ICCJ. Decizia nr. 5414/2013. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5414/2013
Dosar nr. 7689/1/2012
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 7028 din 15 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în reprezentarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a fost respinsă excepţia nulităţii recursurilor declarate de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în reprezentarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin aceeaşi decizie au fost admise recursurile declarate de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în reprezentarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei civile nr. 161 A din 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă şi în consecinţă a fost modificată în parte decizia în sensul că a fost respins apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 280/C din 13 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost respinsă şi acţiunea reclamantului G.G., a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii G.G. şi S.C. S.M.O. împotriva Deciziei civile nr. 161 A din 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă şi au fost păstrate celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
În motivare, instanţa a reţinut că în cauza de faţă însă nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile art. 504 C. proc. pen., pentru care poate fi angajată răspunderea directă a statului pentru erori judiciare.
Astfel, mandatul de arestare preventivă nr. 113 din 24 martie 2000 nu a fost pus niciodată în executare, prin încheierea nr. 3654 din 17 aprilie 2000 fiind revocată măsura arestării preventive a lui G.G. de sub mandat.
Pe de altă parte, în procesul penal invocat drept temei al cererii prin care a fost declanşat prezentul litigiu, nu a fost pronunţată nicio hotărâre de condamnare a inculpatului G.G..
Repararea prejudiciului pe care l-a suferit reclamantul poate fi făcută numai în cadrul procesual îngăduit de art. 998 - 999 C. civ., în vigoare la data producerii pagubei. Împrejurarea că abia prin motivele de recurs s-a făcut referire şi la aceste texte de lege nu mai poate îndreptăţi instanţa de recurs, în etapa procesuală în care a ajuns judecata, să considere că reclamantul şi-ar fi întemeiat cererea de chemare în judecată şi pe art. 998 - 999 C. civ.
Împotriva acestei decizii atât SC S.M.O. SRL cât şi G.G. au formulat contestaţie în anulare.
În cuprinsul acesteia, contestatorii au arătat că decizia contestată este rezultatul unei greşeli materiale.
Aceasta deoarece cererea de chemare în judecată se întemeia în drept pe dispoziţiile art. 504 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., şi nu art. 504 alin. (1) C. proc. pen., cum greşit a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Au mai arătat contestatorii şi că instanţa de recurs ar fi reţinut greşit că mandatul de arestare preventivă nr. X/2000 nu ar fi fost pus niciodată în executare, în realitate a fost pus prin Ordinul nr. S/296680/2000 emis de IPJ Bihor.
Acest mandat a fost revocat ulterior, prin încheierea pronunţată de judecătoria Oradea nr. X/2000, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 194/R/2000 a Tribunalului Bihor.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În cuprinsul cererii sale, contestatorul a arătat că soluţia pronunţată în recurs este greşită, întrucât temeiul de drept al acţiunii sale este art. 504 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., şi nu art. 504 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând dacă această critică constituie o greşeală materială, în accepţiunea art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte observă că textul menţionat se referă la erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Greşeala pe care o comite instanţa trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunţarea soluţiei.
Art. 318 teza I C. proc. civ. vizează greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca instanţei care a pronunţat hotărârea să i se solicite, ca instanţă de retractare, să reanalizeze modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi.
În speţă, instanţa de recurs a reţinut că nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile art. 504 C. proc. pen., pentru care poate fi angajată răspunderea directă a statului pentru erori judiciare.
Prin urmare, nefiind întrunite condiţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii SC S.M.O. SRL şi G.G. împotriva Deciziei civile nr. 7028 din 15 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5413/2013. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5415/2013. Civil → |
|---|
