ICCJ. Decizia nr. 5333/2013. Civil

Decizii civile ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 5333/2013

Dosar nr. 406/99/2007

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013

Asupra recursurilor civile de faţă;

Prin acţiunea înregistrată la 22 ianuarie 2007, reclamanţii V.I. şi Ş.G.V. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Iaşi prin Consiliul local al municipiului Iaşi şi Primarul municipiului Iaşi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să anuleze în parte dispoziţia din 2006 emisă de Primarul municipiului Iaşi şi să dispună restituirea în natură a părţii de teren situat Iași, având o suprafaţă de 0,75 ha, preluată de la autorii reclamanţilor şi care poate fi restituită în natură.

Prin sentinţa civilă nr. 1835 din 12 noiembrie 2008 Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Municipiul Iaşi prin Consiliul local al municipiului Iaşi pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar faţă de pârâtul Municipiul Iaşi prin primar ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 48 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii şi a anulat în parte dispoziţia din 4 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iaşi. A obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Iaşi la restituirea în natura a suprafeţei de 1.067 mp teren situată în Iaşi conform raportului de expertiză tehnică judiciară ing. D.R. fila 71 dosar fond, respectiv a loturilor : L 6 = 432 mp, L 14 -154 mp, L 16 = 66 mp, L 21 = 22 mp, L 22 = 66 mp, L 25 = 187 mp, L 30 = 140 mp conform schiţei anexă de la fila 71 dosar fond Tribunal Iaşi care face parte integrantă din prezenta decizie. A menţinut celelalte măsuri din dispoziţia din 4 decembrie 2006 a Primarului Municipiului Iaşi. A păstrat dispoziţia din sentinţa apelată cu privire respingerea acţiunii reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Municipiului Iaşi, prin Consiliul Local Iaşi pentru lipsa calităţii procesuale pasive. A obligat intimatul Primarul Municipiului Iaşi să achite apelantului suma de 900 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu expert.

Împotriva Deciziei nr. 48 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, au declarat recurs atât reclamanţii V.I. şi Ş.G.V. cât şi Municipiul Iaşi şi Primarul municipiului Iaşi.

Prin Decizia nr. 3719 din 6 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de reclamanţii V.I., Ş.G.V. şi de pârâţii Municipiul Iaşi, Primarul municipiului Iaşi împotriva Deciziei nr. 48 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. A fost casată decizia şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Pentru a se pronunța în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele.

1.Critica referitoare la nerespectareaprincipiului disponibilităţii cu referire la cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată este întemeiată şi se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la principiul disponibilităţii.

Astfel, reclamanţii au chemat în judecată în calitate de pârâţi Municipiul Iaşi prin Consiliul local şi Municipiul Iaşi prin primar.

Tribunalul a respins acţiunea faţă de primul pârât în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar faţă de al doilea, ca nefondată.

Curtea de apel a menţinut soluţia de respingere a acţiunii pe cale de excepţie faţă de pârâtul Municipiul Iaşi prin Consiliul local, chestiune care a intrat în puterea lucrului judecat.

Aceeaşi instanţă a schimbat pe fond, în parte, soluţia tribunalului, însă nu faţă de Municipiul Iaşi prin primar, astfel cum acesta fusese chemat în judecată, ci faţă de însuşi Primarul municipiului Iaşi.

În acest fel, este corectă susţinerea recurenţilor reclamanţi în sensul că acţiunea lor apare ca nefiind soluţionată faţă de Municipiul Iaşi, pârâtul pe care au înţeles să-l cheme în judecată şi căruia doresc să-i facă opozabilă hotărârea.

2. Este, de asemenea, fondată şi critica recurenţilor reclamanţi întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, curtea de apel se limitează în motivarea deciziei să arate că s-a efectuat proba cu expertiză şi că, potrivit experţilor anumite porţiuni de teren pot fi retrocedate fără a arăta pentru fiecare porţiune în parte, din cele considerate nerestituibile în natură, care sunt considerentele de fapt şi de drept ce împiedică acordarea acestei măsuri reparatorii.

Simpla referire la raportul de expertiză nu reprezintă o motivare în sensul art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., mai ales în condiţiile în care instanţa nu împărtăşeşte decât în parte concluziile acestuia.

Nu se răspunde prin decizia atacată nici criticilor referitoare la îndreptăţirea reclamanţilor la alte măsuri reparatorii subsidiare pentru suprafeţele de teren ce nu se pot restitui în natură.

Nemotivarea deciziei echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce atrage, în condiţiile art. 312 alin. (5) şi art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Această soluţie este impusă, în condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., şi de nerespectarea cadrului procesual fixat prin cererea de chemare în judecată.

În atare situaţie, celelalte critici dezvoltate de recurenţii reclamanţi privitoare la fondul pretenţiilor lor, precum şi criticile formulate de Municipiul Iaşi prin primar - cel care are calitate procesuală pasivă în cauză - referitoare tot la fondul pretenţiilor, însă restrâns la loturile L 21, L 22 şi L 25, însumând 341 mp, urmează a fi analizate de instanţa de trimitere.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis ambele recursuri, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 406/99/2007.

Prin Decizia nr. 234 din 19 decembrie2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis apelul formulat de reclamanții V.I. și Ș.G.V. împotriva sentinței civile nr. 1835 din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași, secția civilă, hotărâre pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții V.I. și Ș.G.V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași, prin Primar. A fost anulată, în parte, Dispoziția din 04 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului Iași.

Municipiul Iași, prin Primar, a fost obligat să restituie reclamanților V.I. și Ș.G.V. - în natură - suprafața de 498 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 212 ; 232 ; 234 ; 235 ; 220 ; 230 ; 231 ; 238 ; 237 ; 236 ; 212, identificat ca Lot nr. 3 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V. și suprafața de 565 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 200 ; 52 ; 129 ; 148 ; 130 ; 147 ; 155 ; 117 ; 156 ; 116 ; 200, identificat ca Lot nr. 11 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V., raport care face parte integrantă din prezenta decizie.

S-au menținut celelalte măsuri din Dispoziția din 04 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iași.

A fost păstrată dispoziția din sentința apelată, cu privire la respingerea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu Municipiul Iași, prin Consiliul Local, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost respinsă cererea apelanților vizând obligarea Municipiului Iași, prin Primar, de a oferi reclamanților bunuri sau servicii în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent pentru imobilele preluate și care nu pot fi restituite în natură și emiterea unei dispoziții cu privire la măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate reclamanților pentru imobilele preluate și care nu pot fi restituite în natură.

Curtea de apel a obligat pârâtul Municipiul Iași, prin Primar, să plătească reclamanților suma de 450 lei cheltuieli de judecată la fond și suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Prin acțiunea inițială reclamanții apelanți V.I. și Ș.G.V. au solicitat anularea parțială a dispoziției din 04 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iași și restituirea în natură a terenului ce nu e afectat de lucrări de utilitate publică.

Instanța - în casarea cu trimitere spre rejudecare - a reținut concluziile expertului topometrist principal ing. V.M. în ceea ce privește amplasamentul originar al proprietății autorilor reclamanților.

Astfel, pentru stabilirea amplasamentului originar al suprafeţelor de teren proprietatea autorilor reclamantelor de la imobilul situat în Iaşi, expertul V.M. a utilizat metoda georeferențierii amplasamentului imobilului, în conformitate cu planul topografic din proiect (anexa 12 la raportul de expertiză) care a stat la baza întocmirii proiectului de urbanizare a zonei pe care s-a aflat și imobilul în cauză.

Deși procedeul a fost criticat de apelanți și de expertul consilier D.R., Curtea reține că metoda folosită de expertul principal este mult mai fidelă realității, concluzie ce se desprinde și din explicațiile date de acest expert în răspunsul la obiecțiunile formulate de apelanții reclamanți.

În ceea ce privește posibilitatea de a se restitui - în natură - teren, Curtea reține întemeiată - în parte - solicitarea apelanţilor- reclamanţi.

Potrivit art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, sau afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Din probatoriile administrate curtea de apel reţine că există părţi de teren rămase libere, conform celor ce au fost expuse în continuare.

Astfel, expertul principal a delimitat - în raportul inițial de expertiză (filele 61-96 apel) - cinci categorii de teren din vechea proprietate pe care le-a identificat în planul de situație prin culori distincte, respectiv suprafața de 3.022 mp colorată gri închis, suprafața de 411 mp colorată maron, patru suprafețe colorate cu gri deschis (191 mp+299 mp +399 mp+73 mp), suprafața de 82 mp colorată cu albastru și suprafețele colorate cu verde deschis.

De asemenea, ca urmare a prelucrării datelor si întocmirii planului de situaţie expertul a identificat următoarele loturi de teren care au fost retrocedate apelanţilor prin T.P. din 28 mai 2003 (anexa 1) si anume: lot 2 cu suprafaţa de 253 mp delimitat de pct. 232; 233; C; D; E; F; 222; 232; lot 4S = 132 mp delimitat de pct. 212; 236; 224; 241; 214; 213; 212; lot 6 S = 140 mp delimitat de pct. 237; 238; 218; 217; 216; 215; 242; 225;2 37; lot 8 S = 46 mp delimitat de pct. 235; 221; 239; 220; 235; lot 12 S = 62 mp delimitat de pct. 153; 118; 172; 200; 116; 115; J 99; 197;61; 153; lot 17 S = 85 mp delimitat de pct. 146; 147; 130; 139; 140; 141; 142; 143; 144; 145; 146; lot 18 S = 67 mp delimitat de pct. 148; 149; 94; 161; 115; 139; 148:

Ulterior, s-au identificat loturile retrocedate prin T.P. din 23 octombrie 2002,emis pe numele M.D.P. (anexa 11) reprezentate pe plan de situaţie cu contur si hasur verde astfel: lot 3 S = 498 mp delimitat de pct. 212; 232; 234; 235; 220; 230; 231; 238; 237; 236; 212; lot 11 S = 565 mp delimitat de pct. 200; 52; 129; 148; 130; 147; 155; 117; 156; 116; 200.

Curtea a apreciat că aceste suprafeţe de teren, identificate de expertul principal V.M. în Planul de situație nr. 1 anexă la raportul de expertiză ca lot nr. 3 în suprafață de 498 mp și lot nr. 11 în suprafață de 565 mp, sunt susceptibile de a fi restituite în natură reclamanţilor apelanţi.

Suprafețele de teren în discuție au format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată în favoarea recurentului M.P., pentru care a fost emis titlul de proprietate din 23 octombrie 2002, pentru suprafața de 1.063 mp teren.

Apelanții au solicitat constatarea nulității acestui titlu de proprietate motivat de faptul că reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, a fost făcută în mod nelegal în favoarea lui M.P., pe amplasamentul original al proprietății deținute de autorii apelanţilor reclamanți V.I. și Ș.G.V.

Prin hotărârea definitivă și irevocabilă pronunțată în Dosarul nr. 15057/245/2008 acest titlu de proprietate a fost anulat, iar ca efect al constatării nulității, terenul ce a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate din 23 octombrie 2002 a reintrat în patrimoniul Municipiului Iași, putând forma obiect al restituirii în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Prin recursul formulat, Municipiul Iași, prin Primar recunoaște existența hotărârii judecătorești de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate din 23 octombrie 2002.

În consecință, Curtea a reținut parțial întemeiat apelul pe care l-a admis în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. și drept consecinţă, a schimbat - în parte - sentința în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții V.I. și Ș.G.V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași, prin Primar.

A fost anulată, în parte, Dispoziția din 04 decembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului Iași în sensul că a fost obligat Municipiul Iași, prin Primar, să restituie reclamanților V.I. și Ș.G.V. - în natură - suprafața de 498 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 212; 232; 234; 235; 220; 230; 231; 238; 237; 236; 212, identificat ca lot nr. 3 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V. și suprafața de 565 mp teren situat în Iași, delimitat de pct. 200; 52; 129; 148; 130; 147; 155; 117; 156; 116; 200, identificat ca Lot nr. 11 în raportul de expertiză întocmit de expert M.V., raport care face parte integrantă din prezenta decizie.

Au fost menținute celelalte măsuri din Dispoziția din 04 decembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Iași.

În ceea ce privește restituirea în natură a celorlalte suprafețe de teren, Curtea a păstrat dispozițiile sentinței apelate, de respingere a acestei solicitări, pentru considerentele ce urmează.

În raportul inițial, expertul principal M.V. a menționat că suprafața de teren reprezentată pe Planul de situație anexat raportului cu culoare gri închis, în suprafață de 3.022 mp, nu ar putea fi retrocedată în fizic, deoarece s-ar întrerupe traficul rutier.

Expertul a delimitat pe Planul de situație anexa raportului de expertiza suprafeţele din Strada Libertăţii, care efectiv sunt afectate de traficul rutier si pe care sunt amplasate comine de canalizare si un Gager ape pluviale, in zona de intersecţie. Ca efect al admiterii obiecţiunilor apelanţilor, expertul a completat Planul de situaţie anexă la raportul de expertiza iniţial si a notat drept lot 2.3, suprafaţa de 168 mp, delimitată de pct. M;N; 150; 151; 243, 300; 106; 113;M cu dimensiunile pe contur; drept lot 2.4. suprafaţa de 224 mp delimitată de pct. 240; 92; 95; 301; 117; 155; 157; 158; 159; 240. şi drept lot 2.5. suprafaţa de 121 mp, delimitată de pct. 145; 144; 143; 142; 141; 140, 138; 115, 161, 136, 134; 133; 132;O; 123; 124; 125; 126 cu dimensiuni pe contur.

A precizat expertul că, prin retrocedarea lot. notat cu 2.3., care este el însuşi o parte dintr-o amenajare rutiera de interes public, s-ar ajunge la întreruperea traficului rutier.

Restituirea lot. 2.4 nu poate fi făcuta deoarece este amplasat la intersecţia străzii Libertăţii si Bld. Poitiers, ceea ce ar genera întreruperea traficul rutier dintre cele două artere.

Restituirea suprafeţei de la pct. 2.5 nu poate avea loc întrucât este cale de acces auto, pe care sunt amplasate doua cămine de canalizare, fiind ea însăşi o utilitate publică.

Restituirea suprafeței de 411 mp teren colorată în maron, nu poate avea loc deoarece aceasta reprezintă ampriza infrastructurii căii de rulare tramvai, care este de utilitate publică în eventuala reactivare a liniei de tramvai.

În speță apelanții - care aveau sarcina probei conform dispozițiilor art. 1169 C. civ. (în vigoare la data sesizării instanței) - nu au produs dovezi ce să ateste că linia de tramvai ar fi scoasă din funcțiune în mod definitiv.

Referitor la suprafețele identificate de expertul principal ca suprafețe amenajate pentru circulație pietonală, evidențiate în planul de situațe în culoare gri deschis, Curtea a reținut următoarele.

Suprafața notată pe planul de situație cu Trotuar + Peron+ Trepte, delimitată de pct. 82, 63, 62, 59, 56, 55, 45, 230, 49, 41 1, 52, 100, 99, 51, 53, 54, 57; 172, 58, 60, 61, 64, 83, 84 de 191 mp are ca destinație circulație pietonală.

Cu ocazia răspunsului la obiecțiuni, expertul menționează că numitul M.P. a fost pus deja în posesie cu treptele ce fac legătura cu B-dul Poitiers, iar dacă s-ar proceda la retrocedarea suprafeței de 191 mp reclamanţilor, s-ar ajunge la întreruperea circulației pietonale.

Referitor la suprafețe notate pe plan de situaţie delimitată de pct.: 12; 13; 18; 17; 69; 67; 226; 227; 74; 81; 80; 82; 83; 87; 90; 97; 102; 101; 108; K; L; 107; 105; 229; 103; 104; 96; 91; 86; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66; 15; 14; 12; in suprafaţa de 299 mp, aceasta este destinata circula­ţiei pietonale, având in vedere faptul ca pe aliniamentul pct. 12; 14 reprezintă staţie de autobuz si asigura accesul pietonal - blocurile de locuinţe si piaţa agroalimentara C.U.G. În aceste condiţii terenul este de utilitate publica si nu poate fi retrocedata in fizic datorita faptului ca circulaţia pietonala s-ar face pe marginea carosabilului, expunând in acest fel pietonii accidentelor de circulaţie.

Ca urmare a admiterii obiecțiunilor la raportul de expertiză expertul a întocmit un nou plan de situație pentru pct. 3 lit. b) din raportul de expertiză inițial pe care a reprezentat zonele neretrocedate si zona retrocedata eronat după cum urmează.

1. Suprafaţa de 222 mp delimitată de pct. 12; 1; 18; 17; 69; 67; 226; 227; 74; 81; 80; 82, 83; 87; 90; 97; 303; 302; 96; 91; 98; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66; 16; 15; 14; 12.

2. Suprafaţa de 33 mp delimitată de pct. 305; 108; K; L; 107; 304.

Menţionează expertul că suprafețele de la punctele menţionate anterior sunt suprafeţe neretrocedate.

3. În final este evidenţiată suprafața retrocedata eronat de 38 mp delimitată de pct. 303; 102; 101; 305; 304; 105; 104; 302; 303.

Reţine expertul că porţiunea din Trotuar, revendicata de reclamanţi, afectează circulaţia pietonala prin întreruperea acesteia si in mod cu totul special intre pct. 12; 14; 15; 16; 66; 65; 68; 72; 71; 77; 75; 79; 86; 16 de-a lungul bulevardului și anularea trecerii de pietoni spre bulevard prin pct. 71 şi 77 iar in ceea ce priveşte porţiunea de trotuar retrocedată - aşa cum a mai spus - este eronată, drept pentru care posesorul nu şi-a îngrădit suprafeţele retrocedate.

Trotuarul are o lăţime medie de 2,70 m şi a fost dimensionată prin proiectul de urbanism ţinând cont de numărul aproximativ al locuitorilor din zonă pentru a asigura o circulaţie pietonală lejeră, civilizată.

Suprafața de teren notată trotuar pe plan de situaţie de 399 mp delimitată de pct. 10; 134; 198; 196; 179; 178; 177; 174; 171 ;V; 170; 169; 168; 167; 166; 165; Z; X,are destinaţie circulaţie pietonala spre SC P.P. SA; supermarket sellgros și spre Pasaj şi este de utilitate publică pentru aceleaşi considerente ce au fost expuse la pct. 3 lit. b).

Suprafaţa de teren notată cu cale de acces pe Plan de situaţie, in suprafaţa de 73 mp, delimitată de pct.: 241; 236; 234; 222; F; G; 223; 235; 237; 242 este destinata circulaţiei pietonale.

Curtea a reținut că obiecțiunile apelantelor au vizat exclusiv suprafața aferentă căii de acces dalate.

Expertul îşi argumentează excluderea suprafeţei aferente căii de acces dalate pe ideea că terenul este de utilitate publică, este un element prevăzut în planul de urbanism al zonei şi are este destinat circulaţiei pietonale.

Referitor la suprafaţa de teren reprezentată în planul de situaţie cu albastru, în suprafaţă de 82 mp, aceasta este de utilitate publică întrucât reprezintă un canal deschid dalat destinat preluării şi dirijării apelor pluviale din zonă.

Răspunzând la obiecţiunile reclamanţilor, expertul principal menţionează că au fost prezentate două suprafeţe din canalul dalat şi anume:

1. Suprafaţa de 36 mp delimitată de pct. 87; 88; 68; 86; 156 ; 303 ; 97 ; 93 ; 87

2. Suprafaţa de 22 mp delimitată de pct. 129 ; 109 ; J ; K ; 108 ; 305.

Utilitatea acestui canal deschis este - in concret - de colectare a apelor pluviale ce se scurg pe panta dintre trotuar, rond tramvai si trotuar pentru a fi dirijate într-o gură de canal care este mai departe de terenul in cauza si are si rol de protecţie a tuturor amenajărilor și în special a bulevardului de erodare pe care o pot produce curenţii de apă pluviala.

Prin retrocedarea suprafeţelor cerute din acest canal exista posibilitatea ca acesta să fie anulat de proprietari şi sa-si piardă rolul pentru care a fost creat.

Referitor la suprafeţele de teren notate pe Planul de situație anexat Raportului de expertiza cu SPV 1 (12 mp); SPV 2 (94 mp) si SPV 3 (32 mp), reprezen­tate pe Planul de situaţie anexat Raportului de expertiza cu culoare verde deschis: (evidenţiate cu contur negru pe planul de situaţie anexat in Anexa 1-5), acestea sunt de utilitate publică deoarece reprezintă spatii verzi liniare la marginea carosabilului pe care sunt amplasaţi stâlpi electrici pentru iluminat public si de susţinere a liniei electrice de tracţiune a troleibuzelor.

În detalierile aduse prin răspunsul la obiecţiuni expertul principal arată următoarele.

S- a întocmit plan de situaţie la această obiecţiune pe care s-au reprezentat suprafeţele din spatiile verzi SPV 2 neretrocedate si SPV 3 pe care sunt amplasaţi stâlpi electrici "care susţin reţeaua aeriana electrica si care au rol de iluminat public astfel: Suprafaţa de 94 mp din SPV 2 delimitată de pct. 77 ; 75 ; 79 ; 86 ; 91 ; 96, 302 ; 301 ; 95 ; 92 ; 240 ; 76 ; 77 ; respectiv Suprafaţa de 20 mp, din SPV 3, delimitată de pct. 300 ; 304 ; 107 ; L ; 113 ; 106 ; 300.

Restituirea suprafeţelor solicitate de reclamanţi din spatiile verzi liniare pe care sunt plantaţi stâlpii electrici ar împiedica lucrările de întreţinere si reparaţii a reţelei electrice anulând in felul aceasta utilitatea lor publică.

Pentru toate considerentele expuse pe larg, solicitarea de restituire a acestor suprafeţe de teren a fost constatată neîntemeiată, astfel că au fost păstrate celelalte măsuri din Dispoziţia nr. 3499/04 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Iaşi.

A fost păstrată dispoziţia din sentinţa apelată cu privire la respingerea acţiunii reclamantelor în contradictoriu cu Municipiul Iaşi, prin Consiliul Local pentru lipsa calităţii procesuale pasive, acesta neavând calitate de emitent al Dispoziţiei din 4 decembrie 2006 contestată în prezentul litigiu.

Cu privire la expertiza în urbanism şi amenajarea teritoriului, apelanţii au renunţat la efectuarea acesteia faţă de concluziile expertizei topometrice.

Referitor la cererea apelantelor de obligare a Municipiului Iaşi la a oferi bunuri şi servicii în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent, instanţa de prim control judiciar reţine că această solicitare a fost făcută - pentru prima dată - prin cererea de declarare a apelului, astfel încât ea nu a constituit obiect de investire al instanţei de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face cereri noi. Pe de altă parte, controlul judiciar - în apel - este limitat la chestiunile de nelegalitate şi netemeinicie ce au constituit obiect de analiză în faţa primei instanţe, astfel cum dispune art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, această solicitare a fost respinsă, ea nefiind formulată în condiţiile impuse de normele de procedură civilă în vigoare.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate, instanţa de prim control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 274 şi 276 C. proc. civ., când pretenţiile au fost admise în parte, instanţa a obligat pârâtul la plata acestora proporţional cu pretenţiile admise.

Astfel, a obligat Municipiul Iaşi, prin Primar să plătească doar suma de 450 lei cu titlul de cheltuieli de judecată la fond (în condiţiile în care cuantumul total al acestora a fost de 1.425 lei).

Referitor la cheltuielile din apel, acestea sunt de 900 lei în primul ciclu procesual (contravaloare onorariu expert) şi de 2.419 lei în al doilea ciclu procesual (contravaloare onorariu expert), la care se adaugă suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.

Reţinând acelaşi raţionament, instanţa de apel a obligat pârâtul la plata parţială a acestora, respectiv a sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.

Apelanţii V.I. şi Ş.G.V. au formulat cerere de completare a deciziei, solicitând completarea hotărârii în sensul de a fi analizată şi situaţia loturilor libere de construcţii din cadrul amplasamentului originar, astfel cum au fost acestea delimitate prin raportul de expertiză întocmit de exp. V.M., respectiv: Lot 1 în suprafaţă de 64 mp, delimitat de pct. 212; 8; 228; 223; 232; 212; Lot 5 în suprafaţă de 39 mp, delimitat de pct. 17; 18; 78; 226; 67; 69; 17; Lot 13 în suprafaţă de 69 mp, delimitat de pct. 83; 64; 61; 197; 499; 115; 116; 156; 98; 68; 88; 87; 8; Lot 14 în suprafaţă de 66 mp, delimitat de pct. 243; 150; N; 131; 94; 149; 148; 243; Lot 16 în suprafaţă de 54 mp, delimitat de pct. 155; 147; 146; 159; 158; 157; 155; Lot 19 în suprafaţă de 47 mp,delimitat le pct. 94; 131; 0; 132; 133; 134; 135; 136 şi de a fi soluţionată cererea lor de restituire în natură şi în ceea ce priveşte suprafeţele astfel determinate.

În sprijinul celor astfel solicitate, solicită a se avea în vedere următoarele motive.

Suprafeţele de teren în legătură cu care solicită completarea hotărârii:

1. în soluţionarea motivului de apel referitor la cererea de restituire în natură a terenului ce nu este afectat de lucrări de utilitate publică, Curtea s-a raportat - după cum rezultă din Decizia nr. 234/2012 - la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit de expertul topometrist ing. V.M.

2. Curtea a reţinut, în acest sens, că expertul V.M. a delimitat, prin raportul său de expertiză, următoarele categorii de teren din vechea proprietate:

a. Cinci categorii de teren, identificate în planul de situaţie prin culori distincte, respectiv: suprafaţa de 3.022 mp reprezentată cu gri închis; suprafaţa de 411 mp reprezentată cu maron; Patru suprafeţe reprezentate cu gri deschis (191 mp + 299 mp + 399 mp + 73 mp); suprafaţa de 82 mp reprezentată cu albastru; Trei suprafeţe reprezentată cu verde deschis notate SP 1, SP 2 şi SP 3.

b. O serie de loturi de teren care le-au fost retrocedate, conform T.P. din 28 mai 2003 și două loturi de teren retrocedate prin T.P din 23 octombrie 2002 emis pe numele M.D.P.

3. Apelanții arată că instanța de apel a analizat şi s-a pronunţat, în continuare, asupra posibilităţii restituirii în natură a tuturor suprafeţelor de teren mai sus menţionate, omiţând însă faptul că, prin Raportul de expertiză iniţial (pag. 5), expertul V.M. a delimitat, în cadrul amplasamentului originar al autorilor apelanţilor - reclamanţi, şi o serie de suprafeţe de teren libere de construcţii, respectiv: Lot 1 în suprafaţă de 64mp; Lot 5 în suprafaţă de 39 mp; Lot 13 în suprafaţă de 69 mp; Lot 14 în suprafaţă de 66 mp; Lot 16 în suprafaţă de 54 mp; Lot 19 în suprafaţă de 47 mp, acestea fiind reprezentate grafic pe Planul de situaţie nr. 1 anexat Raportului de expertiză iniţial.

4. Situaţia acestor loturi libere de construcţii nu a format obiectul analizei instanţei de prim control judiciar care, prin hotărârea sa, nu s-a pronunţat în niciun fel asupra posibilităţii restituirii în natură a acestora.

5. Învederează apelanții că în aceste condiţii au formulat prezenta cerere de completare, prin care solicită instanţei completarea Deciziei nr. 234/2012, în sensul de a analiza şi situaţia acestor loturi libere de construcţii din cadrul amplasamentului originar, astfel cum au fost acestea delimitate prin raportul de expertiză întocmit de exp. V.M., şi de a soluţiona cererea de restituire în natură şi în ceea ce priveşte suprafeţele astfel determinate.

Prin Decizia civilă nr. 32 din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respinsă cererea formulată de apelanţii V.I. şi Ş.G.V. vizând completarea Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

La pronunţarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere următoarele considerente.

Art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere în termen de 15 zile de la pronunțare.

Textul face parte din reglementarea procedurii înaintea primei instanțe și - potrivit art. 298 C. proc. civ. - dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în titlul IV „apelul”.

În speță, curtea de apel constată că solicitarea apelanților nu privește pronunțarea asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, situație în care articolul 2812 C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea.

Curtea de apel a reținut că a fost învestită cu verificarea legalității și temeiniciei sentinței Tribunalului Iași, verificare ce a condus la schimbarea acesteia doar în parte, pentru considerentele pe larg arătate mai sus.

O eventuală omisiune a instanței de apel de a analiza o parte dintre motivele invocate de apelanți nu se încadrează în sfera de incidență a art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. și nici în cea a alin. (3) al aceluiași art.

În fapt, apelanții tind să obțină cenzurarea deciziei din apel de aceeași instanță care a pronunțat hotărârea, operațiune ce nu este posibilă decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, în fața instanței de control judiciar stabilite de lege.

Împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii V.I. şi Ş.G.V. şi pârâtul Municipiul Iaşi prin primar, iar împotriva Deciziei nr. 32 din 18 martie 2013 a aceleiaşi instanţe au declarat recurs reclamanţii V.I. şi Ş.G.V.

În motivarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 reclamanţii au arătat următoarele.

Prin raportul de expertiză, astfel cum a fost suplimentat, expertul V.M. a identificat si a delimitat suprafeţele ce intră în compunerea amplasamentului originar al terenului proprietatea autorilor reclamanților, acestea fiind reprezentate grafic pe Planul de situaţie anexat raportului de expertiză şi pe planurile de situaţie anexe la cele două rapoarte suplimentare.

Expertul V.M. a identificat, de asemenea, toate amenajările existente pe terenul în cauză (despre construcţii nefiind cazul), precum şi suprafeţele afectate uzului public, pe care le-a calificat - fără excepţie - ca fiind de utilitate publică.

În calificarea amenajărilor constatate şi a suprafeţelor afectate uzului general ca fiind de utilitate publică, expertul nu s-a raportat - în principal - la utilitatea publică actuala, aşa cum i se solicitase în mod expres potrivit obiectivul 5 al expertizei, ci mai degrabă la utilitatea publică preconizată la momentul exproprierii ori, după caz, la utilitatea publică eventuală, viitoare. De asemenea, expertul nu a avut in vedere - în cea mai mare parte a cazurilor - criteriile legale de calificare a bunurilor ca fiind afectate unei utilităţi publice, aşa cum deopotrivă i se solicitase.

Instanţa de apel, deşi a solicitat expertului să aibă în vedere toate aceste criterii în soluţionarea obiectivelor expertizei, nu s-a mai preocupat să analizeze în ce măsură concluziile expertizei satisfac in concret aceste cerinţe, pentru a putea fi preluate ca atare in hotărârea pronunţată.

În aceste condiţii, preluând concluziile Expertizei V.M. cu privire la amenajările de utilitate publică existente pe terenul revendicat, fără a le cenzura în raport de distincţiile introduse de art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi de criteriile legale de calificare a bunurilor ca fiind sau nu afectate unei utilităţi publice, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată", coroborate cu pct. II şi pct. III din Anexa la Legea nr 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată.

Recurenţii - reclamanţi au arătat în continuare că nu contestă existenţa pe terenul revendicat a amenajărilor identificate prin Expertiza V.M. şi nici constatările acesteia privind afectarea prezentă a unor suprafeţe uzului public general, dar contestă caracterul de utilitate publică actuală al unora dintre amenajările constatate prin expertize, pe de o parte, şi al unora dintre căile de acces identificate pe teren, afectate în prezent uzului general al populaţiei din zonă, pe de altă parte.

Cât priveşte criteriile de stabilire a utilităţii publice, din constatările făcute şi explicaţiile furnizate de fiecare dintre experţi, se poate observa că, în timp ce expertizele P., G. şi R. au analizat in principal afectaţiunea concretă şi actuală a amenajărilor şi obiectivelor constatate, expertiza V.M. s-a preocupat, în principal, să evidenţieze materializarea în teren a detaliilor de sistematizare ce figurează în planul de situaţie (ridicare topografică) din proiectul din 1978 proiect ce a stat la baza proiectului de urbanizare a zonei, întocmit in vederea exproprierilor pentru realizarea C.U.G.

În aceste condiţii, prin Expertiza V.M. toate amenajările constatate au fost calificate ca fiind de utilitate publică prin raportare la proiectul de urbanizare a zonei întocmit la momentul exproprierii: atât rondul de tramvai, cât si peronul şi trotuarele adiacente acestuia; de asemenea, aşa-zisele porţiuni, care erau proiectate a fi afectate rondului de întoarcere a troleibuzelor (afectaţiune care nu s-a materializat şi nici nu ar putea să se mai materializeze, pe suprafaţa respectivă fiind, în prezent, un hotel şi o staţie Peco).

Era rolul instanţei de apel ca, pe baza situaţiei de fapt reţinute de experţi, să facă propria analiză şi să tragă propriile concluzii in ceea ce priveşte caracterul de utilitate publică a amenajărilor şi/sau obiectivelor identificate. Pentru aceasta, instanţa trebuia să se aplece asupra opiniilor exprimate de toţi experţii, iar nu doar asupra opiniilor expertului V.M., pentru a se lămuri, în primul rând, de unde provin diferenţele de opinie între experţi.

Această abordare ar fi condus instanţa de apel la concluzia că cel puţin o parte dintre suprafeţele din compunerea amplasamentului revendicat sunt libere în sensul art. 10 si art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicata, nefiind ocupate de amenajări de utilitate publică.

Recurenții au susținut în continuare nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul respingerii cererii de restituire în natură pentru restul suprafeţelor pe care le-au considerat retrocedabile din compunerea terenului revendicat.

(1) Loturile 2.3, 2.4 şi 2.5 delimitate de expertiza V.M. în cadrul suprafeţei evidenţiate ca fiind strada X.

Toate aceste amenajări şi afectaţiuni reținute ca impedimente la restituirea în natură a acestor suprafețe au fost identificate de expertiza V.M. in raport de detaliile de sistematizare ce figurau în planul de situaţie din proiectul din 1978, în baza căruia a fost întocmită întreaga expertiză, iar nu in raport de situaţia, configuraţia şi funcţionalitatea actuală a terenului.

Acest aspect a fost confirmat de expertul V.M. în răspunsul la obiecţiuni.

Aşa se şi explică faptul că, în răspunsul la Obiectivul 5 al expertizei, referindu-se de această dată la situaţia actuală a terenului în cauză, expertul V.M. nu mai face nicio referire la afectarea unor suprafeţe de teren Străzii X ori altor ”artere de circulaţii”.

Expertul V.M. precizează in schimb - cu privire la toate "suprafeţele de teren cuprinse intre căile de acces si rond tramvai conform plan de situaţie nr. 1 si descrise în capitolul Constatări" - că acestea reprezintă în prezent spaţii verzi, acesta fiind un motiv pentru care - în concepţia expertului - nu pot fi considerate libere şi, ca atare, retrocedate.

Afectațiunea prezentă de spaţiu verde nu reprezintă, însă, un criteriu legal de excludere de la restituire in natură în ceea ce priveşte terenurilor aferente imobilelor preluate abuziv al căror regim este guvernat de art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Aşa fiind, având în vedere că utilitatea publică trebuie apreciată în raport de afectaţiunea prezentă a bunului, în mod nelegal instanţa de apel a concluzionat că Loturile 2.3. 2.4 şi 2.5 delimitate de Expertiza V.M. nu pot fi restituite în natură.

Mai mult, o porţiune semnificativă, de 187 mp, din suprafaţa notată de Expertiza V.M. cu "Strada X" a format de altfel obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, ceea ce confirmă că suprafaţa respectivă nu este afectată unor amenajări de utilitate publică ori unor servituți legale.

În concluzie în prezent nu există niciun impediment legal la restituirea suprafeţelor aferente Loturilor 2.3. 2.4 şi 2.5 delimitate de Expertiza V.M.

(2) Suprafaţa rămasă neretrocedată din fostul rond de tramvai.

În condiţiile în care toate lucrările de expertiză (inclusiv expertiza V.M.) au constatat că linia de tramvai este în prezent dezafectată, concluzia expertizei V.M. - preluată ca atare de instanţa de judecată - a fost aceea că utilitatea publică a suprafeţei în cauză decurge din eventualitatea reactivării viitoarei linii de tramvai.

Or, simpla eventualitate ca un imobil supus retrocedării în baza Legii nr. 10/2001 să devină în viitor afectat unei utilităţi publice nu reprezintă nicidecum un argument valabil pentru refuzul restituirii acestuia în condiţiile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată.

În aceste condiţii, în mod nelegal instanţa de apel a apreciat că suprafaţa rămasă neretrocedată din fostul rond de tramvai este de utilitate publică şi nu poate fi restituită în natură şi, cu atât mai puţin legal, a atribuit recurenţilor - reclamanţi sarcina probei faptului negativ că linia de tramvai nici nu va fi reactivată în viitor.

În fapt, proba indubitabilă a lipsei de intenţie a autorităţii în ceea ce priveşte reactivarea liniei de tramvai este tocmai faptul că a retrocedat în proprietate privată porţiuni din fostul rond de tramvai.

Atât porţiunea din fostul rond de tramvai care intersectează parcela 3514/5, cât şi - potrivit celorlalte trei expertize - porţiunea din fostul rond care intersectează parcela 3514/6 au format obiectul reconstituirii proprietăţii în temeiul Legii nr. 18/1991.

În condiţiile mai sus arătate, urmează să constataţi că porţiunea neretrocedată din fostul rond de tramvai nu este afectată de obiective de interes sau de utilitate publică, excepţie făcând o porţiune restrânsă având destinaţia de trotuar delimitată de expertiza R. ca Lot 3 in suprafaţă de 45 mp).

În concluzie nu există niciun impediment legal la restituirea porţiunii neretrocedate din fostul rond de tramvai, compuse - potrivit măsurătorilor Expertizei V.M. - din următoarele suprafeţe:

- suprafaţa delimitată de Expertiza V.M. ca Lot 3.2 in suprafaţă de 229 mp., cu excepţia porţiunii delimitate in Planul de situaţie nr. 1 anexat Raportului de expertiză prin pct. 8; 11; 10; 13; 18; 212; 18. Această diferenţa de suprafaţă retrocedabilă din Lotului 3.2 delimitat de Expertiza V.M., reprezentată in Planul de situaţie nr. 1 anexat Raportului de expertiză prin pct. de contur 8; 212; 213: 214; 241; 242; 215: 216; 217: 218: 238; 219; 220; 221; G; H; 49; 230; 45; 55; 50; 59; 62; 03; 82; 80; 81: 74: 227: 220; 78; 18; 212.

- suprafaţa delimitată de Expertiza V.M., în Planul de situaţie nr. 1 anexă la Raportul iniţial, prin punctele 230; 220; 221: G; H; 49; 230 considerată de Expertiza V.M. ca fiind neretrocedată (contrar tuturor celorlalte trei expertize efectuate in cauză, care au considerat această suprafaţă de 64 mp ca făcând parte din parcela 3514/2 retrocedată reclamanţilor conform T.P.U).

(3) Porţiunile rămase neretrocedate din suprafeţele identificate de expertiza V.M. ca trotuar-peron tramvai, trepte şi respectiv trotuar 1, suprafaţa identificată ca fiind cale de acces dalată.

Soluţia instanţei de apel cu privire la aceste suprafeţe este tratată unitar, întrucât afectațiunea reţinută de instanţă ca justificând utilitatea publica a suprafeţelor respective a fost aceeaşi, respectiv acces pietonal.

Soluţia instanţei de apel cu privire la suprafeţele mai sus menţionate este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greșită a art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Potrivit situaţiei de fapt reţinute de rapoartele de expertiză întocmite în cauză, porţiunile rămase neretrocedate din suprafeţele în discuţie sunt in prezent, afectate uzului general, fiind utilizate drept căi de acces pentru pietoni.

Este adevărat că printre suprafeţele ce nu pot forma obiectul restituirii în natură în temeiul art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicata figurează şi cele afectate servituților legale.

Nu se poate conchide, însă, din cele de mai sus că atâta vreme cât terenul revendicat - în prezent un teren viran - este străbătut în lung şi în lat de fel şi fel de accese pietonale, suprafețele aferente acestora ar trebui în mod automat, considerare de utilitate publică şi excluse de la retrocedare. Aceasta cu atât mai puţin cu cât - după cum se vede foarte clar pe Planul de situaţie nr. 1 anexă la Raportul iniţial al expertului V.M. - trotuarele ce înconjoară terenul revendicat, pe toate laturile acestuia.

O astfel de interpretare contravine reglementării instituitei servituții legale întrucât, pe de o parte, utilitatea publică a acceselor pietonale respective nu este în mod expres prevăzută printr-o lege sau printr-un regulament, iar, pe de altă parte, în cazul stabilirii unei servituți legale (de trecere, in speţă), proprietarului fondului aservit are dreptul ca alegerea traseului căii de acces să nu fie prea împovărătoare pentru el.

În situația creată prin decizia recurată nu numai că circulaţia pietonilor este permisă pe nu mai puţin de trei trasee diferite, dar mai mult, prin respingerea cererii de restituire a porţiunii de 145 mp, notate cu trotuar+peron tramvai, rămase neretrocedate, cele două parcele restituite deja recurenţilor - reclamanţi sunt, practic, împărţite în patru suprafeţe disparate, pentru ca printre acestea să se desfăşoare circulaţia pietonilor, cu toate că aceste suprafeţe ar putea fi ocolite, urmându-se calea de acces a trotuarelor.

Expertiza V.M. a confirmat existenţa trotuarului pietonal, constatând că suprafaţa identificată ca trotuar 1 "asigură accesul pietonal între, blocurile de locuinţe şi piaţa agroalimentară C.U.G”.

Părerea expertului V.M. cum că ”accesul pietonilor pe suprafaţa notata trotuar + peron tramvai nu poate fi îngrădit pentru că populaţia zonei este liberă să-şi aleagă rutele pentru a ajunse la destinaţia dorită” trebuia - în mod evident - cenzurată de instanţa de judecată, neavând niciun temei legal opinia acestuia că asigurarea posibilităţii pietonilor sau autovehiculelor de a circula liber şi neîngrădit pe terenuri în prezent virane ar reprezenta un impediment la restituirea unor astfel de suprafeţe în baza Legii nr. 10/2001.

Cât priveşte porţiunile rămase neretrocedate din suprafaţa notată de expertiza V.M. ca trotuar 1, au fost identificate şi delimitate separat următoarele două suprafeţe:

Suprafaţa de 222 mp delimitată de pct. 12; 1, 18; 17; 69; 67; 226; 227; 74: 81; 80; 82; 83; 87: 90; 97; 303; 302; 96; 91; 79; 75; 77; 71; 72; 68; 65; 66: 16; 15; 14; 12.

Suprafaţa de 33 mp delimitată de pct. 305: 308:K: L: 107 304.

Instanţa de apel a fost în eroare cu privire la întinderea şi localizarea în teren a suprafeţei solicitate de recurenţi - reclamanţi din suprafaţa de 222 mp. Astfel, suprafaţa preconizata a fi restituită din suprafaţa de 222 mp, reprezentând trotuar 1 constă în porţiunea delimitată în Planul de situaţie Obiecțiunea (5) anexul Raportului suplimentar 1 prin pct. 90: 97: 303; 302; 96; 90.

Or, nici această suprafaţă, şi nici cealaltă suprafaţă neretrocedată de 33 mp, nu are vreo tangenţă cu staţia de autobuz situată pe aliniamentul pct. 12;14 şi nici nu se învecinează cu marginea carosabilului (între suprafaţa de 33 mp şi suprafaţa de 222 mp rămasă neretrocedată din trotuar 1 intercalându-se de altfel, o suprafaţă de 38 mp. restituită în baza Legii nr. 18/1991).

În concluzie, suprafaţa de 145 mp, reprezentând trotuar şi peron tramvai, rămasă neretrocedată din suprafaţa delimitată de Expertiza V.M. ca trotuar + peron tramvai, trepte (pct. 82; 63; 62; 59; 231; 56; 55; 45; 230; 49; H; I: 52; 51; 53; 54; 172; 58; 60; 61; 64; 83; 82), întruneşte criteriile pentru a fi restituită in natură in condiţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, nu există niciun impediment legal la restituirea suprafeţei de 33 mp din trotuarul 1, delimitată de pct. 305; 108; K: L; 107: 304, precum şi a porţiunii din trotuarul 1 delimitată prin pct. 90; 97; 303: 302; 96; 90.

(4) Porţiunea rămasă neretrocedată din suprafaţa aferentă canalului pentru ape pluviale.

Şi in acest caz, utilitatea publică a acestei amenajări a fost apreciată de către instanţa de apel in abstract, iar nu în raport de afectaţiunea concretă de la momentul prezent.

În acest sens, Expertiza V.M. a relevat faptul că din suprafaţa de 82 mp afectată canalului deschis dalat, pentru preluarea şi dirijarea apelor pluviale" o porţiune de 24 mp, reprezentând cca. 1/3 a fost retrocedată anterior în proprietate privată.

Astfel, expertul a indicat iar instanţa a reţinut următoarele suprafeţe rămase neretrocedate din suprafaţa aferentă canalului pentru ape pluviale:

Suprafaţa de 36 mp. delimitată de pct. 87; 88; 68; 86;156; 303; 97; 93; 87,

Suprafaţa de 22 mp. delimitată de pct. 129; 109; J; K; 108; 305.

De altfel, şi această din urmă suprafaţă de 22 mp, a fost considerată de toate celelalte trei expertize ca fiind deja retrocedată recurenţilor - reclamanţi, făcând parte din parcela C.A.T. restituită conform T.P.U.

În aceste condiţii, argumentul instanţei de apel în sensul că funcţionalitatea canalului pentru ape pluviale ar putea fi afectată prin restituirea suprafeţelor neretrocedate aferente acestuia nu poate fi reţinut, câtă vreme afectaţiunea acestui canal domeniului public a încetat în urma cu mai bine de 10 ani, odată cu demersul autorităţilor de restituire în proprietate privată a unor porţiuni din suprafaţa afectată acestuia.

În concluzie nu există niciun impediment legal la restituirea porţiunilor rămase neretrocedate din suprafaţa pe care expertiza V.M. a identificat canalul pentru ape pluviale.

(5) Porţiunea rămasă neretrocedată din suprafaţa SPV 2, delimitată de expertiza V.M. ca spaţiu verde.

Prin decizia recurată instanţa de apel a reţinut că suprafeţele de teren notate de expertiza V.M. cu SPV 1, SPV 2 şi SPV 3 sunt de utilitate publică deoarece reprezintă spaţii verzi liniare la marginea carosabilului pe care sunt amplasaţi stâlpi electrici pentru iluminat public şi de susţinere a liniei electrice de tracţiune a troleibuzelor.

Cu referire la suprafeţele delimitate de expert ca rămase neretrocedate, respectiv:

Suprafaţa de 94 mp. din SPV 2. delimitată de pct. 77; 75; 79; 86: 91; 96; 302; 301; 95; 92; 240; 76; 77 şi,

Suprafaţa de 20 mp. din SPV 3. delimitată de pct. 300; 304; 107; L; 113; 106; 300, instanţa face referire la răspunsul expertului în sensul că pe suprafeţele respective sunt amplasaţi stâlpi electrici care susţin rețeaua aeriană cu rol de iluminai public.

Instanţa de apel pare să fi fost şi în acest caz în eroare cu privire la porţiunea solicitată de recurenţi - reclamanţi să le fie restituită din spaţiile verzi delimitate de Expertiza V.M. ca fiind neretrocedate.

Astfel, suprafaţa preconizată a fi restituită este suprafața de 23 mp din SPV 2 delimitată separat de expertiza V.M., în cadrul suprafeţei de 91 mp mai sus arătate, ca fiind suprafaţă neretrocedată pe care nu se află stâlpi electrici.

În concluzie, nu există niciun impediment legal la restituirea porţiunii de 23 mp din SPV 2 identificată de expertiza V.M. ca fiind suprafaţă neretrocedată pe care nu se află stâlpi electrici, delimitaţi în Planul de situaţie Obiecțiunea 8.8.A anexat Raportului suplimentar II prin pct. 401; 400; 96: 302; 301; 95: 401.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul Iaşi prin Primar a arătat următoarele.

Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 11 alin. (3) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (3) din Lege sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile ocupate de construcţii noi autorizate, cele afectate servituților legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, pentru care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar potrivit art. 10 alin. (2) în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituților legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc in echivalent.

"Sintagma amenajări de utilitate publică" regăsită în cuprinsul prevederilor legale amintite, are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţe de teren supuse unei amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţii (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare, amenajări de spaţii verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale, locuri de joacă pentru copii ş.a.m.d.

Individualizarea acestor suprafeţe în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor rămâne atributul unităţilor administrative investite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere de la caz la caz atât servituțile legale, cât şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

În speţă, din raportul de expertiză întocmit de expert M.V. reiese cu claritate că terenul este în cvasitotalitatea sa teren sistematizat, de utilitate publică şi nu poate fi restituit în natură, excepţie făcând loturile 14 (66 mp), 16 (54 mp) şi 19 (47 mp). Faţă de aceste constatări, Curtea de Apel Iaşi, motivând numai de ce anumite suprafeţe nu pot fi restituite în natură, dispune totuşi restituirea a două loturi - nr. 3, în suprafaţă de 498 mp şi nr. 11 în suprafaţă de 565 mp., în total 1.063 mp. reprezentând (mai puţin cu doar 4 mp) suprafaţa cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate din 23 octombrie 2002.

Faptul că pentru această suprafaţă s-a emis un titlu de proprietate în baza Legii nr 18/1991 nu este de natură a schimba caracterul de utilitate publică - loturile pentru care s-a dispus restituirea sunt amplasate în interiorul unui rond de tramvai, temporar (în cursul anului curent urmând a începe lucrările de reabilitare) scos din funcţiune, că aceste loturi includ căi de acces, insule de spaţiu verde şi lucrări tehnico-edilitare. Nici criticile formulate în recurs de Municipiul laşi prin primar nu sunt analizate de instanţa de apel aşa cum s-a dispus prin decizia de casare, singurul criteriu care a stat la baza deciziei de restituire şi a acestor loturi fiind tot existenţa la un moment dat a aceluiaşi titlu de proprietate şi constatarea nulităţii sale absolute.

În consecinţă, având în vedere aspectele arătate mai sus, pârâta a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei recurate şi înlocuirea restituirii în natură cu măsura acordării de măsuri reparatorii în echivalent.

În motivarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 32 din 18 martie 2013 reclamanții au arătat următoarele.

Decizia atacata a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 281/2 C. proc. civ. motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, în mod complet eronat instanţa de apel a reţinut că decizia sa nu poate forma obiectul procedurii completării hotărârii judecătoreşti, reglementate de art. 281/2 C. proc. civ., pe motiv că instanţa de apel este chemată să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, iar nu sa soluţioneze acţiunea introductiva sau cererile conexe ori incidentale.

A admite cele astfel reţinute de instanţa de apel ar însemna că nicio hotărâre pronunţată de o instanţă de apel nu ar putea formula obiectul procedurii completării hotărârii judecătoreşti, fapt contrazis de practica existentă în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 281/2 C. proc. civ.

Astfel, atât doctrina juridică cât şi practica judiciară au menţionat, în mod constant, printre categoriile de hotărâri ce pot fi completate în temeiul art. 281/2 C. proc. civ., hotărârile prin care instanţa de apel evocă fondul.

Or, Decizia nr. 234/2012 a cărei completare au solicitat-o este o hotărâre care evocă fondul, câtă vreme - aşa cum a reţinut, de altfel, instanţa de apel prin decizia atacată - verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei primei instanţe a condus la schimbarea parţială a soluţiei acesteia din urmă pe fondul cererii apelanţilr - reclamanţi de restituire în natură a suprafeţelor de teren ce pot fi restituite astfel, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte a constatat fondate recursurile declarate împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, și nefondat recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei nr. 32 din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, în limitele și pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește recursul formulat de către pârât împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012, Înalta Curte a constatat că instanța de apel și-a bazat decizia de restituire în natură a loturilor menționate în dispozitivul acesteia doar pe faptul că a fost anulat, la cererea reclamanților, titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, care cuprindea aceste loturi, fără ca instanța să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură.

Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestarea unei dispoziții emise în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanța de judecată fiind învestită cu verificarea corectei aplicări a acestei legi sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru restituirea în natură, instanța de apel trebuia să se raporteze la condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, neavând astfel relevanță în cauză faptul că anterior aceste loturi au fost restituite în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.

Ca atare, criticile formulate de către recurenta pârâtă sub acest ultim aspect sunt întemeiate.

Potrivit art. 314 C. proc. civ. ”Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.”

Având în vedere, raportat la cele expuse anterior, că instanța de apel nu a stabilit deplin împrejurările de fapt caracteristice prezentei cauze pentru a se aprecia asupra legalității dispoziției de restituire în natură a terenului, se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.

Instanța de apel urmează să aibă în vedere și faptul că p rin Decizia nr. 3719 din 6 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost casată decizia pronunțată anterior în apel s-a reținut că Municipiul Iaşi prin primar a formulat critici în acel recurs care a determinat prima casare doar cu privire la L 21=22 mp; L 22=66mp; L 25=187mp (identificate în expertiza efectuată de D.R. în fața primei instanțe), însumând 341 mp, din suprafața totală de 1.067 mp, cu privire la care s-a considerat că poate fi restituită în natură prin Decizia nr. 48/2010, pronunțată într-un ciclu procesual anterior, astfel că în ceea ce privește poziția procesuală a acestui pârât casarea a fost limitată la posibilitatea restituirii în natură potrivit Legii nr. 10/2001 a acestor loturi, din cele considerate ca îndeplinind condițiile pentru a fi restituite în natură prin acea decizie dată în apel, așa cum, de altfel, se menționează expres în finalul considerentelor deciziei de casare anterioare.

Cu privire la posibilitatea restituirii în natură a celorlalte loturi (nr. 6, 14, 16, 30 din expertiza efectuată de D.R. în fața primei instanțe) reprezentând diferența dintre 1.067 mp și 341 mp a intervenit puterea de lucru judecat, atâta timp cât Decizia nr. 48/2010 nu a fost criticată în acel recurs sub acest aspect.

Casarea hotărârii din considerentele expuse anterior atrage și admiterea recursului declarat de către reclamanți, pentru soluționarea unitară a cererii de restituire în natură.

În ceea ce privește recursul formulat de către reclamanți împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte a reținut că prin acesta a fost criticată nerestituirea în natură a următoarelor suprafețe:

(1) loturile 2.3, 2.4 şi 2.5 delimitate de expertiza V.M. în cadrul suprafeţei evidenţiate ca fiind strada X;

(2) din suprafaţa rămasă neretrocedată din fostul rond de tramvai în suprafață totală de 411 mp despre care instanța de apel a reținut că ar constitui ampriza infrastructurii căii de rulare tramvai, suprafaţă retrocedabilă din Lotului 3.2 reprezentată prin pct. de contur 212; 213: 214; 241; 242; 215: 216; 217: 218: 238; 219; 220; 230; 45; 55; 56; 59; 62; 03; 82; 80; 81: 74: 227: 220; 78; 18; 212

(3) din porţiunile rămase neretrocedate din suprafeţele identificate de expertiza Moldovanu ca trotuar-peron tramvai, trepte (suprafața totală 191 mp) suprafața de 145 mp delimitată de pct. 82; 63; 62; 59; 231; 56; 55; 45; 230; 49; H; I: 52; 51; 53; 54; 172: 58; 60; 61; 64; 83; 82 și din trotuar 1 (suprafața totală 299 mp), suprafaţa de 33 mp delimitată de pct. 305; 108; K: L; 107: 304, precum şi a porţiunii delimitată prin pct. 90; 97; 303: 302; 96; 90

(4) porţiunea rămasă neretrocedată din suprafaţa aferentă canalului pentru ape pluviale, și anume suprafaţa de 36 mp delimitată de pct. 87; 88; 68; 86; 156; 303; 97; 93; 87.

(5) porţiunea rămasă neretrocedată din suprafaţa SPV 2, delimitată de expertiza V.M. ca spaţiu verde, și anume suprafața de 23 mp din SPV 2 identificată de expertiza Moldovanu ca fiind suprafaţă neretrocedată pe care nu se află stâlpi electrici, delimitaţi în Planul de situaţie Obiecțiunea 8.8.A. anexat Raportului suplimentar II prin pct. 401; 400; 96: 302; 301; 95: 401.

Astfel, analiza instanței de apel în rejudecare va fi limitată o dată în plus, în afară de cele reținute mai sus legat de recursul pârâtului, și ca urmare a criticilor parțiale formulate în recurs de către reclamanți față de aprecierea instanței de apel referitoare la suprafețele de teren care nu pot fi restituite în natură.

Instanța de apel în rejudecare urmează să analizeze și criticile formulate în cadrul prezentului recurs de către reclamanți, ținând cont și de următoarele dezlegări ale instanței de recurs.

Potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ. expertiza se administrează pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, calificarea în drept a acestor împrejurări de fapt revenind în exclusivitate instanței de judecată.

Nu este atribuția expertului să stabilească dacă un teren întrunește calitățile necesare potrivit legii pentru a fi restituit în natură ci doar sa determine starea de fapt a terenului, în cazul de față, la o anumită dată, conform solicitării instanței.

Pentru a determina dacă terenurile în cauză pot fi restituite în natură potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 trebuia ca raportul de expertiză să aibă în vedere situația lor juridică la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dar și evoluția regimului lor juridic până la data soluționării notificării potrivit Legii nr. 10/2001, moment în funcție de care să se aprecieze dacă terenul este liber în înțelesul art. 11 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (3) și (6) din Legea nr. 10/2001, iar nu prin raportare la destinația dată terenului prin proiectul care a stat la baza exproprierii efectuat la nivelul anului 1978.

De asemenea, atâta timp cât prin raportul de expertiză s-a constatat că linia de tramvai de pe acest teren nu mai este funcțională în prezent, raportat și la faptul că porțiuni din acest teren au fost restituite reclamanților în temeiul Legii nr. 18/1991, nu li se poate imputa reclamanților că nu au făcut dovezi suplimentare cu privire la eventuala reactivare a acesteia în viitor, instanța din oficiu, în virtutea rolului activ, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dacă avea dubii sub acest aspect, trebuind să facă demersurile necesare pentru a afla dacă există vreun astfel de proiect.

În situația în care se ajunge la concluzia că linia de tramvai a fost dezactivată, instanța de apel trebuie să verifice dacă trotuarele și rampele de acces destinate folosirii liniei de tramvai își mai păstrează destinația de amenajare de utilitate publică.

Referitor la calea de acces dalată trebuie determinat dacă îndeplinește condițiile unei servituți legale sau reprezintă doar o scurtătură practicată pe terenul în litigiu, care a fost ulterior acoperită cu dale, instanța urmând să verifice regimul legal al acestei căi de acces.

Urmează a se verifica referitor la șanțul dalat de scurgere a apelor, în ce măsură își mai menține afectațiunea, raportat la susținerea reclamanților în sensul că o parte din acesta le-a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, susținere care de asemenea trebuie verificată de către instanța de apel prin raportare la probele administrate în cauză.

Potrivit art. 11 alin. (3) în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător.

Deși art. 11 alin. (3) nu trimite expres la art. 10 alin. (2) nu există niciun motiv pentru care în cadrul ”altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale” să nu intre și spațiile verzi, pentru delimitarea celor care nu sunt restituibile în natură fiind relevante prevederile alin. (2) al art. 10 care face trimitere în acest sens la dispozițiile art. 3 lit. a) și f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 10 alin. (4) se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.

Potrivit art. 10 alin. (5) se restituie în natură şi terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, dacă persoana îndreptăţită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei respective, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.

Ca atare, instanța de apel trebuia să stabilească, urmare a administrării probei cu expertiză, dar și prin administrarea altor probe, martori, înscrisuri emise de către autoritățile competente, dacă terenul solicitat spre restituire este afectat de lucrări de investiţii de interes public aprobate care au fost abandonate, dacă este ocupat de spaţii verzi, aşa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) și f) din Legea nr. 24/2007, dacă este afectat de construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare, pe lângă aceea dacă porțiuni din acesta sunt afectate de alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, servituți legale.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 5, 9, art. 314 și art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, va casa decizia menţionată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei nr. 32 din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, Înalta Curte l-a constatat nefondat având în vedere că prin cererea de completare a Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 reclamanții au solicitat completarea hotărârii în sensul de a fi analizată şi situaţia câtorva loturi libere de construcţii din cadrul amplasamentului originar, astfel cum au fost acestea delimitate prin raportul de expertiză întocmit de exp. V.M.

Așa cum corect a reținut instanța de apel solicitarea apelanților nu privește pronunțarea asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, situație în care articolul 2812 C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea.

Prin cererea de completare formulată reclamanții susțin, de fapt, că instanța de apel nu ar fi motivat de ce a considerat că aceste loturi, identificate în cerere, nu pot fi restituite în natură, ceea ce reprezintă o critică ce ar putea fi valorificată în recurs iar nu pe calea prevăzută de art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.

Articolul 2812 alin. (1) C. proc. civ. reglementează posibilitatea completării unei hotărâri dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Capetele de cerere în sensul acestui text de lege sunt de regulă cele formulate prin acțiune în fața primei instanțe, și în mod special cele care pot avea un caracter de sine stătător în căile de atac, așa cum sunt cererile de acordare a cheltuielilor de judecată în apel sau recurs.

Criticile la adresa hotărârii primei instanțe așa cum sunt grupate în cadrul motivelor de apel nu pot fi considerate capete de cerere ale apelului.

Această prevedere s-ar putea aplica în apel dar cu referire la dispozițiile instanței de apel prin care se soluționează ca urmare a evocării fondului cererea de chemare în judecată, iar nu apelul.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei nr. 32 din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii V.I. şi Ş.G.V. şi de pârâtul Municipiul Iaşi prin primar împotriva Deciziei nr. 234 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Casează decizia menţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei nr. 32 din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, scţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 5305/2013. Civil  ICCJ. Decizia nr. 5411/2013. Civil. Expropriere. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5333/2013. Civil