ICCJ. Decizia nr. 422/2013. Civil. Asigurări sociale. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 422/2013
Dosar nr. 4511/1/2012
Şedinţa publică din 4 februarie 2013
Asupra cauzei civile de faţă,constată următoarele:
La data de 25 octombrie 2010 reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, a contestat decizia nr. 140917 din 29 iulie 2010 cu privire la instituirea popririi pe pensie pentru nişte debite restante.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 102 din 17 martie 2011 a respins, ca nefondată, contestaţia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul iar Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin decizia nr. 571 din 20 septembrie 2011 i-a respins recursul, ca nefondat.
La data de 18 iunie 2012 reclamantul A.V. a atacat această hotărâre arătând că declară recurs în anulare şi solicitând casarea ei, anularea deciziilor de debit şi obligarea pârâtei la întoarcerea executării.
Înalta Curte la termenul de judecată din data 4 februarie 2013, învestită fiind cu soluţionarea acestei căi extraordinare de atac, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii ei, pe care o găseşte incidenţă speţei, pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În cauza de faţă se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Or, în speţă, reclamantul A.V. a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva sentinţei dată de tribunal în primă instanţă, recurs care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 571/R din 20 septembrie 2011 de către Curtea de Apel Suceava.
Aşa fiind, exercitarea de către reclamant, pentru a doua oară, a aceleiaşi căi de atac a recursului împotriva deciziei dată de curtea de apel, ca instanţă de recurs, faţă de dispoziţiile legale mai susmenţionate, este inadmisibilă.
Prin urmare, recursul declarat în cauză se priveşte ca fiind inadmisibil, pentru că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".
Nu în ultimul rând se reţine că dispoz. art. 330-3304 C. proc. civ., care reglementau instituţia recursului în anulare, au fost abrogate prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003.
Faţă de argumentele prezentate, înalta Curte va respinge recursul reclamantului A.V., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.V. împotriva deciziei civile nr. 571 din data de 20 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2013
← ICCJ. Decizia nr. 420/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 416/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|