să achite restul taxei de timbru stabilită de instanţă.
Susţine că nu a avut cunoştinţă despre termenul fixat în cauză ulterior termenului din 7 martie 2012, dată la care i s-a comunicat faptul că s-a formulat cerere de strămutare a dosarului, necunoscând nici soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cererea de strămutare şi nici contul în care urmează a se achita taxa de timbru stabilită, deşi a solicitat comunicarea acestor aspecte, astfel încât nu i se poate reţine vreo culpă pentru neachitarea următoarei tranşe din taxa de timbru, soluţia de anulare a cererii ca insuficient timbrată fiind astfel incorectă.
Solicită reluarea judecăţii în Dosar nr. 2720/271/2010 şi comunicare contului în care se va plăti taxa de timbru.
Prin înscrisul intitulat "întâmpinare" şi precizările depuse la data de 1 noiembrie 2011 apelantul reiterează faptul că a solicitat în primă instanţă să se specifice contul în care să achite taxa de timbru de la domiciliul său din A. pentru a nu se mai deplasa lunar din localitatea A. în mun. Oradea, iar Tribunalul Bihor a emis o adresă către Primăria A. fără a specifica acest cont, Primăria neîncasând taxa de timbru. Mai arată că a solicitat prelungirea termenelor pentru achitarea taxei de timbru în mai mult de 15 tranşe, în condiţiile în care, potrivit O.U.G. nr. 51/2008 eşalonarea plăţii taxelor de timbru se poate face până la 48 de rate lunare.
Subliniază că, a prezentat în instanţă la termenul din 22 iunie 2012, chitanţa în valoare de 622 RON, din care rezultă că a plătit taxa de timbru şi pentru luna restantă, iar pe de altă parte termenul final pentru achitarea taxei de timbru în cuantum de 4.659,5 RON a fost stabilit pentru data de 11 aprilie 2013.
Intimata D.L.I., prin reprezentant, a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile pronunţată de Tribunalul Bihor în totalitate ca legală şi temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 62 din 14 noiembrie 2012 Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.
Prin încheierea dată în cameră de consiliu din 10 ianuarie 2012 instanţa de fond a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă formulată de reclamant, dispunându-se în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, reducerea taxei judiciare de timbru stabilită în cuantumul de 9.319 RON şi 4,7 RON timbru judiciar (în şedinţa publică din 23 septembrie 2011) la suma de 4659,5 RON şi 4,7 RON timbru judiciar şi eşalonarea plăţii acesteia în 15 tranşe a câte 310,63 RON, în prima tranşă urmând a se achita suma de 310,63 RON, taxă judiciară de timbru şi 4,7 RON timbru judiciar până la data de 11 februarie 2012, în a doua tranşă suma de 310, 63 RON taxă judiciară de timbru, ce se va achita până la data de 11 martie 2012,în a treia transă suma de 310,63 RON taxă judiciară de timbru ce se va achita până la data de 11 aprilie 2012, stabilindu-se în continuare cuantumul sumelor ce vor achita până la a cincisprezecea tranşă precum şi data până la care urmează a fi achitată fiecare tranşă, această încheiere fiindu-i comunicată reclamantului - apelant la data de 17 ianuarie 2012, conform dovezii de comunicare depusă la dosarul de fond. Prin încheierea dată în camera de consiliu din 24 februarie 2012 a fost respinsă ca tardivă cererea de reexaminare formulată de reclamant împotriva încheierii dată în camera de consiliu din 10 ianuarie 2012, cerere prin care acesta a solicitat ca taxa de timbru redusă să fie eşalonată în 30 de rate lunare în loc de 15 tranşe.
După cum rezultă din actele dosarului, până la termenul de judecată din 4 aprilie 2012 reclamantul a achitat o singură transă în sumă de 311 RON şi timbru judiciar în cuantum de 5 RON, conform chitanţei depuse la dosar emisă la data de 7 martie 2012, deşi la data de 11 martie 2012 era scadentă a doua tranşă a taxei judiciare eşalonată şi redusă, taxă neachitată însă, nefiind depusă o dovadă în acest sens, situaţie în care se apreciază că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, criticile formulate de apelant sub acest aspect fiind apreciate ca nefondate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Potrivit art. 20 alin. (3) neîndeplinirea obligaţiei de plată la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, dispoziţii apreciate ca fiind incidente în cauză, în mod temeinic şi legal reţinând instanţa de fond că reclamantul nu ş-ia îndeplinit obligaţia prevăzută de lege privind plata taxei de timbru astfel cum a fost eşalonată şi la termenele stabilite în acest sens, situaţie în care intervine sancţiunea anulării acţiunii ca insuficient timbrată, dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 neputând fi aplicabile în cauză.
Susţinerile apelantului privind imposibilitatea achitării taxei de timbru pe considerentul că nu a avut cunoştinţă despre termenul fixat în cauză la data de 4 aprilie 2011, nefiindu-i comunicat acest termen, urmează a fi înlăturate, neavând relevanţă sub aspectul obligaţiei sale de a achita taxa de timbru scadentă la data de 11 martie 2012, conform încheierii din 10 ianuarie 2012, despre care acesta a avut cunoştinţă şi ale cărei dispoziţii privind termenele de plată şi cuantumul taxei de timbru ce se va achita la fiecare dată stabilită în acest sens se impunea a fi respectate întocmai. Pe de altă parte, aceste susţineri nu pot fi primite, apelantul reclamant fiind prezent la termenul de judecată din 7 martie 2012 când cauza a fost amânată pentru termenul din data de 4 aprilie 2012, conform menţiunilor din încheierea de şedinţă.
În acelaşi sens, nici argumentele apelantului cum că nu a cunoscut contul în care urmează a fi achitate ratele lunare din taxa de timbru stabilită de instanţă, nefiindu-i aduse lămuriri în acest sens, sunt apreciate ca nefiind de natură a atrage nelegalitatea sau netemeinicia sentinţei apelate, Legea nr. 146/1997 stabilind modalitatea de plată a taxelor de timbru, apelantul nefăcând, de altfel, nici o dovadă în sensul imposibilităţii achitării taxei de timbru în localitatea de domiciliu.
Cât priveşte chitanţa invocată de apelant, prin care s-a achitat taxă de timbru în cuantum de 622 RON, se reţine că această chitanţă a fost emisă la data de 22 iunie 2012, ulterior pronunţării sentinţei apelate, nefiind însă achitată întreaga taxă de timbru scadentă, conform calendarului stabilit, această dovadă nefiind făcută nici până la data soluţionării prezentului apel.
Împotriva deciziei menţionate anterior a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat că nu i s-a indicat contul în care să achite taxa de timbru eşalonată, că dată fiind situaţia sa materială precară trebuiau stabilite mai multe rate pentru achitarea taxei, că termenul de achitare a taxei s-a prelungit cu vacanţa judecătorească, că a făcut dovada achitării ratelor datorate, că judecătoria a admis punerea sub sechestru a bunurilor. Recurentul a mai arătat prin cererea depusă la data de 5 iunie 2013 că este de acord să i se reţină din pensie suma datorată cu titlu de taxă de timbru.
Înalta Curte a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Înalta Curte va analiza recursul prin raportare la prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit art. 212 din Legea nr. 146/1997
"(1) în cazul încuviinţării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, prin încheiere se vor stabili, după caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul sau termenele de plată şi cuantumul ratelor.
(2) Eşalonarea plăţii taxelor judiciare se poate face pe parcursul a cel mult 2 ani.
(3) În cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu, Ministerului Economiei şi Finanţelor/organelor competente pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite. În titlul executoriu se vor menţiona şi codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum şi orice alte date de identificare a debitorului. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Economiei şi Finanţelor în a căror rază teritorială îşi are sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare. "
Din acest text de lege rezultă că încheierea de încuviinţare a cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, cum este şi cea prin care s-a eşalonat plata taxei de timbru în cadrul mai multor rate, cu termene de plată succesive, este titlu executoriu.
De asemenea s-a prevăzut o procedură pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite în sarcina Ministerului Economiei şi Finanţelor/organelor competente ale unităţilor teritoriale subordonate acestuia.
Ca atare, nu îi mai revine instanţei judecătoreşti care a încuviinţat cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru obligaţia de a verifica achitarea la scadenţă a ratelor corespunzătoare din taxa de timbru datorată şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare în cazul neîndeplinirii obligaţiei.
De asemenea, atâta timp cât organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Economiei şi Finanţelor sunt împuternicite să execute silit încheierea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru cu finalitatea satisfacerii taxei de timbru datorate nu se mai justifică aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, care porneşte de la premisa neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul stabilit.
În acest caz, dacă petentul căruia i s-a încuviinţat cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru nu achită rata corespunzătoare din taxa de timbru la termenul stabilit organele fiscale vor declanşa procedura executării silite a încheierii.
Această reglementare este specială şi ca atare, derogatorie de la prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 care reprezintă dreptul comun în materia sancţiunilor aplicate pentru neachitarea taxelor de timbru până la termenul stabilit de către instanţele de judecată.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul că, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va admite apelul declarat de reclamantul C.L., va desfiinţa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 62A din 14 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamantul C.L. împotriva sentinţei civile nr. 670C din 11 aprilie 2012 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3476/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3449/2013. Civil → |
|---|
