ICCJ. Decizia nr. 5186/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5186/2013
Dosar nr. 2903/85/2008
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iulie 2008 la Tribunalul Sibiu reclamanţii M.V. şi M.D. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii C.N.A.D.N. din România, O.A., G.P. şi R.M., anularea hotărârii din 12 februarie 2008 ce vizează exproprierea terenului identificat cu nr. cadasttral şi nr. parcelă, în ce priveşte pe pârâtele O.A., G.P. şi R.M.; recalcularea despăgubirilor la preţul de circulaţie stabilit prin expertiză tehnică şi obligarea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 să achite reclamanţilor despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta C.N.A.D.N.R. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că potrivit art. 10 din Legea nr. 198/2004 în asemenea litigii calitate de expropriator are Statul Român. A invocat de asemenea excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, faţă de prevederile art 9 din Legea nr. 198/2004 deoarece a fost introdusă la peste 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Prin sentinţa civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2010, Tribunalul Sibiu a respins excepţiile ridicate de pârâta C.N.A.D.N.R., iar pe fond a admis
În parte contestaţia formulată de contestatorii M.V. şi M.D., a dispus anularea în parte a hotărârii din 12 februarie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Şelimbăr în ce priveşte cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat în suprafaţă de 1.537 mp astfel; 40 euro/mp pentru cei 870 mp teren cu destinaţie de construcţii şi 23 euro/mp pentru cei 703 mp teren cu destinaţie agricolă, echivalent în lei la data plăţii.
A fost respinsă cererea de înlăturare din hotărârea din 2008 a pârâţilor O.A., G.P. şi R.M., iar reclamanţii au fost obligaţi la cheltuieli de judecată de 1.500 lei către pârâţii O.A., G.P. şi R.M.
Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a fost obligat la cheltuieli de judecată de 2.500 lei către contestatorul M.V.
Prin Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul reclamanţilor; a schimbat în parte hotărârea din 2008 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 Şelimbăr şi în ce priveşte persoanele îndreptăţite la despăgubiri; a dispus înlăturarea pârâţilor O.A., G.P. şi R.M.; a înlăturat obligaţia reclamanţilor de plată a cheltuielilor de judecată; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei; a respins apelul pârâtului Statul român, prin C.N.A.D.N.R. şi a obligat intimaţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, investită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 5978 din 4 octombrie 2012, a admis calea de atac, a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut în considerentele deciziei că din analiza cererii de chemare în judecată şi a probatorului administrat în cauză s-a constatat că reclamanţii au solicitat despăgubiri pentru terenul supus exproprierii ce a fost proprietatea lui B.B. şi pe care l-au dobândit prin contractul de donaţie şi vânzare-eumpărare aflat la fila 17 dosar fond.
Prin acţiune s~a formulat contestaţie împotriva hotărârii din 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Şelimbăr, dar, din conţinutul contractului enunţat mai sus şi autentificat din 31 martie 1998 şi din cuprinsul hotărârilor din 2008 ale aceleiaşi comisii (filele 173 şi urm. dosar fond) rezultă că suprafaţa de teren expropriată, ce a aparţinut reclamanţilor este mai mare decât cea cuprinsă în hotărârea din 2008. Chiar instanţa de fond a reţinut acest aspect când a consemnat că potrivit constatărilor experţilor exproprierea a vizat şi alte parcele decât cea din hotărârea din 2008.
Faţă de principiul consacrat în art. 129 alin. (5) C. proc. civ. s-a constatat că în mod nelegal instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond s-a pronunţat în mod corect în limitele învestirii şi principiului disponibilităţii.
În rejudecarea apelului, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin Decizia nr. 79 din 20 decembrie 2012, a admis calea devoiutivă de atac, a schimbat sentinţa şi, în consecinţă a admis în parte contestaţia; a anulat hotărâriie din 2008 emise de pârâta C.N.A.D.N.R. în ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi persoanele îndreptăţite la despăgubiri; a obligat pârâta C.N.A.D.N.R. să plătească reclamanţilor M.V. şi M.D. contravaloarea în lei, la data plăţii, a sumei de 213.124 euro, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat prin hotărârile menţionate; a respins apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva aceleiaşi sentinţe; a obligat pârâta C.N.A.D.N.R. să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată de 3.746 lei la fond şi apel şi a obligat pârâţii O.A., G.P. şi R.M. să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată de 1.246 lei, pentru fond şi apel, pentru considerentele ce urmează.
Obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că susţinerile intimaţilor referitoare la o inadmisibilitate a precizării acţiunii în apel cu privire la toate hotărârile de expropriere vor fi înlăturate ca neavenite.
Prin hotărârea din 12 februarie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Şelimbăr aparţinând expropriaţilor identificaţi, pentru suprafaţa expropriată de 1.573 mp din care 703 mp teren arabii şi 870 mp, teren de construcţii. Despăgubirea în sumă de 114.111 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. şi M.D., O.A., G.P. şi R.M. şi urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate şi a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de cei îndreptăţiţi expropriatorului.
Prin hotărârea din 12 februarie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Şelimbăr aparţinând expropriaţilor identificaţi, pentru suprafaţa expropriată de 3.538 mp teren arabil. Despăgubirea în sumă de 112.052 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. şi M.D., O.A., G.P. şi R.M. şi urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate şi a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de cei îndreptăţiţi expropriatorului.
Prin hotărârea din 12 februarie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Şelimbăr aparţinând expropriaţilor identificaţi, pentru suprafaţa expropriată de 18 mp teren arabil extravilan. Despăgubirea în sumă de 570 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. şi M.D., O.A., G.P. şi R.M., şi eliberată în aceleaşi condiţii ca şi cele din hotărârile anterioare.
Prin hotărârea din 12 februarie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Şelimbăr aparţinând expropriaţilor identificaţi, pentru suprafaţa expropriată de 1.344 mp, din care 359 mp teren arabil şi 985 mp teren curţi, construcţii. Despăgubirea în sumă de 115.356 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. şi M.D., O.A., G.P. şi R.M., şi eliberată în acelaşi condiţii ca şi anterioarele.
Prin sentinţa civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Sibiu, irevocabilă, s-a constatat masa succesorală rămasă după defunctul B.B., moştenitorii acestui defunct, valoarea rezervei succesorale, s-a dispus reducţiunea donaţiilor. Instanţa de fond a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor terenuri în sensul că s-a atribuit pârâtei O.A. imobilul teren în suprafaţă de 10.000 mp, din titlul de proprietate din 12 octombrie 1993, au fost atribuite pârâţilor M.V. şi M.D. următoarele imobile: teren arabil în suprafaţa de 4.500 mp înscris în C.F. Şelimbăr, teren arător în suprafaţă de 1.510 mp, înscris în C.F. Răşinari, teren arabil în suprafaţă de 11.000 mp şi teren arabil în suprafaţă de 16.000 mp ambele din titlul de proprietate din 27 februarie 2003. Loturile au fost compensate prin sultă.
Din dispozitivul acestei sentinţe, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 439/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a rezultat că parcela din titlul de proprietate din 27 februarie 2003, din care au fost formate mai multe parcele, expropriate prin hotărârile antermenţionate din 2008 emise de C.N.A.D.N.R. este proprietatea exclusivă a contestatoriior M. Ca urmare, intimaţii O.A., G.P., R.M. neavând calitatea de proprietari asupra terenurilor, nu au vocaţie la despăgubirile acordate ca urmare a exproprierii acestor terenuri.
De aceea, Curtea a constatat că, după pronunţarea sentinţei 1049 din 28 octombrie 2010 de către instanţa de fond, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 de Judecătoria Sibiu, care a stabilit proprietarii terenurilor supuse exproprierii, deci o împrejurare nouă, care trebuie avută în vedere la soluţionarea apelului. Constatând că doar contestatorii M. sunt proprietari asupra imobilului expropriat, aspect necontestat în recurs, s-a admis apelul în sensul de a se anula în parte hotărârile din 2008 cu privire la persoanele îndreptăţite la despăgubiri prin înlăturarea pârâtelor O.A., G.P., R.M. din aceste hotărâri emise de C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local al comunei Şelimbăr, jud. Sibiu.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a intimatei pârâte Comisia Şelimbăr de Aplicare a Legii nr. 198/2004, prin primar, s-a constatat că aceasta are calitate procesuală pasivă, câtă vreme este emitentul hotărârilor atacate, cu un statut aparte în cadrul C.N.A.D.N.R.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor:
Prin raportul de expertiză tehnică efectuată în faţa instanţei de fond, în primul ciclu procesual, aşa cum a fost completat, în suplimentul 2 la lucrare s-a stabilit că pârâta a expropriat - prin cele 4 hotărâri de expropriere, o suprafaţă de 3.104 mp teren de construcţii la care se adaugă o suprafaţă de 3.868 mp teren arabil. Suprafaţa terenului expropriat nu este de 18 mp, ci de 80 mp, potrivit expertizei de identificare şi evaluare a terenului (fila 136) suprafaţa fiind confirmată de cei trei experţi şi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor.
Instanţa de apel a menţinut suprafeţele expropriate prin cele 4 hotărâri atacate, astfel că aprecierile critice formulate de apelanta pârâtă exced cadrului procesual stabilit la instanţa de fond, dar şi de instanţa de recurs, astfel că nu pot face obiectul apelului.
Având în vedere poziţionarea terenurilor expropriate faţă de localitate şi condiţiile avute în vedere la data întocmirii expertizei iniţiale, experţii P.M., M.D., H.V. au apreciat valoarea terenurilor la 40 euro/m.p. terenul de construcţii şi 23 euro/mp terenului arabil. Aşadar, valoarea totală a despăgubirilor care li se cuvin contestatoriîor este de 213.124 euro, contravaloarea în lei fa data plăţii a sumei.
De altfel, pârâta C.N.A.D.N.R. nu a contestat, prin apelul declarat nici suprafaţa totală expropriată şi nici cuantumul despăgubirilor, singura critică formulată vizând doar momentul la care să se raporteze transformarea în lei a despăgubirilor stabilite în euro. Având în vedere că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se stabilesc faţă de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, în rejudecarea apelului s-a menţinut valoarea despăgubirilor calculate în primul ciclu procesual. Această valoare fiind stabilită în euro şi nefiind plătită, pentru a asigura o justa despăgubire a contestatoriîor trebuie transformată în lei doar la momentul la care se face plata.
Decizia a fost atacată cu recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat modificarea deciziei în sensul de a respinge apelul declarat de reclamanţi cu privire la anularea hotărârilor din 2008 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi acordarea despăgubirilor în valoare de 213.124 euro.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de apel apreciază în mod greşit faptul că obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, concluzionând astfel că susţinerile cu privire la inadmisibilitatea precizării acţiunii în apel ar fi neavenite.
Instanţa de apel nu motivează nici în fapt şi nici în drept temeiul pentru care apreciază că se impune acordarea de despăgubiri pentru toate cele patru parcele expropriate, despăgubiri stabilite în baza raportului de expertiză întocmit în dosarul de fond.
Faţă de dispozitivul sentinţei de fond, care acordă despăgubiri doar pentru suprafaţa expropriată în baza hotărârii din 2008, recurenta nu avea interes sa promoveze apel.
Prin precizarea motivelor de apel se avansează ideea că instanţa de recurs a statuat cu caracter obligatoriu, că instanţa de fond nu s-a pronunţat corect şi legal în limitele investirii şi principiului disponibilităţii, instanţa de recurs, constatând că în fapt; „suprafaţa de teren expropriată ce a aparţinut reclamanţilor este mai mare decât cea cuprinsă în hotărârea din 2008".
Faţă de această interpretare, apelanţii formulează precizarea motivelor de apel şi solicită acordarea despăgubirilor în cuantum de 213,124 euro pentru suprafaţa totală de 6972 mp.
Precizarea motivelor de apel prin formularea de cereri noi în aceasta etapă procesuală este inadmisibilă.
Este perfect adevărat faptul ca suprafaţa de teren expropriată a fost mai mare decât cea cuprinsă în hotărârea din 2008, însă prin aceasta afirmaţie, Înalta Curte nu a stabilit cu titlu obligatoriu ca în analiza cererii şi stabilirea despăgubirilor trebuie pornit de la suprafaţa totală expropriata, astfel încât să se impună precizarea acţiunii conform celor solicitate de apelanţii M.V. şi D.
Nu se poate accepta ideea invocată de apelanţi că ar fi avut un corp funciar unic, afectat de autostradă. Ei au avut de la bun început două parcele de teren, care, urmare a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu B.D. au ajuns să fie învecinate cu varianta ocolitoare. Cele două pacele nu au format un singur coip funciar şi nu sunt afectate de varianta ocolitoare propriu-zisă. Suprafeţele care s-au expropriat (total 6.473 mp) au fost necesare pentru relocarea de utiiităţi (conductă gaz, stâlp de înalta tensiune, drum tehnologic).
În situaţia în care instanţa de recurs va aprecia că în mod corect a fost precizat apelul şi că se impune analizarea întregilor hotărâri de expropriere, atât sub aspectul suprafeţelor de teren, cât şi sub aspectul despăgubirilor cuvenite, se solicită:
În ceea ce priveşte suprafaţa afectată, experţii precizează în concluziile la raport ar putea fi expropriată, având în vedere că exploatarea ei este mult îngreunată. Din cuprinsul lucrării şi din ultima anexă a acesteia se poate observa că pe aceasta parcelă este trasată limita de siguranţă faţă de varianta ocolitoare, acesta fiind motivul pentru care utilizarea ei ar fi îngreunată. în 2003, reclamanţii au vândut suprafaţa de 4.021 mp, care reprezintă parte din varianta ocolitoare. Vânzând această suprafaţă de teren ştiau că urmează să se învecineze direct cu varianta ocolitoare, astfel că restricţia de 50 m. de la axul drumului exista încă de pe atunci. Deci nu este imputabilă exproprierii de faţă faptul că există această restricţie. Ea exista şi înainte de exproprierea în baza H.G. nr. 1682/2006, astfel că nu se impune exproprierea suprafeţei, nici faţă de restricţia privind cei 50 de mp de la axul drumului, nici faţă de restricţia privind conductele de gaz. Conductele de gaz se montează pe suprafaţa ce a fost expropriată prin hotărârea din 12 februarie 2008 care nu este atacată, nici sub aspectul despăgubirilor şi nici sub aspectul suprafeţei de teren.
Faţă de aceste aspecte menţionate, apreciază că nu se impune exproprierea suprafeţei propuse de experţi.
Cu privire la suprafaţa expropriată şi suprafaţa propusă spre expropriere potrivit raportului de expertiză (parcela 365/3/1) ;
În această situaţie se impun acelaşi concluzii referitoare la faptul că nu s-a solicitat decât anularea hotărârii din 12 februarie 2008, care se referă la parcela în suprafaţă de 1.573 mp, prin urmare instanţa trebuie să se raporteze la ceea ce reclamantul a solicitat prin acţiunea introductivă, precizată. în plus, în speţă, este vorba de o cu totul altă parcelă.
Experţii propun exproprierea suprafeţei de 1.610 mp (raportul de expertiză depus la 10 octombrie 2009 şi suplimentul din 03 octombrie 2010). Din aceasta suprafaţă s-a expropriat parcela în suprafaţă de 1.344 mp (în baza hotărârii din 12 februarie 2008). Diferenţa de suprafaţă, respectiv parcela de 266 mp (reprezentând în fapt un colţ) nu a fost expropriată şi nici nu se impune exproprierea, având în vedere că această suprafaţă se învecinează direct cu centura ocolitoare. Amplasarea în imediata vecinătate a centurii era aceeaşi şi înainte de exproprierea în baza H.G. nr. 1682/2006, astfel că restricţia privind limita de siguranţă faţă de variantă exista şi atunci. Deci nici atunci pe parcela de 266 mp nu se puteau edifica construcţii, dată fiind învecinarea cu centura ocolitoare şi limita de siguranţă. Relevantă cu privire la amplasarea suprafeţei de teren este ultima anexa la raportul de expertiza şi anexa la suplimentul din 03 februarie 2010 însuşit de experţii H.V. şi P.M.
În concluzie, nu există raport de cauzalitate între faptul că pe parcela de 266 mp nu se pot edifica construcţii şi exproprierea în baza H.G. nr. 1682/2006.
Inaita Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, constată caracterul fondat al recursului în limitele şi pentru argumentele ce succed.
- Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 5978 din 4 octombrie 2012, obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., s-a statuat că în mod nelegal s-a reţinut că obiectul contestaţiei formulate se referă doar la hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 2008 întrucât, din considerentele acţiunii a rezultat că reclamanţii au contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru întreaga suprafaţă expropriată.
Cu alte cuvinte, instanţa de casare a reţinut cu autoritate de lucru judecat că cererea de chemare în judecată se referă la hotărârile din 2008 prin care s-a expropriat o suprafaţă de 1.344 mp; prin care s-a expropriat o suprafaţă de 18 mp; din 2008 prin care s-a expropriat o suprafaţă de 3.538 mp şi din 2008 prin care s-a expropriat o suprafaţă de 1573 m.p., în total 6473 m.p.
Sub acest aspect instanţa superioară de fond a reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
Prin notele de şedinţă depuse de reclamanţi la instanţa de apel, după casarea cu trimitere, aceştia învederează că valoarea totală a despăgubirilor pentru terenurile expropriate este de 213.124 euro, sumă rezultată din adiţionarea sumei de 124.160 euro pentru terenul de construcţii de 3.104 mp cu suma de 88.964 euro pentru terenul arabil de 3.868 mp.
Rezultă astfel că despăgubirea de 213.124 euro, acordată de instanţa de apel, se referă la o suprafaţă de teren de 6.972 mp, superioară celei menţionate în hotărârile sus-menţionate de 6.473 mp.
Ar rezulta că instanţa de apel a dispus exproprierea suplimentară a unei suprafeţe de 499 mp, operaţiune interzisă de dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, câtă vreme instanţa de judecată poate cenzura, în această procedură, doar cuantumul despăgubirilor.
Este posibil ca suma acordată să privească o altă componentă a despăgubirii acordate şi anume daunele produse proprietarului, altele decât valoarea terenului expropriat, numai că, în absenţa considerentelor, instanţa de control judiciar nu poate stabili dacă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică au fost respectate.
În mod corect se reţine de către instanţa superioară de fond că pârâtul nu a contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru suprafaţa de 1.573 mp ce a tăcut obiect al hotărârii din 2008, ci doar paritatea euro/leu.
Considerentul nu se poate extinde însă şi asupra celorlalte suprafeţe care nu au fost evaluate la fond şi nici în etapa devolutivă a procesului în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din Legea exproprierii, respectiv prin raportare la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin urmare, rezultă că împrejurările de fapt ale cauzei cu referire la hotărârile din 2008 nu au fost pe deplin stabilite.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., 314 C. proc. civ., cu referire la art. 384 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea administrării unei expertize tehnice judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.Na.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 79 din data de 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5184/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5222/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
