ICCJ. Decizia nr. 4249/2013. Civil. Prestaţie tabulară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4249/2013
Dosar nr. 1025/57/2012
Şedinţa publică din 03 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 01 noiembrie 2012 sub Dosar nr. 1025/57/2012, revizuientul D.L.Ş. a solicitat schimbarea deciziei civile nr. 1431/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în Dosar nr. 4110/2004 şi, rejudecând cauza, să fie respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 532/2004 a Judecătoriei Cîmpeni.
Revizuientul a susţinut că prin decizia atacată s-a dat o interpretare distorsionată contractului de vânzare-cumpărare sub formă autentică şi a celui sub semnătură privată. Aspectele contestate rezultă din expertiza topografică efectuată în Dosarul nr. 2290/203/2009, respectiv înscrisurile anexate cererii şi probele testimoniale.
La termenul din 20 decembrie 2012 revizuientul a precizat că înscrisurile noi pe care îşi fundamentează cererea de revizuire sunt adresele nr. X1. şi nr. X2. emise de Primăria Abrud şi înscrisurile anexate acestor adrese.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi urm. din C. proc. civ.
Intimatul I.A.G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii, raportat la data la care a luat cunoştinţă de expertiza efectuată în Dosar nr. 2290/203/2009 şi excepţia inadmisibilităţii cererii, susţinând în esenţă că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.
Curtea a apreciat că excepţia inadmisibilităţii vizează în realitate temeinicia cererii, raportat la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile de care se prevalează revizuientul şi a analizat această excepţie ca pe o apărare de fond.
Prin decizia civilă nr. 78 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire şi a obligat revizuientul să plătească intimatului cheltuieli de judecată de 1.500 RON.
Potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., o hotărâre judecătorească definitivă poate fi revizuită dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Revizuientul se prevalează de două adrese eliberate de Primăria Abrud prin care se comunică actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. T1. şi nr. T2. eliberate pe numele lui I.I.R. şi I.I.O. şi se adevereşte că I.I.R. figurează cu suprafaţa de 3,5 ha pădure, iar I.I.O. nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri imobile.
Curtea a constatat că aceste două înscrise nu îndeplinesc cerinţele impuse de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., pentru că nu au fost reţinute de partea adversă şi nici nu s-a făcut dovada intervenirii unei împrejurări mai presus de voinţa părţii care l-ar fi împiedicat pe revizuient să intre în posesia lor. Dimpotrivă, revizuientul putea oricând pe parcursul derulării procesului în care s-a pronunţat decizia atacată, să solicite organelor abilitate să îi furnizeze aceste informaţii. Pe de altă parte, textul legal menţionat se referă la înscrisuri care existau la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, iar nu la înscrisuri emise ulterior, cum este cazul celor două adrese invocate de revizuient.
Curtea a constatat astfel că cererea de revizuire nu este întemeiată, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 326 din C. proc. civ., a respins-o.
Împotriva deciziei civile nr. 78 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a formulat cerere de recurs la data de 21 februarie 2013, revizuentul D.L.Ş., prin care a criticat-o pentru următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:
S-a susţinut că hotărârea a fost pronunţată de un judecător care a pronunţat şi hotărârea atacată cu cererea de revizuire - decizia civilă nr. 1431/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia - respectiv d-na magistrat A.N., considerând astfel că nu s-au respectat cerinţele impuse de legislaţia europeană şi actualul C. proc. civ.
Instanţa de apel a admis apelul formulat de I.A.G., modificând în totalitate sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii în prestaţie tabulară, dându-se o interpretare distorsionată celor două acte de vânzare-cumpărare. Acest aspect reiese fără echivoc din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de sing. G.G.
S-a susţinut că de la data cumpărării, recurentul a folosit întregul teren cumpărat fără vreo imixtiune din partea vreunei terţe persoane sau a vânzătorilor, terenul fiind bine delimitat de restul proprietăţilor din jur, aspect confirmat de toţi martorii audiaţi la fond şi chiar recunoscut şi de către intimaţi. Statul, în cazul de faţă prin puterea judecătorească, are datoria să garanteze dreptul de proprietate prin art. 44 din legea noastră fundamentală.
Recursul este nefondat.
Decizia atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, chiar dacă a fost pronunţată de acelaşi judecător care a pronunţat şi hotărârea atacată cu cererea de revizuire, respectiv d-na magistrat A.N., întrucât dispoziţiile art. 24 alin. (1) din C. proc. civ. – „judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare" - sunt de strictă interpretare şi nu se pot extinde prin analogie.
În principiu, în calea extraordinară de atac a revizuirii nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior, ceea ce şi explică nereglementarea în art. 24 din C. proc. civ., ca situaţie de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluţionarea aceleiaşi pricini într-o cerere de revizuire.
În circumstanţele corect stabilite de instanţa anterioară - r evizuentul se prevalează de două înscrisuri care nu îndeplinesc cerinţele impuse de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., pentru că nu au fost reţinute de partea adversă şi nici nu s-a făcut dovada intervenirii unei împrejurări mai presus de voinţa părţii care l-ar fi împiedicat pe revizuent să intre în posesia lor (revizuentul putea oricând pe parcursul derulării procesului în care s-a pronunţat decizia atacată, să solicite organelor abilitate să îi furnizeze aceste informaţii) - judecătorul învestit cu soluţionarea revizuirii nu s-a aflat în situaţia de a-şi evalua propria hotărâre sub un aspect cu privire la care şi-a exprimat deja opinia, caz în care, pentru a asigura deopotrivă imparţialitatea, cât şi aparenţa de imparţialitate pe care le reclamă desfăşurarea unui proces echitabil, acesta trebuia să se abţină de la judecata pricinii.
Toate celelalte susţineri ale recurentului-revizuent referitoare la soluţiile pronunţate anterior in cauză, la probatoriile administrate şi la modul de apreciere a acestora, exced cadrului procesual de învestire, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., conform cărora o hotărâre judecătorească definitivă poate fi revizuită doar dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ceea ce nu este cazul situaţiei pendinte, aşa cum de altfel în mod corect s-a reţinut.
Pentru considerentele de fapt şi de drept ce preced, Înalta Curte va respinge recursul revizuentului, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul D.L.Ş. împotriva deciziei nr. 78 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Obligă pe recurentul revizuent la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către intimatul I.A.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4211/2013. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4515/2013. Civil → |
|---|
