ICCJ. Decizia nr. 4463/2013. Civil. Acţiune în revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4463/2013
Dosar nr. 51828/3/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. 7879/4 din 03 septembrie 2008 reclamanta SCM O.R.R.I.S. a chemat în judecată pe pârâta SC A.P. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie spaţiul comercial situat în Bucureşti, Bd. C.B. nr. 116, sector 4 şi evacuarea pârâtei din spaţiul respectiv.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că este proprietara spaţiului comercial litigios în baza titlului de proprietate reprezentat de Sentinţa civilă nr. 10030/2001, rămasă definitivă şi irevocabilă, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia comercială. Prin hotărârea judecătorească invocată se reţine predarea de către Cooperativa Meşteşugărească A.P. - fosta deţinătoare a spaţiului comercial, respectiv că se primeşte de către reclamantă, printre alte spaţii comerciale, şi cel ce face obiectul litigiului. A mai învederat reclamanta faptul că pârâta, deşi nu deţine niciun titlu care să-i confere dreptul de a folosi şi de a culege fructele asupra spaţiului din B-dul C.B. nr. 116, sector 4, ocupă la momentul sesizării instanţei, spaţiul respectiv.
În drept au fost invocate prevederile art. 480 - 481 C. civ.
La data de 20 noiembrie 2008, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă susţinând că Sentinţa civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 invocată de către reclamantă nu îi este opozabilă. De asemenea, pârâta a invocat, printre altele, şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a SCM O.R.R.I.S., lipsa calităţii de reprezentant a numitului P.M. şi lipsa calităţii procesuale pasive a SC A.P. SA.
Prin încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2009, instanţa a respins ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâtă.
Prin Sentinţa civilă nr. 4 758/6.0 7.2009 Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SCM O.R.R.I.S. în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA având ca obiect "revendicare şi evacuare".
Împotriva acestei hotărâri la data de 14 iulie 2009 SCM O.R.R.I.S. a declarat recurs, care a fost respins prin Decizia civilă nr. 292 din 09 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 33889/3/2009.
În considerentele deciziei, instanţa de control judiciar a reţinut faptul că atât reclamanta, cât şi pârâta invocă asupra imobilului menţionat un drept de proprietate, dobândit în baza unor titluri diferite, respectiv reclamanta invocă drept titlu Sentinţa civilă nr. 10030/3/2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, iar pârâta invocă drept titlu Sentinţa civilă nr. 167/SC din 20 martie 1991 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. S-a apreciat că deşi recunoaşterea unui drept de proprietate nu vizează o faptă obiectivă de comerţ, natura juridică a litigiului este una comercială, în raport de dispoziţiile art. 4 C. com.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 27 octombrie 2010.
În şedinţa publică din 15 mai 2012, pârâta SC A.P. SA a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei SCM O.R.R.I.S., precum şi excepţia prescripţiei achizitive de 30 de ani. Ulterior, pârâta şi-a precizat poziţia procesuală, arătând că înţelege să invoce, în contradictoriu cu reclamanta, pe cale de cerere reconvenţională, prescripţia achizitivă de 30 de ani, dar şi prescripţia de 10 - 20 ani. De asemenea, pârâta SC A.P. SA a formulat şi cerere de chemare în garanţie pentru evicţiune a Uniunii Cooperaţiei Meşteşugăreşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 8345 din 12 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de către pârâtă şi s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SCM O.R.R.I.S. în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA.
Totodată, s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale invocată de reclamantă şi s-a dispus judecarea separată a cererii reconvenţionale şi a cererii de chemare în garanţie formulate de pârâta-reclamantă SC A.P. SA, prin formarea unui nou dosar.
În pronunţarea soluţiei, urmare a analizării datelor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SCM O.R.R.I.S. în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie spaţiul comercial situat în Bucureşti, B-dul C.B. nr. 116, sector 4 şi evacuarea pârâtei din spaţiul respectiv, s-a avut în vedere în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de către pârâtă, că excepţia este neîntemeiată, fiind respinsă, reţinându-se faptul că reclamanta a înţeles să investească instanţa cu o acţiune în revendicare şi evacuare, invocând un titlu în favoarea sa (respectiv Sentinţa civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială), aspect care conduce la teza comparării de titluri, şi care îi conferă astfel calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, tribunalul reţine că atât reclamanta, cât şi pârâta, invocă asupra imobilului menţionat un drept de proprietate, dobândit în baza unor titluri diferite, reclamanta potrivit Sentinţei civile nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, iar pârâta potrivit Sentinţei civile nr. 167/SC din 20 martie 1991 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 împrejurare care implică compararea titlurilor invocate.
Tribunalul în analizarea titlului invocat de către reclamantă reţine că prin Sentinţa civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în cauza privind pe reclamanta SCM O.R.R.I.S. şi pe pârâta Cooperativa Meşteşugărească A.P. a fost admisă cererea de intervenţie a ANCOM - UCECOM, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SCM O.R.R.I.S. împotriva pârâtei Cooperativa Meşteşugărească A.P. şi s-a luat act de tranzacţia părţilor în cuprinsul căreia s-a făcut menţiunea conform căreia s-a convenit ca împărţirea patrimoniului Cooperativei "A.P." să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 42, 47 şi 48 din Decretul nr. 31/1954, proporţional cu numărul membrilor cooperatori care îşi desfăşurau activitatea în cadrul secţiei de reparaţii ceasuri a Cooperativei "A.P." şi care au hotărât desprinderea acestei secţii şi constituirea SCM "O.R.R.I.S.". La stabilirea cotei de patrimoniu care revenea SCM "O.R.R.I.S." s-au avut în vedere şi concluziile expertizei contabile reţinute de instanţa penală la pronunţarea Sentinţei penale nr. 659 din 22 mai 2000 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul penal nr. 11153/1997, rămasă definitivă.
Se reţine astfel, că s-a convenit de către părţile în litigiu: predarea gratuită şi în deplină proprietate, pentru unele şi în cotă indiviză pentru altele a următoarelor spaţii comerciale aflate în proprietatea Cooperativei "A.P.", iar la pct. 2 a fost menţionată unitatea 29 cu adresa B-dul C.B. nr. 116, sector 4, cu o suprafaţă de 35,50 mp. S-a agreat totodată ca spaţiile predate (printre care şi cel din litigiu), să fie evacuate de către Cooperativa Meşteşugărească A.P. şi să fie lăsate în deplină proprietate SCM "O.R.R.I.S." care va efectua formalităţile de întocmire a cărţii funciare şi întabulare a dreptului de proprietate, exclusiv sau în indiviziune după caz. S-a avut în vedere că Sentinţa civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a rămas definitivă şi irevocabilă.
Instanţa de fond observă că în cuprinsul considerentelor acestei hotărâri a fost consemnat faptul că, în baza art. 137 C. proc. civ., faţă de cererea precizatoare depusă de reclamantă în dosarul de fond nr. 2915/1999 la data de 08 iunie 1999 prin care s-a precizat cadrul procesual, în sensul că înţelege să se judece cu pârâta Cooperativa A.P. şi, având în vedere şi adresa ORCMB, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC A.P. SA, respectiv a dispus scoaterea din cauză a acestei societăţi. Instanţa a admis cererea de intervenţie a ANCOM - UCECOM în favoarea pârâtei Cooperativa A.P., constatând că ANCOM - UCECOM este în baza textelor de lege menţionate, reprezentant legal al pârâtei.
Prin urmare, având în vedere aspectele evocate, tribunalul în pronunţarea soluţiei reţine că titlul invocat de către reclamantă nu îi este opozabil pârâtei.
În ceea ce priveşte titlul pârâtei, instanţa de fond reţine că acesta este reprezentat de Sentinţa nr. 167/SC/1991 definitivă şi irevocabilă (Dosar nr. 204/SC/1991 - Judecătoria Sector 3), prin care s-a autorizat constituirea SC A.P. SA reţinându-se că imobilul a intrat astfel în patrimoniul pârâtei. S-a avut în vedere că, această hotărâre nu a fost pronunţată în vreo cauză în care reclamanta să fi avut calitatea de parte.
Dincolo de aspectele care reies din Sentinţa penală nr. 659 din 22 mai 2000 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 11153/1997, prin care s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a extrasului din stenograma Adunării Generale din 12 decembrie 1990 a Cooperativei A.P., precum şi a contractului de societate şi a statutului SC A.P. SA autentificate sub nr. 3475 din 12 martie 1991 la fostul notariat de Stat Local al Sectorului 6 Bucureşti, respectiv de menţiunile Deciziei civile nr. 1442 din 04 noiembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1202/2002, sau cele rezultate din considerentele Deciziei nr. 4723 din 13 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 1863/2005, instanţa de fond s-a raportat la titlul invocat de către reclamantă în dovedirea calităţii sale de proprietar.
Titlul invocat de către reclamantă, respectiv Sentinţa civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, reprezintă o hotărâre de expedient, urmare a tranzacţiei încheiate de către reclamanta din cauza de faţă şi Cooperativa Meşteşugărească A.P., parte diferită de pârâta din litigiul de faţă, care a fost scoasă din cauză, urmare şi a poziţiei procesuale exprimată de reclamantă. S-a avut în vedere prin tranzacţie, părţile nu pot însă conveni asupra unor bunuri care nu le aparţin. Practic, pentru a-şi susţine acţiunea în revendicare, reclamanta trebuia să probeze în mod concludent că imobilul situat în Bucureşti, Bd. C.B. nr. 116, sector 4 s-a aflat în proprietatea exclusivă a Cooperativei Meşteşugăreşti " A.P.", sens în care proprietatea trebuia dovedită cu acte primare de proprietate, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul Sentinţei civile nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, se face o menţiune generică: predarea gratuită şi în deplină proprietate, pentru unele şi în cotă indiviză pentru altele a următoarelor spaţii comerciale aflate în proprietatea Cooperativei "A.P.", iar la pct. 2 a fost menţionată unitatea 29 cu adresa B-dul C.B. nr. 116, sector 4, cu o suprafaţă de 35,50 mp, fără alte detalii.
Prin urmare, reţine tribunalul faptul că aceste aspecte nu au fost dovedite în cauză, respectiv nu s-au depus la dosar înscrisuri, acte primare de proprietate pentru societatea care a tranzacţionat acest imobil către reclamanta din litigiul de faţă, neputându-se verifica dacă a fost vorba de o proprietate exclusivă sau de o coproprietate a spaţiului comercial respectiv. Niciunul din înscrisurile depuse la dosar (inclusiv procesul-verbal încheiat la data de 09 iulie 1980 şi în care se face referire la realizarea unui punctaj efectuat între Uniune şi cooperativă, la sumele virate şi spaţiile primite, fără a se menţiona cu ce titlu, în perioada 1974 - 1978), nu poate constitui vreo dovadă a titlului de proprietate în favoarea reclamantei.
Se remarcă faptul că, între părţi au existat numeroase litigii, şi aşa cum s-a reţinut şi în cuprinsul Deciziei nr. 383 din 25 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 47620/3/2005, hotărârea arbitrală obţinută de reclamantă nr. 342/2002 nu-i este opozabilă pârâtei din cauza de faţă. Mai mult decât atât, nu se poate vorbi de vreo putere de lucru judecat care să decurgă dintr-o hotărâre de expedient, întrucât din interpretarea art. 271 şi art. 272 C. proc. civ. rezultă că hotărârile care consfinţesc învoiala reprezintă o transpunere a convenţiilor părţilor, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe şi fondată pe convingerile instanţei.
Pentru considerentele expuse, instanţa de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea restului apărărilor şi a titlului pârâtei, respectiv a situaţiei juridice a acesteia, astfel că, în temeiul art. 480 C. civ., a respins acţiunea în revendicare formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând evacuarea pârâtei din imobilul respectiv, acesta a fost respins ca neîntemeiat, drept consecinţă a soluţiei din capătului principal al acţiunii introductive. Întrucât abia la termenul de judecată din data de 15 mai 2012, pârâta SC A.P. SA a înţeles să învestească instanţa cu o cerere reconvenţională având ca obiect constatarea intervenirii prescripţiei achizitive de 30 de ani, respectiv de 10 - 20 ani, cerere în privinţa căreia reclamanta a înţeles să invoce tardivitatea formulării acesteia, ţinând cont de actele dosarului, momentul invocării şi prevederile art. 119 alin. (3) C. proc. civ., art. 61 şi art. 63 C. proc. civ., tribunalul a admis excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale şi a dispus judecarea separată a cererii reconvenţionale şi a cererii de chemare în garanţie prin formarea unui nou dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, reclamanta SCM O.R.R.I.S. înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei atacate invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 513 din 05 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SCM O.R.R.I.S., împotriva Sentinţei civile nr. 8345 din 12 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 51828/3/2010 în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A.P. SA.
În pronunţarea soluţiei, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Dreptul de proprietate invocat de reclamantă îl reprezintă Sentinţa civilă nr. 10030 din 6 decembrie 2001, constatându-se că în mod judicios, Tribunalul Bucureşti, procedând la analizarea titlului de proprietate invocat de reclamanta SCM O.R.R.I.S. a constatat, cu prioritate, faptul că în această sentinţă figurează, în calitate de pârâtă, Cooperativa Meşteşugărească A.P. - care nu se identifică cu pârâtă din litigiul de faţă. Mai mult, în Sentinţa civilă nr. 10030 din 6 decembrie 2001 instanţa a precizat, în mod expres în practicaua hotărârii, că SC A.P. SA (pârâtă în prezenta cauză) nu are calitate procesuală, în raport de Decizia nr. 3525 din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
Se reţine aşadar, că reclamanta încearcă să valorifice un titlu de proprietate, respectiv o sentinţă civilă, faţă de o pârâtă - SC A.P. SA, cu care nu s-a judecat în litigiul finalizat prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 10030 din 6 decembrie 2011, astfel încât această hotărâre nu îi este opozabilă.
Faţă de acest aspect esenţial, apreciază instanţa de apel că celelalte susţineri (respectiv, dacă hotărârea de expedient, în lipsa actelor de proprietate primare, reprezintă un titlu de proprietate declarativ sau constitutiv de drepturi) nu se mai impune a fi analizate de către instanţa de control judiciar, în condiţiile în care, urmare a analizării detaliate a probatoriului administrat la judecata în fond, prima instanţă a reţinut, în mod corect că Sentinţa civilă nr. 10030 din 6 decembrie 2001, invocată de reclamantă ca izvor al dreptului său de proprietate, nu poate fi opusă pârâtei, care nu a fost parte la soluţionarea litigiului din anul 2001, astfel încât, în temeiul art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei menţionate mai sus a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SCM O.R.R.I.S., criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta SCM O.R.R.I.S. a arătat că a înţeles să cheme în judecată pârâta SC A.P. SA întrucât aceasta ocupă spaţiul comercial proprietatea sa. Astfel, în raport de apărările formulate de societatea-pârâtă în faţa instanţei de fond, cu privire la inopozabilitatea Sentinţei civile nr. 10030/2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, se susţine de recurentă că, în mod cu totul eronat, instanţa de apel a considerat ca scopul pentru care intimata pârâtă a fost acţionată în judecată ar viza calitatea acesteia de parte rezultată din Sentinţa civilă nr. 10030/2011.
Arată recurenta că în mod greşit constată instanţa de apel că atâta timp cât SC A.P. SA nu a fost parte în Hotărârea nr. 10030/2011, sentinţa nu ar fi opozabilă acesteia şi deci, nu ar avea calitate procesual pasivă în cadrul acestui dosar. Mai mult decât atât, se apreciază greşit că celelalte aspecte invocate nu ar mai trebui soluţionate.
Recurenta reclamantă apreciază că, sub aspect procedural, argumentele instanţei potrivit cărora intimata-pârâtă nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, ar fi trebuit să fie puse în discuţia părţilor, în acord cu respectarea principiului contradictorialităţii. Cum această împrejurare nu a fost respectată, consideră că a fost încălcat principiul contradictorialităţii, astfel încât hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, impunându-se casarea acesteia în temeiul dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Soluţia este criticată de recurentă şi pentru faptul că instanţa de fond nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate deţinute de cele două părţi, ceea ce reclama analiza titlurilor de proprietate invocate. Susţine recurenta că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea, analizând doar titlul său de proprietate, apreciind, în final, că nu a demonstrat calitatea de proprietar şi drept urmare nu s-a mai impus a fi analizat şi titlul de proprietate al intimatei-pârâte.
Argumentează recurenta că în condiţiile în care instanţa de fond a apreciat că SC A.P. SA justifică calitatea prin prisma ocupării spaţiului în baza unui presupus titlu de proprietate, tribunalul trebuia să fi analizat şi comparat titlurile invocate. Recurenta arată că, susţinerea instanţei de apel potrivit căreia "în mod judicios" Tribunalul Bucureşti a constatat că în Hotărârea nr. 10030/2011 figurează în calitate de pârâtă o altă persoană, este eronată şi în contradicţie cu opinia instanţei de fond, atâta timp cât cererea de chemare în judecată a fost respinsă de către prima instanţă, nu pentru că figura o altă persoană ca pârâtă în cadrul Hotărârii nr. 10030/2001, ci datorită aprecierii faptului că "nu se mai impune analizarea restului apărărilor şi a titlului de proprietate a pârâtei, respectiv a situaţiei juridice a acesteia", urmare a faptului că "niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu poate constitui o dovadă a titlului de proprietate în favoarea reclamantei".
Consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, deoarece în faţa instanţei de apel a depus înscrisuri pentru a demonstra calitatea de proprietar a Cooperativei la nivelul anului 2001 şi deci posibilitatea acesteia de a le transmite proprietatea prin tranzacţia efectuată, împrejurare care ar fi confirmat titlul de proprietate invocat. Întrucât toate aceste apărări nu au mai fost analizate de instanţa de apel, solicită admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru analizarea apărărilor formulate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs învederate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a criticat, prin cerea de recurs, hotărârea atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Cu toate acestea, încadrarea în drept a criticilor formulate va fi realizată de către instanţa de recurs în condiţiile art. 306 alin. (3) potrivit căruia "indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".
În analiza primului motiv de recurs invocat de reclamantă care se referă la un aspect procedural privind încălcarea formelor de procedură constând în aceea că, instanţa de apel nu ar fi pus în dezbaterea contradictorie a părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, Înalta Curte constată că, deşi motivul a fost încadrat de recurentă în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ce va fi analizat ca atare.
În raport de încadrarea în drept astfel realizată a criticilor formulate, Înalta Curte va constata nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de apel întrucât decizia atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Din perspectiva respectării regulilor procedurale care guvernează procesul civil, trebuie remarcat faptul că părţile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a combate apărările părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia procesuală faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune, inclusiv asupra aspectelor de nelegalitate care ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, astfel cum este şi excepţia dirimantă referitoare la calitatea procesuală pasivă.
În speţă, în cadrul primului ciclu procesual finalizat prin Sentinţa civilă nr. 8345 din 12 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa a pronunţat soluţia de respingere a acţiunii în revendicare şi evacuare promovată de reclamanta SCM O.R.R.I.S., apreciind asupra necesităţii comparării titlurilor de proprietate invocate de părţile litigante. Astfel, în analiza preliminară realizată de instanţa de fond asupra titlului reclamantei, s-a concluzionat că aceasta nu a demonstrat calitatea sa de proprietar şi, în consecinţă, a apreciat că nu s-ar mai impune a se analiza şi titlul de proprietate invocat de pârâta SC A.P. SA.
Ca urmare a apelului exercitat de către reclamanta SCM O.R.R.I.S., cauza a fost soluţionată pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 513 din 05 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa de apel reţinând în pronunţarea soluţiei că intimata-pârâtă nu figurează ca parte în Sentinţa civilă nr. 10030/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, astfel încât, respectiva hotărâre - ca izvor al dreptului de proprietate al reclamantei - nu poate fi opusă pârâtei, aspect esenţial în raport cu care s-a opinat că celelalte susţineri ale apelantei nu se mai impun a fi analizate.
Or, calitatea procesuală pasivă se circumscrie unei excepţii dirimante absolute, excepţie care se impunea a fi pusă în dezbaterea părţilor drept garanţie a respectării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, principii care guvernează procesul civil. Prin încălcarea acestor reguli procedurale instanţa de apel a pus apelanta-reclamantă în imposibilitate de a-şi spune părerea şi a-şi formula apărările corespunzătoare cu privire la aspectele care ar fi influenţat soluţia în cauză, fapt evident care i-a cauzat o vătămare a drepturilor procesuale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţată în asemenea condiţii.
Trebuie subliniat faptul că noţiunea de "proces echitabil" presupune respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii şi al egalităţii armelor, dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instituind în sarcina judecătorului îndatorirea atât de a face respectate, cât şi de a respecta el însuşi regulile procesului civil, obligaţie reţinută şi în jurisprudenţa instanţei de contencios european potrivit căreia "sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părţi". Întrucât Convenţia europeană nu garantează drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, Înalta Curte constată că dreptul părţii nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile tuturor părţilor litigante sunt ascultate şi analizate de către instanţa sesizată de acestea.
Drept urmare, constatând că procedura desfăşurată în faţa instanţei de apel nu respectă exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cauza fiind soluţionată cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în procesul civil, Înalta Curte va constata că hotărârea astfel pronunţată este nelegală în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ., text de lege care atrage sancţiunea nulităţii pentru îndeplinirea actelor procesuale cu neobservarea formelor legale prin care s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestora.
În consecinţă, reţinând în cauză incidenţa motivului de recurs înscris în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe pentru analizarea motivelor formulate în calea de atac exercitată de reclamantă, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, ocazie cu care se vor avea în vedere şi celelalte critici învederate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SCM O.R.R.I.S. împotriva Deciziei nr. 513 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4462/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4464/2013. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
