ICCJ. Decizia nr. 4532/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4532/2013
Dosar nr. 6591/198/2011/a1
Şedinţa din camera de consiliu din 15 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 3 octombrie 2011 contravenienta W.T.D.T. SRL a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 5 aprilie 2011, vehiculul categoria D aparţinând acesteia, a circulat pe autostrada A1 Km 70 + 460 m pe raza localităţii Petreşti, jud. Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
Prin plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 4 noiembrie 2011, petenta W.T.D.T. SRL a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de contravenţie din data de 3 octombrie 2011, întocmit de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, Centrul de studii tehnice rutiere şi informatică, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 1.750 RON şi a fost obligată să achite şi tariful de despăgubire în valoare de 560 euro, adică 2.420,21 RON, considerându-se, în mod greşit, faptul că autovehiculul, proprietatea sa, a circulat la data de 5 aprilie 2011, orele 15.34, pe autostrada A1, Km 70 + 460 m Petreşti, jud. Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 3457 din data de 10 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6591/198/2011, Judecătoria Brezoi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, având în vedere dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 2/2001, întrucât, din procesul-verbal de contravenţie din 3 octombrie 2011, precum şi din documentaţia aferentă acestuia, rezultă faptul că aceasta a fost săvârşită pe autostrada A1, Km 70 + 460 m, pe raza teritorială a localităţii Petreşti, arondată Judecătoriei Găeşti, din judeţul Dâmboviţa.
Prin rezoluţia din data 21 februarie 2013, Judecătoria Găeşti, în temeiul dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, referitor la aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, pe cale administrativă, a trimis dosarul spre competentă soluţionare, Judecătoriei Deva.
Prin Sentinţa nr. 2987 din data de 11 iunie 2013, Judecătoria Deva a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea, împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială a fost săvârşită contravenţia. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 21 C. proc. civ., a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
De asemenea, a mai reţinut faptul că legea reglementează o competenţă teritorială exclusivă, iar, raportat la acest aspect, este competentă să soluţioneze plângerea doar instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 159 pct. 3 din C. proc. civ., necompetenţa teritorială, în acest caz, este de ordine publică, fără a exista posibilitatea ca părţile să convină ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă. Au fost avute în vedere şi dispoziţiile H.G. nr. 337/1993, care stabilesc faptul că localitatea Petreşti se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Găeşti.
Înalta Curte constată intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Găeşti şi Judecătoria Deva, care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii.
Astfel, Judecătoria Găeşti, trimiţând dosarul pe cale administrativă la Judecătoria Deva, cu motivarea că nu este instanţa competentă teritorial, s-a dezînvestit cu soluţionarea cauzei, ceea ce înseamnă că şi-a declinat competenţa, această situaţie având drept consecinţă ivirea conflictului de competenţă între cele două judecătorii.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este plângerea prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, din 3 octombrie 2011, întocmit de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin care s-a reţinut că la data de 5 aprilie 2011, orele 15.34, vehiculul a circulat pe autostrada A1, Km 70 + 460 m Petreşti, jud. Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
În temeiul dispoziţiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, revine judecătoriei în raza teritorială a căreia a fost săvârşită contravenţia.
Potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 101, potrivit căruia: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul".
Dispoziţiile art. 101 mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Soluţia se impune şi în raport de interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal (nu şi în materia contravenţională) şi cu indicarea instanţelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi curţile de apel.
În speţă, se constată că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi anterior adoptării Legii nr. 2/2013 şi anume la data de 4 noiembrie 2011, caz în care competenţa teritorială de soluţionare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborate cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Întrucât contravenţia a fost săvârşită în localitatea Petreşti, jud. Dâmboviţa, aflată în circumscripţia Judecătoriei Găeşti, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, jud. Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4531/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4533/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
