ICCJ. Decizia nr. 4220/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4220/2013
Dosar nr. 2792/1/2013
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2013
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1751 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1785/119/2008 a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC P.B. SRL Sfântu Gheorghe împotriva Deciziei nr. 98 din 3 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a constatat că, deşi a fost citată cu menţiunea achitării diferenţei taxei de timbru fiindu-i comunicat şi cuantumul acesteia, recurenta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, dându-se astfel eficienţă prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii, SC P.B. SRL Sfântu Gheorghe a formulat contestaţie în anulare, invocând în drept dispoziţiile art. 318 prima teză C. proc. civ.
În argumentarea cererii, contestatoarea SC P.B. SRL a susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost dată ca urmare a unei erori materiale, întrucât instanţa de recurs nu a avut în vedere faptul că, anterior datei de 23 aprilie 2013, SC P.B. SRL a formulat şi a depus la dosar cerere prin care a solicitat, în condiţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 1461997, acordarea facilităţilor sub forma reducerii, eşalonării sau amânării plăţii taxei de timbru stabilită în sarcina sa.
Prin urmare, în opinia contestatoarei SC P.B. SRL, instanţa a anulat, în mod greşit, recursul ca netimbrat, întrucât nu se putea pronunţa asupra excepţiei netimbrării cererii de recurs decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor formulată şi depusă în cauză.
Intimata SC C. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a contestaţiei în anulare, solicitând, în principal, admiterea excepţiei şi, în consecinţă, anularea contestaţiei în anulare, iar, în subsidiar, respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 27 noiembrie 2013 apărătorul ales al intimatei, faţă de motivele contestaţiei în anulare depuse la dosar, a precizat că renunţă să mai susţină excepţia lipsei de obiect, formulând concluzii de respingere a contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare pentru considerentele care succed:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, iar cazurile de admisibilitate sunt limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 prima teză C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, înţelegând prin aceasta greşeli de ordin procedural, respectiv erori materiale evidente săvârşite de instanţă prin neobservarea dovezilor existente la dosar.
În sensul art. 318 C. proc. civ. este greşeală materială anularea recursului ca netimbrat sau anularea recursului ca insuficient timbrat, în pofida existenţei la dosar a dovezii timbrajului.
În speţă, dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se află la dosar şi nici nu s-a făcut dovada depunerii acesteia, faţă de data pronunţării.
În mod greşit, contestatoarea apreciază că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, motivat de faptul că instanţa de recurs nu a avut în vedere cererea de acordare a facilităţilor sub forma reducerii, eşalonării sau amânării de la plata taxei de timbru, întrucât, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar, cererea de acordare a facilităţilor, de care se prevalează contestatoarea, a fost primită prin poştă şi înregistrată la data de 24 aprilie 2014 (fila 27 dosar recurs), prin urmare, ulterior pronunţării soluţiei de anulare a recursului, ca netimbrat.
Aşa fiind, sunt nefondate criticile contestatoarei subsumate dispoziţiilor art. 318 prima teză C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.B. SRL împotriva Deciziei nr. 1751 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1785/119/2008.
Constatând culpa procesuală a contestatoarei în promovarea contestaţiei în anulare de faţă şi în raport de solicitarea reprezentantei intimatei privind plata cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea intimatei SC C. SA, în sensul obligării contestatoarei SC P.B. SRL la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C. SA, conform înscrisului doveditor aflat la fila 26 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.B. SRL împotriva Deciziei nr. 1751 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1785/119/2008.
Obligă contestatoarea SC P.B. SRL la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4219/2013. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 4225/2013. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
