ICCJ. Decizia nr. 4250/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4250/2013
Dosar nr. 1341/1/2013
Şedinţa publică din 03 octombrie 2013
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
P rin cererea înregistrată la data de 24 august 2011, contestatoarea B.M. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 278004 din 22 iulie 2011, emisă de intimata C.J.P. Argeş, solicitând anularea acesteia, menţinerea pensiei de serviciu stabilită prin Decizia nr. 278004 din 16 iunie 2011 şi obligarea intimatei la plata diferenţelor de pensie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei, s-a susţinut, în esenţă, că decizia contestată, emisă în temeiul O.G. nr. 59/2011, este nelegală şi netemeinică, aducând atingere dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi celor stabilite irevocabil prin sentinţa civilă nr. 381/2011 a Tribunalului Argeş.
Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1029 din 31 mai 2012, a admis contestaţia, a anulat Decizia de revizuire a pensiei nr. 278004 din 22 iulie 2011 emisă de intimată, pe care a obligat-o să menţină în plată pensia de serviciu a contestatoarei, în cuantumul stabilit prin Decizia nr. 278004 din 16 iunie 2011, precum şi să-i plătească acesteia diferenţa dintre drepturile de pensie efectiv încasate în temeiul Deciziei nr. 278004 din 22 iulie 2011 şi cele cuvenite în temeiul Deciziei nr. 278004 din 16 iunie 2011, începând cu data de 1 august 2011 şi până la repunerea în plată a Deciziei nr. 278004 din 16 iunie 2011.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 278004/26 august 2005, contestatoarei i s-a stabilit, în baza Legii nr. 567/2004, o pensie de serviciu, iar prin Decizia nr. 278004/20 august 2010 drepturile sale au fost recalculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 şi ale H.G. nr. 737/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 381 din 09 martie 2011 a Tribunalului Argeş, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 938/ R din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, s-a anulat Decizia nr. 278004 din 20 august 2010 emisă de intimată, dispunându-se menţinerea în plată a deciziei cu acelaşi număr emisă în baza Legii nr. 567/2004.
În baza acestor hotărâri judecătoreşti, intimata a emis Decizia nr. 278004 din 16 iunie 2011 prin care s-a menţinut pensia de serviciu stabilită, conform Legii nr. 567/2004, în cuantum de 3.558 lei.
Prin Decizia nr. 278004 din 22 iulie 2011 contestatoarei i-au fost revizuite drepturile de pensie în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 59/2011, începând cu data de 1 august 2011, stabilindu-i-se o pensie din sistemul public de pensii în cuantum de 1.288 lei.
Instanţa a apreciat că transformarea din nou a pensiei de serviciu a contestatoarei în pensie de asigurări sociale şi reducerea în acest fel a cuantumului acesteia, încalcă principiul puterii lucrului judecat şi dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Făcând aplicarea principiului puterii de lucru judecat, reglementat de art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. instanţa a apreciat că, în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 381 din 9 martie 2011 a Tribunalului Argeş, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 938/ R din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, s-a statuat că transformarea pensiei de serviciu a contestatoarei în pensie de asigurări sociale şi reducerea în acest fel a cuantumului acesteia, încalcă prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi pe cele ale art. 1 alin. (1) din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, care privesc protecţia proprietăţii.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a formulat recurs intimata Casa Judeţeană de Pensii Argeş, iar prin Decizia nr. 221 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul, s-a modificat sentinţa recurată, iar pe fond s-a respins contestaţia, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, s-a constatat că p rima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, întrucât deşi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 215/2012, s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2011 reţinându-se că hotărârile judecătoreşti de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se bucură de autoritatea de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, în realitate O.U.G. nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010.
Nelegalitatea soluţiei primei instanţe s-a constatat şi în raport de decizia de inadmisibilitate pronunţată de C.E.D.O. în cauza Frimu şi alţii contra României, care a vizat tocmai categoria socio-profesională a grefierilor, şi în care s-a constatat că dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O., au fost respectate.
Ca atare, dreptul contestatoarei de a primi pensie în regimul de asigurări sociale nu a fost atins în esenţa sa pentru a se reţine încălcarea dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O., iar reclamanta prin reducerea cuantumului pensiei nu a fost lipsită de beneficiul social, raportul de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele folosite, fiind respectat astfel încât să nu fie obligată să suporte o sarcină excesivă, disproporţionată care să excede marjei de apreciere a statului în reglementarea politicilor sociale.
Împotriva Deciziei nr. 221 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, la 22 februarie 2013, a formulat cerere de revizuire, contestatoarea B.M. prin care, în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. a susţinut că această decizie a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 381 din 9 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, irevocabilă prin Decizia nr. 938 din 25 mai 2011a Curţii de Apel Piteşti.
Revizuenta a considerat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca această cale de atac să fie admisibilă existând două hotărâri irevocabile contradictorii, pronunţate în aceiaşi pricină, având acelaşi obiect, părţi şi cauză, în dosare diferite, în al doilea proces nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar hotărârea dată în recurs evocă fondul, fiind îndeplinite astfel cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a se dispune anularea celei de-a doua hotărâri.
Împotriva aceleiaşi decizii, contestatoarea B.M. a formulat o a doua cerere de revizuire, înregistrată la 4 martie 2013, întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 1 şi 8 din Legea nr. 134/2013 privind C. proc. civ., înregistrată în Dosarul nr. 1465/1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a I a civilă, cu termen la 3 octombrie 2013.
Se constată, faţă de temeiurile de drept invocate de revizuentă în cea de a doua cerere de revizuire, că în ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 509 pct. 1 C. proc. civ.,(corespondentul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. din 1985), s-a pronunţat Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 1781 din 9 aprilie 2013, Înalta Curte de Casaţie fiind investită cu motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 care se referă la faptul că, revizuirea unui hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În raport de prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010, dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.
Or, procesul a fost început la data de 24 august 2011, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la cele în vigoare cuprinse în C. proc. din 1865.
De altfel, se constată că argumentele invocate în susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe contrarietatea de hotărâri, înregistrate în Dosarul nr. 1465/1/2013 se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, astfel încât ambele cereri de revizuire vor fi examinate din această perspectivă.
În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a cererilor de revizuire, astfel încadrate juridic, Înalta Curte, reţine următoarele:
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Scopul pentru care a fost instituit acest motiv de revizuire a fost acela de a lipsi de efecte juridice hotărârea care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.
Una dintre condiţiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei. Dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, această apărarea nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acţiuni.
Prin Decizia nr. 221 din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a constatat nelegalitatea soluţiei primei instanţe prin care s-a admis acţiunea contestatoarei şi s-a dispus anularea Deciziei nr. 278004 din 20 august 2010 prin care drepturile acesteia au fost recalculate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 şi ale H.G. nr. 737/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 19/2000.
În primă instanţă, soluţia de admitere a acţiunii s-a motivat având în vedere aplicarea principiului puterii de lucru judecat, reglementat de art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., în raport de dispoziţiile sentinţei civile nr. 381 din 9 martie 2011 a Tribunalului Argeş, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 938/ R din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti şi încălcarea prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei drepturilor fundamentale a U.E. şi pe cele ale art. 1 alin. (1) din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, care privesc protecţia proprietăţii.
În recurs, s-a modificat soluţia primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii formulate de contestatoare şi s-a constatat că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se bucură de autoritatea de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2011 au în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, iar dreptul contestatoarei de a primi pensie în regimul de asigurări sociale nu a fost atins în esenţa sa pentru a se reţine încălcarea dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O.
Aşadar, în cel de-al doilea litigiu, soluţionat prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, la instanţa de fond s-a reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, iar în recurs s-a modificat soluţia, respingându-se excepţia autorităţii de lucru judecat.
Texul prevăzut în art. 377 C. proc. civ., prevede că pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost invocată, sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei, iar dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra acestei chestiuni.
Aceasta întrucât hotărârea instanţei care a statuat asupra inexistenţei excepţiei autorităţii de lucru judecat, realizând o evaluare proprie în acest sens, se bucură ea însăşi de putere de lucru judecat.
Or, această condiţie impusă de textul de lege nu este îndeplinită, întrucât instanţa de recurs respingând contestaţia, a respins şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu se exercită un veritabil control judiciar asupra hotărârii supuse revizuirii (din punct de vedere al legalităţii soluţiei).
Ca atare, faţă de cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că în cauza dedusă judecăţii, acestea nu sunt îndeplinite, pentru a atrage incidenţa motivul de revizuire reglementat de acest text de lege, motiv pentru care, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuenta B.M. împotriva Deciziei nr. 221 din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4247/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4280/2013. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
