ICCJ. Decizia nr. 4466/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4466/2013
Dosar nr. 810/54/2013
Şedinţa publică din 11 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 23 din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declinat soluţionarea cererii formulată de petentul B.I. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. 18738/318/2012 a Judecătoriei Târgu Jiu, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Petentul B.I., a formulat o cerere de strămutare a procesului civil ce formează obiectul cauzei nr. 18738/318/2012 a Judecătoriei Târgu Jiu, pe motive de bănuială legitimă, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 140 alin. (2) din noul C. proc. civ.
Instanţa de apel a constatat că, în raport de data introducerii cererii principale de chemare în judecată, respectiv de data înregistrării dosarului în care s-a formulat prezenta cerere (22 noiembrie 2012), în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Noului C. proc. civ. - intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, potrivit art. 81 din Legea nr. 76/2012, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 4/2013 - întrucât acesta se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după data de 15 februarie 2013.
În aceste condiţii, cererii de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 alin. (2) respectiv art. 39 alin. (2) C. proc. civ. anterior potrivit cărora, cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Drept urmare, instanţa de apel, în temeiul art. 159 alin. (2) C. proc. civ. şi 1591 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de strămutare formulată de către petentul B.I., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva Deciziei civile nr. 23 din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, intimata U.M.C.R. reprezentând S.D.M. Târgu Jiu a exercitat calea de atac a recursului, considerând că instanţa de fond nu a verificat niciun motiv real privind bănuiala legitimă.
Intimatul-petent B.I. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, la termenul din 11 octombrie 2013, a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010, în vigoare la momentul formulării prezentei cereri, hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii care nu poate fi atacată cu nicio cale de atac este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre prin care instanţa s-a declarat necompetentă, neputând fi atacată cu nicio cale de atac, fie ea ordinară sau extraordinară, pronunţată în soluţionarea unei excepţii de necompetenţă materială, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.
Împrejurarea că în dispozitivul deciziei atacate s-a făcut menţiunea greşită că, împotriva hotărârii se poate exercita calea recursului în termen de 5 zile de la comunicare, nu dă dreptul părţilor la exercitarea vreunei căi de atac, întrucât, potrivit principiului legalităţii căilor de atac, o hotărâre este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Drept urmare, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită nu poate fi atacată cu nicio cale de atac, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de U.M.C.R. reprezentând S.D.M. Târgu Jiu împotriva Deciziei nr. 23 din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4465/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4467/2013. Civil → |
|---|
