ICCJ. Decizia nr. 4034/2013. Civil. Expropriere. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 4034/2013

Dosar nr. 52812/3/2010

Şedinţa publică din 26 septembrie 2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2213 din 21 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III -a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantele M.M., M.S.G. şi B.C.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, ca neîntemeiată.

Prin dispoziţia nr. 7141 din 14 decembrie 2006 de modificare a dispoziţiei nr. 6099/2006, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, str. B., sector 1, compus din teren în suprafaţă de 325,11 m.p., şi construcţii de tip B şi tip A, cu excepţia apartamentului nr. 2 situat la etajul 1 şi a apartamentului nr. 3 aflat la etajul 2, ambele înstrăinate chiriaşilor în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin hotărârea nr. 76 din 3 august 2010, pârâtul Municipiul Bucureşti, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a stabilit în favoarea reclamanţilor o despăgubire în valoare de 1.718.121 RON pentru imobilul restituit.

S-a reţinut că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra etajului II al imobilului acesta fiind exceptat de la restituire.

Referitor la capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la finalizarea procedurii de expropriere, anulare şi suspendarea efectelor hotărârii de expropriere instanţa de fond a constatat că reclamantele neavând calitatea de proprietare ale apartamentului expropriat, nu au interesul şi nici calitatea de a ataca acest act, întrucât hotărârea nu are ca efect micşorarea patrimoniului reclamanţilor.

A fost respins şi capătul de cerere având ca obiect obligarea la daune morale.

Apelul formulat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 396 A din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că prima instanţă a apreciat corect cu privire la finalizarea procedurii de expropriere, anularea şi suspendarea efectelor hotărârii de expropriere şi că reclamantele nu au calitatea de proprietare ale etajului 2 din imobilul situat în str. B., sector 1 Bucureşti.

A mai reţinut că, solicitarea reclamantelor de a se stabili valoarea despăgubirilor la nivelul anului 2008 este nefondată, întrucât despăgubirea se acordă potrivit evaluării efectuate la momentul efectuării raportului de expertiză.

Critica formulată în apel, prin care reclamantele au invocat că sunt titularele dreptului de proprietate a etajului 2 din imobilul în litigiu a fost respinsă în raport cu conţinutul dispoziţiei nr. 6099 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti din care rezultă că nu a fost restituit şi etajul 2, acesta fiind înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantele invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au susţinut următoarele critici de nelegalitate:

Aparent instanţa de apel a analizat doar criticile cu privire la dreptul de proprietate asupra spaţiului situat la etajul 2 al imobilului din litigiu, însă practic nu a analizat aceste critici, reformulându-le, şi ajungând la concluzia greşită că nu deţin niciun drept de proprietate asupra spaţiului aflat la etajul 2.

Au mai susţinut că spaţiul în litigiu le-a fost restituit prin dispoziţia nr. 7141/2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, iar prin hotărârea nr. 108/2010, expropriatorul le-a recunoscut calitatea de proprietari, dispunând şi plata unei despăgubiri, astfel încât în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de efectuare a unei expertize pentru evaluarea spaţiului situat la etajul 2 al imobilului.

Reclamantele - recurente au mai invocat încălcarea dreptului la dovedirea prejudiciului moral, întrucât instanţa de judecată a anulat capătul de cerere privind daunele morale ca netimbrat.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Criticile recurenţilor urmează a fi analizate din perspectiva cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., neputând fi încadrate, în raport de conţinutul lor în cazurile invocate de pct. 5 şi 8 ale aceluiaşi art. 304.

Nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, reclamantele - recurente critică faptul că prin expertiza dispusă de prima instanţă a fost expertizat un alt imobil decât cel din litigiu şi că în mod greşit a fost anulat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca netimbrat, deci nu invocă un viciu de procedură.

Faptul că instanţa de apel nu a încuviinţat o nouă expertiză nu constituie o încălcare a formelor de procedură pentru a fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Deşi recurentele invocă şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii ci la interpretarea greşită a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.

Modul în care instanţa de apel a interpretat, în stabilirea situaţiei de fapt, expertiza tehnică dispusă de prima instanţă şi dispoziţiile de restituire emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti nu pot face obiect de analiză în recurs.

Recurentele - reclamante nu au formulat în concret nicio critică referitoare la calitatea motivării deciziei de apel, de natura celor descrise în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv absenţa motivelor care au condus la adoptarea soluţiei ori existenţa unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la aplicarea greşită a legii nu este întemeiată.

În baza dispoziţiei nr. 6093 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, emisă conform Legii nr. 10/2001, s-a restituit în natură, în proprietatea reclamanţilor imobilul situat în Bucureşti, str. B., sector 1, compus din construcţii de tip B şi tip A (S+P+3) cu excepţia apartamentului nr. 2 situat la etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare -cumpărare, cu cota de teren aferentă în suprafaţa de 15,21 m.p., şi a etajului 2 împreună cu terenul aferent în suprafaţa de 47,32 m.p., şi teren în suprafaţă de 309,47 m.p, din suprafaţa totală de 372,00 m.p.

Prin dispoziţia nr. 7141 din 14 decembrie 2006, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, a fost modificat art. 1 al dispoziţiei nr. 6099 din 19 iunie 2006 în sensul că s-a restituit în natură în proprietatea reclamanţilor imobilul situat în Bucureşti, str. B., sector 1, compus din teren în suprafaţă de 325,11 m.p. din suprafaţa totală de 372,00 m.p. şi construcţii de tip (b) şi tip A (S+P+3), (cu excepţia apartamentului nr. 2 situat la etajul 1, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 134/112/1998, cu cota aferentă de teren în suprafaţă de 15,21 m.p. şi a apartamentului nr. 3 situat la etajul 2, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 9/112/2000 cu cota de teren aferentă în suprafaţă de 31,68 m.p.), care se identifică conform planului topografic scara 1: 500.

Celelalte prevederi ale dispoziţiilor nr. 6099 din 19 iunie 2006 au rămas neschimbate.

Prin sentinţa civilă nr. 728 din 5 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului proprietatea pârâţilor N.M. şi M.N. situat în Bucureşti, str. B., etaj 2, apartament 3, Sector 1 cu suprafaţa utilă de 99,07 m.p., împreună cu cota indiviză din părţile de folosinţă comună şi 31,68 m.p. teren aflat sub construcţie.

Prin urmare, reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra etajului 2 al imobilului în litigiu astfel încât în mod corect acţiunea a fost respinsă.

Referitor la greşita anulare a capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, din considerentele hotărârii primei instanţe rezultă că a fost respins şi nu anulat ca netimbrat dat fiind că acest capăt de cerere este accesoriu cererii principale de stabilire a despăgubirilor şi subsecvent cererii de obligare la finalizarea exproprierii.

Cum reclamantele nu au calitatea de proprietari ai apartamentului nr. 3 expropriat nu au nici calitatea de a ataca hotărârea de expropriere, întrucât nu are ca efect micşorarea patrimoniului acestora.

Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamanţi va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii B.C.M., M.M. şi M.S.G. împotriva deciziei civile nr. 396 A din 14 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4034/2013. Civil. Expropriere. Recurs