ICCJ. Decizia nr. 4506/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4506/2013
Dosar nr. 524/46/2012
Şedinţa publică din 15 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile dispoziţiilor art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data ele 18 ianuarie 2010, contestatorii D.I., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., M.Z., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ş.I., SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, G.D.M., M.L., M.M., M.G., M.E., I.T., M.C., R.M., R.N., R.E., E.R., T.V., T.M., T.O.Ş., T.L.M., M.M.G., M.A.M., C.I., C.I.M., S.I., R.U.N., M.N.M., N.G., R.R.B. şi R.E.I.R., în contradictoriu cu intimaţii Consiliul local al municipiului Râmnicu Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea şi primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, au solicitat anularea hotărârilor emise de Consiliul local nr. 222 din 31 iulie 2009, nr. 252/31 iulie 2009 şi nr. 13 din 27 ianuarie 2010, motivat de faptul că suma stabilită cu titlul de despăgubire pentru exproprierea terenurilor aparţinând acestora este modică, faţă de valoarea reală a acestor imobile, care sunt situate în intravilanul localităţii.
Prin sentinţa nr. 1339 din data de 25 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a fost admisă contestaţia, s-a dispus anularea hotărârilor Consiliului Local nr. 222 din 31 iulie 2009 şi nr. 252 din 31 iulie 2009, emise de municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de expropriator, iar în ceea ce îl priveşte pe contestatorul D.I., intimaţii au fost obligaţi la plata unei despăgubiri în cuantum de 35.250 euro, respectiv 151.575 RON, conform centralizatorului ia raportul de expertiză întocmit de experţii tehnici S.G. şi C.T., pentru suprafaţa de 282 m.p. suspusă măsurii exproprierii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în vederea amenajării şi modernizării străzilor A.S. şi I.M. din Râmnicu Vâlcea, Consiliul Local a aprobat declanşarea procedurii de expropriere a terenurilor şi construcţiilor, peste care ar urma să fie realizată investiţia, prin H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 propunând un preţ de 50 euro/mp., în baza unei expertize efectuate din iniţiativa expropriatorului.
Ulterior, hotărârea mai sus menţionată a fost rectificată prin H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, preţul propus pentru despăgubirea persoanelor expropriate fiind stabilit la suma de 27 euro/mp de teren.
Instanţa de fond a avut în vedere raportul de expertiză tehnică întocmit de experţii S.G. şi C.T., pe care l-a omologat şi prin care s-a propus ca plata pentru fiecare imobil expropriat să se facă în mod diferenţiat, în funcţie de mărimea suprafeţelor de teren supuse acestei măsuri, pentru care au stabilit şi valoarea calculată pe metrul pătrat.
Prin decizia nr. 58 din data de 26 iunie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelurile formulate de contestatorul D.I. şi de intimaţii municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar şi Consiliul local, a constatat nulitatea sentinţei atacate, în ceea ce îi priveşte pe apeianţi şi a reţinut cauza spre judecare pe fond, la acelaşi termen.
Pentru a hotărî astfel, în prealabil, prin încheierea din data de 8 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti a constatat că se impune ca, în funcţie de cererile şi apărările formulate de fiecare dintre titularii dreptului de proprietate, dar mai ales în funcţie de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăţi, să fie disjunse apelurile referitoare la acestea şi să se formeze câte un dosar distinct.
În cauza de faţă, au fost menţinute în vederea soluţionării apelurile formulate de contestatorul D.I. şi municipiul Râmnicu Vâlcea.
Instanţa de apel a constatat că minuta sentinţei atacate nu este semnată de judecător, fapt care atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi, faţă de prevederile art. 297 alin. (2) ultima teză din acelaşi act normativ a dispus anularea procedurii şi a hotărârii şi a reţinut cauza spre a fi judecată.
La solicitarea contestatorului, instanţa de apel a încuviinţat administrarea probelor cu înscrisuri şi cu expertiză tehnică judiciară, având ca obiective determinarea suprafeţei întregii proprietăţi aparţinând acestuia din zona afectată de expropriere, categoria de folosinţă a terenului şi suprafaţa afectată prin preluarea în domeniu! public, precum şi stabilirea împrejurării dacă restul imobilului rămas în proprietatea contestatorului este supus unui spor de valoare prin lucrările de utilitate publică care au generat această măsura.
În condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, instanţa a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, pricinii îi rămân aplicabile regulile privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şl local, punându-se în vedere comisiei formate din cei trei experţi să stabilească despăgubirile cuvenite contestatorilor, reprezentând valoarea reală a terenului expropriat, rezultând din preţul cu care se vând în mod obişnuit terenuri de acelaşi fel în municipiul Râmnicu Vâlcea, la data întocmirii raportului de expertiză precum şi daunele aduse proprietarului, în funcţie de afectarea folosinţei, pentru cazul în care nu se constată un spor de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza.
Prin decizia nr. 10 din data de 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis contestaţia, a modificat, în parte, hotărârea nr. 94 din 11 august 2010, stabilind valoarea despăgubirilor la suma de 85 euro/mp, adică 24.140 euro, din care a constatat că s-a plătit deja, în contul proprietarului suma de 60.318,76 RON, obligând intimaţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apei a apreciat că, în privinţa proprietarului expropriat, instituţia beneficiară a exproprierii a întocmit şi emis hotărârea nr. 94 din 11 august 2010, pe care contesîatorul, prin cererea de precizare a acţiunii, formulată iniţial în Dosarul nr. 200/90/2010, a înţeles să o atace, alăturat de toate celelalte decizii şi hotărâri adoptate în procesul de expropriere, atât generic pentru întreaga stradă, cât şi în mod direct pentru proprietatea sa.
Analizând hotărârea mai sus menţionată, instanţa de apel a constatat că, după negocierile purtate cu alţi proprietari de pe aceeaşi stradă. Consiliul local a stabilit un preţ unitar de 50 de euro/m.p. al fiecărei proprietăţi, iară a distinge între acestea.
Experţilor numiţi în cauză îi s-a fixat sarcina de a stabili, în concret, valoarea proprietăţii contestatorului, avându-se în vedere caracteristicile individuale ale acesteia, aşa cum rezultă ele din menţiunile cărţii funciare, categoria de folosinţă şi utilităţile care ar fi putut provoca creşterea sau scăderea, valorii investiţiei, în măsura în care, prin contestaţie, s-a învederat faptul că proprietăţile ar fi fost în mod evident depreciate de lipsa drumului asfaltat, lipsa canalizării, a reţelelor electrice, lipsuri ce urmează a fi remediate prin investiţia în vederea căreia s-a luat măsura.
Iniţial, contrar dispoziţiilor instanţei, stabilirea valorii proprietăţilor s-a făcut pomindu-se de la anunţuri de mică publicitate, care nu au acordat garanţia unui preţ real de circulaţie, motiv pentru care instanţa a dispus refacerea raportului de expertiză, punându-se în vedere experţilor ca, la întocmirea lucrării, să ţină seama de contracte de vânzare-cumpărare prezentate de părţile în dosar, referitoare la proprietăţi situate în aceeaşi zonă sau în zone apropiate sau având aceleaşi caracteristici, iar în măsura în care nu pot fi identificate asemenea contracte, să fie luate în considerare preţurile minimal acceptate, potrivit legii, de birourile notariale pentru zona în litigiu.
Raportul de expertiză conţinând concluziile comune ale celor trei experţi desemnaţi în cauză, în funcţie de criteriile fixate de instanţă şi ţinând cont de contractele de vânzare-cumpărare prezentate de expropriator, a identificat valori de 63,09 euro, 97,81 euro şi 92,64 euro pe metrul pătrat de teren, raportate ia momentul întocmirii raportului de expertiză.
În aceste condiţii, instanţa a considerat că preţul acceptabil pe metrul pătrat de teren poate fi stabilit prin stabilirea unei medii aritmetice a celor 3 valori, care s-a calculat la 85 euro pe unitate, rezultanta fiind uşor diferită de cea propusă de către expropriator, valoarea astfel stabilită fiind cu mult mai mare decât cea minim permisă de grila birourilor notariale pentru momentul de referinţă, de 20 euro/mp., respectiv 90 RON/mp.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorui, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, D.I. a invocat nemulţumiri legate de valoarea despăgubirilor acordate de instanţa de apel care a calculat o medie aritmetică a trei valori din contracte reţinute în mod aleatoriu şi apreciate ca fiind similare cu terenul expropriat.
Recurentul a mai susţinut că, potrivit dispoziţiilor legale în materie, valoarea despăgubirilor se stabileşte în raport de preţul existent la data preluării imobilului de către stat şi nu la data efectuării raportului expertizei de specialitate, nefiindu-i imputabilă durata excesiv de lungă a procesului.
Pe de altă parte, nemulţumirea recurentului este legată şi de faptul că, în vederea stabilirii valorii de despăgubire, instanţa a aplicat metoda comparaţiei cu terenuri din zone inferioare faţă de cea în care se află imobilul expropriat, fără să aibă în vedere că imobilul supus măsurii exproprierii se află în zona A de impozitare şi că acesta nu necesită lucrări suplimentare de nivelare.
Recurentul a mai susţinut că experţii au luat în considerare, la efectuarea expertizei, numai contracte cu valoare mică, acesta neavând acces la contractele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primărie şi nici la cele deţinute de notariate, fiindu-i imposibilă dovedirea unei valori mai mari a metrului pătrat de teren în vederea stabilirii, în mod obiectiv, a despăgubirilor.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta este pronunţată cu încălcarea sau cu aplicarea greşită a legii.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs, se cere ca prin hotărârea suspusă recursului să se fi produs o încălcare efectivă a dispoziţiilor legale, astfel încât soluţia pronunţată să contravină Legii nr. 33/1994. republicată, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului acesteia, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administratia - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de acestea.
În accepţiunea dispoziţiilor legale menţionate mai sus, preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială înseamnă preţul de piaţă cu care ar trebui să se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun, la o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială şi în cazul în care părţile contractante respectă condiţiile unei vânzări corecte.
În speţă, nu poate fi primită susţinerea recurentului legată de faptul că instanţa a stabilit despăgubirea în mod aleatoriu şi ţinând cont doar de contracte de vânzare-curnpărare cu valoare mică.
La stabilirea despăgubirii, instanţa de apel s-a raportat ia concluziile raportului de expertiză pe care le-a cenzurat, în sensul că a stabilit o medie aritmetică a valorilor indicate în contractele de vânzare-curnpărare reţinute ca elemente de comparaţie, în condiţiile în care experţii nu au explicat de ce au stabilit o valoare pe metru pătrat mai mare decât cea găsită pentru o proprietate superioară.
Modalitatea de evaluare a despăgubirii nu încalcă nicio dispoziţie legală, fiind în acord cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanţa hotărăşte asupra despăgubirii pe baza rezultatului expertizei, comparându-l cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi.
Faptul că, la stabilirea valorii de circulaţie a terenului au fost avute în vedere numai contracte de vânzare-cumpărare depuse de intimat, nu poate fi imputabil instanţei de apel, întrucât aceasta a pus în vedere tuturor părţilor să depună astfel de dovezi la dosar, în respectarea principiului disponibilităţii, obligaţie faţă de care recurentul nu s-a conformat.
Impedimentul invocat de recurent, în ce priveşte obţinerea de probe în dovedirea valorii terenului expropriat, nu poate fi primit, întrucât situaţia învederată putea fi soluţionată de instanţa de apel, în condiţiile art 175 C. proc. civ., în măsura în care recurentul ar fi sesizat instanţa în acest sens.
Înalta Curte constată că pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor obiectivele raportului de expertiză şi a încuviinţat obiecţiunile formulate, dispunând refacerea acestuia.
Acest aspect este reţinut şi în motivarea deciziei atacate, instanţa de apel solicitând celor trei experţi să stabilească valoarea despăgubirilor în funcţie de preţul real al imobilului aparţinând recurentului, ţinând cont de caracteristicile individuale ale acestuia, prin comparaţie cu contractele de vânzare-cumpărare depuse de părţi cu privire la imobile asemănătoare sau potrivit grilei notariale, obiective faţă de care recurentul nu a manifestat opoziţie.
Critica recurentului referitoare la data la care trebuia raportată evaluarea (data exproprierii şi nu data întocmirii raportului de expertiză) este nefondată, deoarece potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială» la data întocmirii raportului de expertiză (...)".
În concluzie, Înalta Curte constată ca atât cuantumul, cât şi dimensiunea şi întinderea prejudiciului suferit de reclamant au fost corect stabilite de instanţa de apel, prin raportare ia criteriile prevăzute de dispoziţiile în materie de expropriere.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator D.I. împotriva deciziei nr. 10 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4498/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4510/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
