ICCJ. Decizia nr. 3979/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3979/2013
Dosar nr. 5492/182/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17 aprilie 2012 reclamanta SC A.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - anularea procesului verbal de contravenţie din 21 martie 2012, cu consecinţa anulării sancţiunilor aplicate prin acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 5395 din 22 noiembrie 2012, Judecătoria Buftea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu reţinând, în esenţă, că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.
Astfel învestită Judecătoria Cornetu apreciind că nu este competentă, prin sentinţa civilă nr. 2270 din 04 aprilie 2013, la rându-i, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a de dezînvesti, această din urmă instanţă a apreciat că, prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat competenţa de soluţionare a proceselor având ca obiect plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Judecătoria Baia Mare, prin sentinţa civilă nr. 6842 din 20 iunie 2013, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către I.C.C.J., reţinând în esenţă, că prevederile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se aplică numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, astfel cum stipulează în mod expres acest text de lege.
A considerat, aşadar, că sunt incidente prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competentă a soluţiona plângerea contravenţională fiind judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
Învestită a se pronunţa prin regulator de competenţă, Înalta Curte constată că îi revine Judecătoriei Cornetu competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale, pentru considerentele ce succed:
În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravenţională formulată împotriva unui proces - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competenţa soluţionării plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În stabilirea instanţei competentă teritorial a soluţiona prezenta plângere contravenţională, problema care se ridică în speţă este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, sunt aplicabile.
Se observă că norma de competenţă teritorială, derogatorie de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, este cuprinsă în Secţiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând, deci, distincţia între cele două materii.
Coroborând sediul materiei cu dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziţii tranzitorii şi finale, se reţine că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi la cele în materie contravenţională.
Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii tranzitorii exprese vizând competenţa teritorială în materie contravenţională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă la 17 aprilie 2012, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, instanţa legal învestită fiind cea de la locul săvârşirii contravenţiei.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei a fost drumul A2 km 12+450 m, în apropierea localităţii G., judeţul Ilfov, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, competenţa soluţionării plângerii contravenţionale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3978/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3980/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
