ICCJ. Decizia nr. 4081/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4081/2013
Dosar nr. 10533/105/2011
Şedinţa publică de la 21 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios aministrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 142 de Ia 28 martie 2012, a admis acţiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, formulată de Sindicatul Liber şi Independent al Salariaţilor în contradictoriu cu pârâta SC U. SA, a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenienta Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 şi a obligat pârâta să plătească suma de 331.783,8 RON reprezentând despăgubiri civile, cu motivarea că există o răspundere civilă contractuală a pârâtei, care, prin nerespectarea obligaţiei de paza a bunului, respectiv instalaţia de foraj T50, a produs o pagubă în patrimoniul beneficiarului contractului prin descompletarea până la inutilizarea acestuia şi, pe cale de consecinţă, prin devalorizarea lui, astfel încât se impune obligarea pârâtei la plata sumei de 331.783,3 RON reprezentând diferenţa dintre valoarea bunului la momentul evaluării şi preţul la care a fost atribuit ca urmare a descompletării.
Prin decizia nr. 38 din data de 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC U. SA prin administrator judiciar E.C. SPRL Ploieşti, reţinând că reclamanta este îndreptăţită să pretindă acoperirea prejudiciului cauzat de executarea necorespunzâtoare a obligaţiilor contractuale, potrivit art. 969 şi 1073 C. civ., pârâtei revenindu-i obligaţia de conservare a instalaţiei reparate până la clarificarea modului de executare a termenilor contractului, iar o eventuală culpă a lichidatorului putea fi invocată numai în cadrul procedurii de insolvenţă, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 85/2008.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC U. SA, prin administrator judiciar E.C. SPRL Ploieşti, a declarat recurs solicitând admiterea acestuia şi casarea în tot a deciziei atacate, fără a indica vreun motiv de nelegalitate.
În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că răspunderea contractuală a încetat în momentul în care lucrarea a fost executată, răspunderea delictuală nu poate fi angajată, iar, în ceea ce priveşte dreptul de retenţie invocat de reclamantă, acesta a încetat din momentul numirii unui lichidator judiciar care avea obligaţia de a se ocupa de administrarea bunului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a formulat exclusiv critici de netemeinicie a soluţiei privind stabilirea situaţiei de fapt, administrarea şi interpretarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres de disp. art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de Ia data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: „Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de Ia comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
Potrivit art. 308 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), iar, conform disp. art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea recursului nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiaşi text legal, fiind reţinut expres că recursul va cuprinde: „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Astfel, Înalta Curte constată că, în speţă, pârâta, în memoriul de recurs, a făcut o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze şi să dezvolte aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanţa faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 239 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a art. 239 şi urm. C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate şi o minimă argumentare a criticii în drept, ceea ce nu s-a întâmplat în speţa dedusă judecăţii.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, Înalta Curte constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, urmează să facă aplicarea prev. art. 308 alin. (1) raportat Ia art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea cererii de îecurs declarată de pârâta SC U. SA, prin administrator judiciar E.C. SPRL Ploieşti împotriva deciziei nr. 98 din 25 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta SC U. SA, prin administrator judiciar EC SPRL Ploieşti, împotriva deciziei nr. 98 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4079/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4087/2013. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
