ICCJ. Decizia nr. 5047/2013. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5047/2013
Dosar nr. 845/32/2012
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 63/C din 19 ianuarie 2012 pronunţată în Dosar nr. 3912/103/2011, Tribunalul Neamţ a admis acţiunea formulată de reclamanta S.P. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a anulat Decizia de revizuire a pensiei din 15 iulie 2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi a menţinut în plată Decizia de pensie de serviciu din 8 mai 2009 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, cu obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de pensie.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că urmare a modificărilor legislative în materie, pensia de serviciu acordată iniţial reclamantei în baza legislaţiei în vigoare la data deschiderii drepturilor sale de pensie a fost eliminată în totalitate, fiind înlocuită de pensia de asigurări sociale acordată în baza legislaţiei comune aplicabile tuturor categoriilor de asiguraţi, cu consecinţa reducerii într-un cuantum drastic, la mai puţin de o treime în raport de pensia de serviciu acordată iniţial.
Tribunalul a constatat că aceste modificări legislative au avut, practic, efectul unei ingerinţe în administrarea justiţiei, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil, singurul remediu posibil în raport de vătămarea produsă fiind acela al anulării deciziei de revizuire contestate în prezenta cauză.
Prin Decizia civilă nr. 1811 din 15 octombrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei mai sus menţionate; a modificat în tot sentinţa recurată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât; a respins, ca nefondată, acţiunea în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Neamţ.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, instanţa de recurs a reţinut că recunoaşterea calităţii de instituţie sub autoritatea căreia se află Casa Naţională de Pensii Publice şi care stabileşte atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale nu echivalează cu o recunoaştere de obligaţii în sarcina acesteia în procedura de revizuire a pensiilor contestată în litigiul de faţă, atribuţii specifice fiind stabilite în sarcina caselor teritoriale de pensii.
Referitor la fondul litigiului, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că, având în vedere Decizia în interesul legii nr. 29/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, cuantumul stabilit prin decizia de revizuire contestată în prezenta cauză, în temeiul Legii nr. 119/2010, nu este de natură a contura încălcarea dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Împotriva acestei decizii, la data de 6 decembrie 2012, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., numita S.P.
În susţinerea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că Decizia civilă nr. 1811 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, prin care acesteia i s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei, este contradictorie cu Decizia civilă nr. 1948 din 7 noiembrie 2012 pronunţată de către aceeaşi instanţă în Dosar nr. 3886/103/2011, având acelaşi obiect, prin care numitei C.E. i s-a menţinut pensia de serviciu.
Revizuenta a mai arătat că jurisprudenţa contradictorie a instanţelor, care au recunoscut unui număr de peste 1.000 de grefieri aflaţi într-o situaţie identică cu aceasta, dreptul de a beneficia de plata pensiei de serviciu, este de natură să atragă un tratament juridic discriminatoriu, caracterizat prin încălcarea art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi pronunţarea unor hotărâri contradictorii în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), termenul se va socoti de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depăşit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată la data de 15 octombrie 2012, iar prezenta cerere a fost formulată la data de 6 decembrie 2012, data poştei.
Legea sancţionează cu decădere nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuenta a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de S.P., împotriva Deciziei nr. 1811 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5046/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5048/2013. Civil → |
|---|
