ICCJ. Decizia nr. 4129/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4129/2013
Dosar nr. 1329/1285/2012/a1
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 mai 2011 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 12308/211/2011, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca au solicitat obligarea pârâtei SC R.I. SRL la plata sumei de 176.653,62 RON, reprezentând debit format din chirie restantă actualizată cu rata inflaţiei în cuantum de 88.312,78 RON şi 88.340,84 RON majorări de întârziere, precum şi obligarea la plata majorărilor de întârziere pentru viitor, până la achitarea integrală a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 13179 din 5 septembrie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat-o pe pârâta la plata sumei de 88.312,78 RON, reprezentând chirie restantă actualizată cu rata inflaţiei, majorări de întârziere în cuantum de 88.340,84 RON, calculate până la 21 februarie 2011, urmând a se calcula în continuare până la achitarea integrală a despăgubirii.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat în şedinţa publică din 19 decembrie 2011 ca fiind apel, pârâta SC R.I. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 46/A din 19 decembrie 2011, Tribunalul Specializat Cluj, învestit cu soluţionarea căii ordinare de atac, a admis apelul împotriva Sentinţei civile nr. 13179 din 19 decembrie 2011, pe care a anulat-o şi a reţinut cauza spre soluţionare în primă instanţă.
III. Prin Decizia civilă nr. 5094/2012 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanţii Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 46/A din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a menţinut-o în întregime.
Pe rolul Tribunalului Specializat Cluj cauza a fost înregistrată sub nr. 1329/1285/2012 şi a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 65/2013 din 11 ianuarie 2013, în sensul admiterii cererii introductive precizate respectiv al obligării pârâtei la plata sumei de 310.496,85 RON, din care 202.613,08 RON chirie restantă actualizată cu rata inflaţiei, aferentă perioadei 14 septembrie 2009 - 31 octombrie 2012 şi 107.883,77 RON penalităţi de întârziere, calculate până la 22 noiembrie 2012, al obligării pârâtei la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, aferente debitului în cuantum de 202.613,08 RON, de la 22 noiembrie 2012 până la îndeplinirea obligaţiei de plată.
IV. Împotriva încheierii de şedinţă din 9 noiembrie 2012 şi a Sentinţei civile nr. 65/2013 din 11 ianuarie 2013, ambele pronunţate de Tribunalul Specializat Cluj, a declarat apel pârâta SC R.I. SRL, criticând-o atât din perspectiva respingerii cererii sale de sesizare a instanţei competente cu privire la excepţia de nelegalitate a prevederilor HCL nr. 284/2010, prin care s-a stabilit cuantumul de 0,5%/zi al penalităţilor de întârziere, cât şi în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii introductive.
Prin Decizia civilă nr. 50/2013, pronunţată în Dosarul nr. 1329/1285/2012/a1, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC R.I. SRL, a anulat încheierea de şedinţă din 9 noiembrie 2012 şi Sentinţa civilă nr. 65/2013 din 11 ianuarie 2013, ambele pronunţate de Tribunalul Specializat Cluj şi, reţinând cauza spre rejudecare, a dispus sesizarea Tribunalului Specializat Cluj cu excepţia de nelegalitate a HCL nr. 284/2010 a Consiliului Local Cluj şi a suspendat cauza conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut în esenţă că în mod eronat prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 9 noiembrie 2012 tribunalul a respins cererea de sesizare a Secţiei de Contencios Administrativ cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HCL nr. 284/2010 a Consiliului Local Cluj, apreciind-o ca neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi reţinând că în speţă nu există o legătură suficient de caracterizată între modul de soluţionare a excepţiei de nelegalitate şi soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză.
Curtea a apreciat că, în raport de faptul că reclamanţii au formulat cerere precizatoare a cuantumului penalităţilor la 3 decembrie 2013, se impunea admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios cu excepţia de nelegalitate.
V. Împotriva Deciziei civile nr. 50/2013 din 28 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în termen legal au declarat recurs reclamanţii Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea căii extraordinare de atac formulate, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului cu consecinţa menţinerii ca justă şi temeinică a hotărârii primei instanţe, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentei faze procesuale.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 299 C. proc. civ. şi de Decizia nr. XXXIII din 14 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în recurs în interesul legii, constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În sistemul român de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, înscrisă în art. 129 din Constituţie, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ. "sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel".
Este de reţinut că prin Decizia nr. XXXIII din 14 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a fost dezlegată problema de drept vizând aplicarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) cu referire la art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare (...), este inadmisibil. S-a decis că aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunţate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel.
De altfel, regula unicităţii exercitării căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecăţii în apel, încât hotărârea instanţei de apel, de anulare a hotărârii atacate cu reţinerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanţa superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală dată asupra fondului.
Speţa de faţă se circumscrie situaţiei anterior menţionate, având în vedere că prin hotărârea recurată a fost admis apelul, au fost anulate sentinţa şi încheierea atacate şi, reţinându-se cauza spre rejudecare, s-a dispus sesizarea Tribunalului Specializat Cluj cu excepţia de nelegalitate a HCL nr. 284/2010 a Consiliului Local Cluj şi a fost suspendată judecata conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, urmând a se relua ulterior judecata pe fond.
În acest context, în raport de dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii anterior evocată, ţinând cont şi de art. 3307 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 33 din Legea nr. 202/2010, conform căruia "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe", recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil.
În consecinţă, pentru toate considerentele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile 3307 alin. (4) din acelaşi cod, recursul declarat de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 50/2013 din 28 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 50/2013 din 28 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4099/2013. Civil. Exequator (recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 4196/2013. Civil. Nulitate act juridic. Recurs → |
|---|
