ICCJ. Decizia nr. 3812/2013. Civil. Expropriere. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3812/2013
Dosar nr. 491/118/2010
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 869 din 21 februarie 2012 a Tribunalului Constanţa a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comuna Agigea prin Primar şi Consiliul Local Agigea, fiind respinsă cererea formulată în contradictoriu cu aceste entităţi, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate.
Acţiunea reclamantei SC M.E.D.C. SRL, fondată pe dispoziţiile art. 9 al Legii nr. 198/2004, a fost respinsă ca nefondată faţă de Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, reprezentat de C.N.A.D.N.R.
Împotriva acestei hotărâri au fost depuse două apeluri, de către SC M.E.D.C. SRL şi de către SC K.I. SRL, în calitate de „continuatoare a personalităţii juridice" a SC M.E.D.C. SRL, cu sediul în mun. Constanţa, str. Libertăţii nr. 2B, jud. Constanţa.
Criticile dezvoltate în cuprinsul căii de atac au vizat următoarele aspecte:
- hotărârea nr. 20 din 04 iunie 2009 a Comisiei constituite conform Legii nr. 198/2004, vizând exproprierea a 4.729 mp din totalul suprafeţei de 10.000 mp, cu acordarea a doar 16 euro/mp drept despăgubiri, este nelegală, suma astfel stabilită fiind disproporţionată faţă de valoarea imobilului şi beneficiul nerealizat prin pierderea dreptului de proprietate.
Instanţa de fond a ignorat corecta interpretare şi aplicare a disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994, care impune instanţei să ia în calcul valoarea stabilită la data întocmirii raportului de expertiză; că din acest punct de vedere în mod greşit s-a stabilit că data de referinţă a evaluării o reprezintă cea a emiterii hotărârii de expropriere (04 iunie 2009), în condiţiile în care la mai puţin de o lună imobilul a fost trecut în intravilan, prin hotărâre a consiliului local.
Că în mod greşit s-a îmbrăţişat opinia separată a d-nei B.D. (anume, valoarea estimată de 16 euro/mp), fără a parcurge întregul raport de evaluare şi fără a stabili de ce s-a ales această variantă dintr-o marjă de preţuri cuprinsă între 1 euro şi 34 euro.
Instanţa nu a avut în vedere că cea mai bună utilizare pentru- amplasamentul imobilului în cauză este aceea de „construcţie de locuinţe individuale"; că beneficiul nerealizat trebuie stabilit în funcţie de regimul juridic de teren intravilan, aşa cum l-ar fi putut vinde după data de 04 iulie 2009, cu 50 euro/mp, dacă nu ar fi fost instituite interdicţiile legale notate în cartea funciară, datorită exproprierii.
Prin decizia civilă nr. 3 C din 14 ianuarie 2013 Curtea de Apel Constanţa a respins apelul ca nefondat.
În considerente instanţa a reţinut că instanţa de fond s-a raportat în mod corect la dispoziţiile legale care reglementează această materie şi a luat în calcul atât valoarea reală a imobilului, cât şi prejudiciul cauzat proprietarului.
Valoarea de 40,38 euro/mp calculată de experţii B.E. şi M.V. a fost determinată pornindu-se de la premisa includerii terenului în cauză în intravilanul comunei Agigea conform H.C.L. nr. 151 din 03 iulie 2009, apreciind că cea mai bună utilizare a terenului (din perspectiva caracteristicilor amplasamentului şi al posibilităţii viitoare de dezvoltare a zonei) este cea pentru construirea de locuinţe individuale - destinaţie avută în vedere şi de societatea reclamantă la data achiziţionării.
Comparativ, d-na expert B.D. a calculat valoarea de piaţă a bunului în raport de imobile echivalente ca amplasament şi destinaţie, la data întocmirii raportului de evaluare al expropriatorului - respectiv, teren agricol, stabilind o valoarea de 16 euro/mp, bazându-se pe datele reţinute pentru imobile din extravilanul comunei Agigea (Dosar nr. 7370/118/2009).
Experţii cu opinie majoritară au determinat ulterior valoarea de piaţă prin metoda „fluxului de numerar" pornind de la potenţialul de dezvoltare şi de la destinaţia dată de criteriul celei mai bune utilizări, tratând terenul ca pe unul având plan urbanistic zonal, parcelabil în loturi de câte 500 mp şi cu străzi şi trotuare proiectate. Expertul cu opinie separată a arătat că faţă de categoria terenului la momentul exproprierii (extravilan agricol) nu trebuie aplicate normele de urbanism avute în vedere în opinia majoritară, specifice mediului urban. Acelaşi expert a indicat ca potrivită în acest caz metoda de evaluare a capitalizării rentei funciare.
În privinţa criticii aduse de apelantul reclamant, potrivit cu care valoarea despăgubirii (valorii de piaţă) se calculează în raport de momentul efectuării expertizei judiciare, instanţa a reţinut că ea este neîntemeiată.
Astfel, experţii desemnaţi în condiţiile legii au întocmit un raport de evaluare depus la termenul din 22 noiembrie 2011, cu exprimarea opiniilor în raport de obiectivele stabilite, calculând valoarea de piaţă însă în funcţie de datele avute în vedere la emiterea hotărârii contestate (piaţa imobiliară, natura imobilului supus exproprierii, criteriul CMBU etc). Valoarea regăsită în cuprinsul raportului de expertiză a fost însuşită în parte, prin acceptarea argumentelor expertului cu opinie separată.
Sub acest aspect trebuie remarcat că prin sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză" prevăzută în art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu reflectă voinţa Legii nr. 198/2004 de a se verifica, pe calea acestei contestaţii, legalitatea şi justeţea despăgubirii conferite de către expropriator.
Ca atare, instanţa a reţinut că valoarea stabilită de expertul B.D., de 16 euro/mp, care a fost de altfel avută în vedere de către Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirii, este cea corectă, celelalte pretenţii ale apelantei reclamante fiind neîntemeiate, cât priveşte evaluarea proprietăţii expropriate.
S-a mai reţinut că soluţia primei instanţe este în egală măsură corectă şi cât priveşte înlăturarea pretenţiilor pentru cea de-a doua componentă a despăgubirii - prejudiciul cauzat proprietarului, raportându-se la opinia expertului cu opinie separată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că experţii cu opinie majoritară, la stabilirea cuantumului despăgubirii au avut în vedere preţurile de vânzare de la momentul exproprierii, nu au avut în vedere grila notarilor publici şi nici faptul că terenul expropriat a fost trecut din extravilanul în intravilanul localităţii prin H.C.L. nr. 151 din 3 iulie 2009. De asemenea, instanţa a apreciat greşit că nu se impune acordarea de daune reprezentând prejudiciul cauzat prin lipsa de folosinţă a terenului în scopul dezvoltării unui ansamblu de locuinţe, încălcând astfel dispoziţiile art. 22 din legea 33/1994.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Cu privire la condiţia ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă la momentul stabilirii cuantumului prin hotărârea judecătorească, instanţa este obligată să respecte normele cuprinse în art. 26 alin. (2) din legea 33/1994 din cuprinsul cărora rezultă că la calcularea cuantumului despăgubirii instanţa va ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Aplicând în cauză aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că despăgubirea pentru imobilul expropriat trebuia să se raporteze la valoarea imobilului de la data efectuării raportului de expertiză în prima instanţă şi nu la valoarea de la data exproprierii.
Astfel, din cuprinsul raportul de expertiză efectuat în fond, a rezultat că la stabilirea cuantumului despăgubirii au fost avute în vedere preţurile existente la momentul exproprierii, 4 iunie 2009 şi nu acelea de la data efectuării raportului de expertiză, respectiv noiembrie 2011.
În egală măsură, destinaţia terenului ce trebuie luată în considerare la stabilirea corectă a despăgubirii nu poate fi alta decât aceea pe care terenul a avut-o la data efectuării expertizei întrucât dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 stipulează expres că despăgubirea se stabileşte în funcţie de preţurile cu care se vând imobilele de acelaşi fel la data întocmirii raportului.
La momentul emiterii Hotărârii nr. 20 din 4 iunie 2009, categoria de folosinţă a terenului a fost aceea de extravilan, iar ulterior, prin H.C.L. nr. 151 din 3 iulie 2009 terenul a fost trecut în intravilanul localităţii.
Această schimbare a categoriei de folosinţă trebuia luată în considerare la calculul despăgubirii, astfel încât conţinutul raportului de expertiză nu este lămuritor deoarece prin concluziile sale s-a propus o valoare a terenului extravilan fără a se ţine seama că la data efectuării expertizei terenul se afla în intravilan.
Pentru aceste motive se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Rejudecând, instanţa de trimitere va dispune refacerea raportului de expertiză în funcţie de aspectele semnalate în prezentele considerente.
La omologarea valorii corecte a despăgubirii se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care stabilesc, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la compararea rezultatului expertizei cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile formulate de reclamantă, stabilind o despăgubire care nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea cerută de expropriat.
Celelalte critici inserate în motivarea recursului vor fi avute în vedere drept apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC K.I.C. SRL (fostă SC M.E.D.C. SRL) împotriva deciziei nr. 3C din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 3809/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3813/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
---|