ICCJ. Decizia nr. 366/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 366/2013
Dosar nr. 4816/1/2012
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 343 din 25 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi s-a respins ca nefondată, contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 1 din 16 februarie 2009 emisă de către SC G. SA, formulată de S.I.S.Ş., S.G., M.A., S.M., N.M., P.M., P.M., B.M., S.D., S.A., S.R., U.I.
Această hotărâre a devenit irevocabilă prin decizia nr. 673/R din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a constatat nul recursul.
Prin decizia nr. 310 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins recursul declarat de pârâta SC G. SA împotriva deciziei nr. 144/A din 15 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La data de 29 iunie 2012, contestatorii de S.I.S.Ş., S.G., M.A., S.M., N.M., P.M., P.M., B.M., S.D., S.A., S.R., U.I. au formulat cerere de revizuire a sentinţei nr. 343 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului cererii de revizuire s-a invocat că sentinţa civilă nr. 343 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă prin decizia nr. 673/R din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă este contradictorie cu decizia civilă nr. 310 din 23 ianuarie 2012 pronunţată de înalta Curte.
Prin decizia civilă nr. 310 din 23 ianuarie 2012 s-a reţinut că nu revine Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nicio obligaţie de soluţionare a notificării, întrucât această instituţie are competenţa de soluţionare a notificării numai în situaţia prevăzută de art. 29 din Legea nr. 10/2001, anume în cazul în care imobilul notificat se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, alta decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) din lege şi că nu este îndeplinită în cauză ipoteza textului art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Or, cele reţinute sunt în contradictoriu cu cele statuate prin sentinţa nr. 343 din 25 ianuarie 2011 în care s-au stabilit dreptul la măsuri reparatorii în echivalent ce urmează a fi propuse de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Revizuienţii au solicitat anularea primei hotărâri şi rejudecarea cauzei în raport de cele statuate prin decizia nr. 310/2012.
Analizând cererea de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 326 alin. (3) raportat la dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 327 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. prevăd că, în situaţia în care instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Raţiunea acestei dispoziţii legale constă în faptul că a doua hotărâre a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri. Instanţa de revizuire nu poate face nicio apreciere asupra legalităţii sau temeiniciei soluţiilor date prin cele două hotărâri, astfel încât, chiar dacă este corectă soluţia din cea de-a doua hotărâre, aceasta va fi anulată, ca sancţiune pentru încălcarea puterii lucrului judecat a unei alte hotărâri.
În cauza de fată revizuienta solicită revizuirea sentinţei nr. 343/2011 a Tribunalului Bucureşti, ca fiind contrară cu decizia nr. 310/2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, se observă că hotărârea a cărei anulare se solicită este anterioară deciziei pretins potrivnice
Legiuitorul nu lasă la aprecierea revizuentului alegerea hotărârii ce urmează a fi anulată, ci dispune anularea celei din urmă hotărâri, tocmai pentru că efectul de exclusivitate al hotărârii care se bucură de putere de lucru judecat împiedică repetarea judecăţii unui proces terminat, având aceleaşi părţi, obiect şi cauză.
Revizuenţii solicită, practic, anularea, hotărârii în care nu au avut câştig de cauză şi reluarea judecăţii în raport de cele statuate prin ultima hotărâre, cerere inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 327 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienţii B.L.I., P.C.M., S.I., U.I., S.Ş., S.G., S.D., S.A., S.R., M.A., S.M., N.M., P.M., P.M. şi B.A. împotriva sentinţei nr. 343 din 25 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă irevocabilă prin decizia nr. 673/R din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 368/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 365/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... → |
|---|
