ICCJ. Decizia nr. 3817/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3817/2013
Dosar nr. 267/2/2010
Şedinţa publică de Ia 18 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin plângerea formulată de SC C. SRL, în contradictoriu cu T.M., pe rolul Judecătoriei sectorului 5, în temeiul dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii nr. 121020 din 03 septembrie 2009, emise de O.C.P.l. Sector 5, s-a solicitat anularea încheierii nr. 121020 din 03 septembrie 2009 emise de O.C.P.l. Sector 5, radierea notărilor efectuate în temeiul încheierii nr. 121020 din 03 septembrie 2009 şi desfiinţarea documentaţiei cadastrale a SC T.M.
În primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 7145 din 28 octombrie 2010, s-a respins ca) inadmisibil capătul de cerere vizând desfiinţarea documentaţiei cadastrale aparţinând T.M. Această soluţie a fost confirmată şi de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 346/A din 28 martie 2012, prin care s-au respins apelurile formulate de părţi împotriva sentinţei susmenţionate.
În recurs, însă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 2280 din 13 decembrie 2012, a respins excepţia nulităţii ca nefondată, a respins recursul pârâtei ca nefondat, a admis recursul reclamantei şi a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a admis apelul reclamantei. A desfiinţat în parte sentinţa sub aspectul capătului de cerere privind anularea documentaţiei cadastrale a intimatei.
La data de 14 ianuarie 2013, S.C. T.M. S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând şi suspendarea executării acestei decizii în baza art. 325 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a cererii de revizuire.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuienta susţinând că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi, respectiv, a dat mai mult decât s-a cerut.
Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, prin încheierea din 28 martie 2013 a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate. În considerente instanţa a reţinut că nu se poate susţine cu deplin temei că punerea în executare a deciziei civile nr. 2280 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ar avea pentru revizuentă consecinţe grave sau că există o vătămare semnificativă a intereselor legitime ale revizuentei prin executarea hotărârii şi niciun caracter iremediabil al unei posibile vătămări, aşa încât nu se justifică admiterea cererii de suspendare.
Pe de altă parte, în condiţiile în care revizuentă a susţinut, în motivarea cererii sale de suspendare, faptul că din considerentele deciziei nu rezultă cu claritate ceea ce a dispus instanţa de recurs, o atare împrejurare, nu reclamă cu necesitate, urgenţa dispunerii măsurii suspendării executării deciziei atacate, elementele invocate în sprijinul acestei cereri, îndreptăţind-o pe aceasta la a solicita prin alte mijloace legale lămurirea pretinselor neclarităţi, care nu au fost lămurite de considerentele deciziei atacate, care fac corp comun cu dispozitivul acesteia, revizuirea fiind o cale de atac extraordinară de retractare, a cărei soluţionare este supusă prevederilor înscrise în art. 129 alin. (6) din C. proc. civ., coroborat cu art. 326 din C. proc. civ.
Cum suspendarea executării unei decizii irevocabile, este condiţionată de existenţa unui caz bine justificat, respectiv de dovedirea unei vătămări importante a intereselor legitime ale revizuentei şi a caracterului ireversibil al posibilei vătămări a acesteia, pe această cale neputând fi analizată însăşi temeinicia motivelor care justifică exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii, în temeiul art. 325 din C. proc. civ., cererea de suspendare a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, la data de 25 aprilie 2013, a declarat recurs revizuenta SC T.M. SA, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că este expusă unui prejudiciu substanţial decurgând din faptul că dispozitivul deciziei instanţei de recurs este eliptic şi acreditează ideea că s-a dispus în sensul anulării documentaţiei cadastrale. Ca atare, SC C. SRL se poate prevala de conţinutul dispozitivului în discuţie, solicitând efectuarea unor menţiuni corespunzătoare la O.C.P.I., situaţie în care interesele recurentei sunt grav vătămate.
Ulterior declarării acestui recurs, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 840 din 9 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa reţinând că decizia pronunţată în recurs supusă revizuirii nu a evocat fondul.
La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare, având a se pronunţa, cu prioritate, asupra excepţiilor invocate.
Excepţiile invocate în întâmpinare de intimată se vor respinge pentru următoarele considerente.
Nemotivarea recursului poate fi reţinută numai în situaţia în care criticile formulate nu se pot încadra în motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Insă, în speţă, critica formulată, respectiv nelegalitatea încheierii, este încadrabilă în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Cât priveşte lipsa de obiect a unei cereri, este de precizat că această excepţie se poate invoca doar în situaţia inexistenţei obiectului cererii, ca element esenţial, prin care se înţelege tocmai ceea ce se solicită de reclamant şi raportul procesual nu se poate lega în lipsa unei pretenţii concrete formulate.
Or, în situaţia de faţă, recursul are un obiect bine stabilit, respectiv anularea încheierii din 28 martie 2013 pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Excepţia lipsei de interes a recurentului în promovarea căii de atac invocată din oficiu se va admite pentru următoarele considerente.
Una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii civile se referă la necesitatea existenţei unui interes, adică a unui folos practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă. Interesul juridic trebuie să fie născut şi actual, deci trebuie să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, în forma concretă de manifestare a acţiunii.
Potrivit opiniilor exprimate în doctrină şi în jurisprudenţă, interesul judiciar, este o condiţie necesară pentru dobândirea calităţii de parte în procesul civil şi se concretizează în folosul material ori moral pe care l-ar putea obţine oricare dintre părţi de pe urma activităţii judiciare pe care intenţionează să o desfăşoare.
În procesul civil nu poate fi invocat un interes oarecare, ci acesta trebuie sa fie legitim, personal - adică propriu celui ce promovează acţiunea civilă, născut şi actual - respectiv un interes care se află în fiinţă la data promovării acţiunii civile şi pe tot timpul exercitării acesteia.
În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în sensul că nu mai este actual, deoarece nu mai există nici un folos practic pentru recurentă a solicita suspendarea executării deciziei atacate până la soluţionarea cererii de revizuire, conform dispoziţiilor art. 325 C. proc. civ., din moment ce cererea de revizuire a fost soluţionată la data de 9 mai 2013.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va respinge recursul ca lipsit de interes.
Faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa constată necesitatea diminuării cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, în raport de complexitatea cauzei şi de munca depusă de apărătorul ales. Ca atare, având în vedere aceste criterii, va reduce cheltuielile de judecată la suma de 1000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile nulităţii şi a lipsei de obiect a recursului declarat de SC T.M. SA, invocate de intimata SC C. SRL.
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de revizuienta SC T.M. SA împotriva încheierii de şedinţă din 28 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3814/2013. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3820/2013. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
