ICCJ. Decizia nr. 5469/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5469/2013
Dosar nr. 41895/3/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1243/ F din 24 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamante, a modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6 octombrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Otopeni, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 74.034 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R din ziua efectuării plăţii, reclamantei SC A.B. SRL, pentru terenul expropriat, situat în Otopeni, jud.Ilfov, în suprafaţă de 457 mp şi de despăgubiri în cuantum de 24.964 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R din ziua efectuării plăţii, reclamantelor SC A.B. SRL şi SC E.P. SRL pentru investiţiile de pe terenul expropriat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamante a sumei de câte 5.614 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta SC A.B. SRL este proprietara terenului situat în Otopeni, jud. Ilfov, în suprafaţă de 4.960 mp, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat din 01 octombrie 1996 de B.N.P. C.S.
Totodată, reclamanta SC A.B. SRL împreună cu reclamanta SC E.P. SRL sunt coproprietare asupra construcţiilor edificate pe terenul din Otopeni, jud. Ilfov, în baza autorizaţiei de construcţie din 01 octombrie 1998 emisă de Consiliul Judeţean Ilfov şi a convenţiei din 15 mai 2000 atestate de avocat V.L.B.
Potrivit actului adiţional din 01 august 2008 la convenţia din 15 mai 2000, reclamanta SC E.P. SRL a dobândit un drept de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 4.960 mp situat în Otopeni, jud. Ilfov pe durata existenţei construcţiei, dar nu mai puţin de 30 ani, în schimbul plăţii unei indemnizaţii anuale de 2 euro/mp.
Prin H.G. nr. 1518 din 12 decembrie 2007 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „ Fluidizare trafic pe DN1 km 8+100-km 17+100 şi centura rutieră în zona de nord a municipiului Bucureşti-obiect 6- continuizarea centurii rutiere existente a municipiului Bucureşti cu pasaj superior peste calea ferată la Otopeni” şi declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul acestei lucrări, expropriator fiind Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.
Prin H.G. nr. 970 din 27 august 2008 pentru completarea H.G. nr. 1518/2007 a fost completată Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1518/2007 cu poziţiile prevăzute în anexa care face parte integrantă din această hotărâre. În anexa hotărârii - Tabelul cu imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „ Fluidizare trafic pe DN1 km 8+100-km 17+100 şi centura rutieră în zona de nord a municipiului Bucureşti-obiect 6- continuizarea centurii rutiere existente a municipiului Bucureşti cu pasaj superior peste calea ferată la Otopeni” a fost menţionată suprafaţa de teren de 457 mp situată în Otopeni, făcând parte din suprafaţa de teren de 4.960 mp, proprietatea reclamantei SC A.B. SRL.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Otopeni, s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 457 mp situat în Otopeni, judeţul Ilfov, având număr cadastral, aparţinând reclamantei SC A.B. SRL şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 205.537,38 lei, echivalentul a 53.083 euro (compusă din suma de 45.700 euro, reprezentând contravaloarea terenului de 457 mp şi suma de 7.383 euro, reprezentând contravaloarea investiţiilor situate pe teren).
Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor mai sus menţionate, reclamantele au formulat contestaţia ce formează obiectul cauzei de faţă, susţinând că despăgubirile propuse sunt mult sub valoarea reală a prejudiciului suferit de acestea.
Prin suplimentul la raportul de expertiză de evaluare a proprietăţii imobiliare s-a stabilit că valoarea terenului în litigiu, la data efectuării raportului de expertiză este de 74.034 euro, respectiv 162 euro/mp; contravaloarea construcţiei denumită „cabină de pază” situată pe teren este de 3.906 euro; contravaloarea platformei betonate aferentă terenului expropriat este de 13.640 euro; contravaloarea gardului ce împrejmuieşte terenul expropriat este de 3.309 euro; contravaloarea construcţiei nefinalizate cu destinaţia de fosă septică este de 3.349 euro, iar contravaloarea autorizaţiilor de construire pentru cabina de pază şi fosa septică este de 760 euro. În ceea ce priveşte contravaloarea materialelor, manoperei şi a autorizaţiei privind mutarea utilităţilor, experţii au arătat că această lucrare a fost făcută pe cheltuiala pârâtei, nemaifiind necesară evaluarea ei.
Faţă de situaţia de fapt reţinută şi văzând dispoziţiile legale în materie, tribunalul a constatat că cererea reclamantelor este întemeiată, în parte.
Tribunalul a apreciat că valoarea terenului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezintă valoarea reala a imobilului, acesta fiind preţul la care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială. Din raportul de expertiză rezultă că experţii au stabilit valoarea de circulaţie a terenului ca medie între valoarea obţinută luând în considerare preţul imobilelor cu aceleaşi caracteristici ca cel în litigiu rezultat din conspectarea datelor din anunţuri imobiliare şi valoarea obţinută ţinând cont de preţul rezultat din tranzacţii imobiliare privind imobile similare.
În ceea ce priveşte daunele aduse proprietarului ca urmare a exproprierii, tribunalul a apreciat că în suma acordată cu titlu de despăgubiri reclamantei SC A.B. SRL nu poate fi inclusă suma de 27.420 euro, solicitată de aceasta prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 27 mai 2011, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a diminuării indemnizaţiei de 2 euro/mp/an aferentă terenului expropriat în suprafaţă de 457 mp, pentru care s-a constituit un drept de superficie în favoarea SC E.P. SRL, pe perioada existenţei construcţiei, dar nu mai puţin de 30 ani.
Tribunalul a avut în vedere faptul că suma de 74.034 euro a fost stabilită pentru contravaloarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 457 mp şi ca atare nu pot fi acordate despăgubiri şi pentru contravaloarea folosinţei care a fost transmisă unei alte persoane, pentru următorii 30 ani, în schimbul unei indemnizaţii, contravaloarea dreptului de proprietate incluzând contravaloarea dreptului de folosinţă (acesta fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate).
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ, tribunalul a obligat pârâtul la plata către fiecare din reclamante a sumei de 5.614 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr. 43/ A din data de 12 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelurile formulate de reclamantele SC A.B. SRL şi SC E.P. SRL, şi de pârâtul Statul român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva sentinţei nr. 1243/ F din 24 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A schimbat, în parte sentinţa apelată în sensul că a modificat, în parte, hotărârea din 06 octombrie 2008 fiind stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei SC A.B. SRL pentru terenul expropriat de 457 mp la suma de 59.410 euro, în echivalent în lei la data plăţii, şi cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantelor SC A.B. SRL şi SC E.P. SRL pentru investiţiile de pe terenul expropriat la sumele de 64.246 lei (platformă betonată şi fosă septică) şi 8.143 euro, în echivalent în lei la data plăţii (gard, cabină pază şi autorizaţii de construire).
S-au păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a avut în vedere următoarele argumente:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a dispus exproprierea suprafeţei de 457 mp de teren situată în Otopeni, jud. Ilfov şi s-a stabilit o despăgubire în cuantum de 205.537,38 lei, echivalentul a 53.083,00 euro.
Verificând sentinţa instanţei de fond prin prisma dispoziţiilor art. 26 alin . ( 1 ) şi ( 2 ) şi art. 27 din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză şi prin răspunsul la obiecţiuni (filele 121 - 128 şi 167 - 169 - dosar fond), valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informaţii cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeaşi zonă cu terenurile de evaluat, iar nu „preţul cu care se vând imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială” .
Astfel, s-a apreciat că despăgubirile acordate de către instanţa de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Instanţa de apel a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare cumpărare cu privire la terenuri similare celui expropriat.
De asemenea s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de identificare a terenului expropriat şi a lucrărilor de construire existente pe acesta, inclusiv a utilităţilor, de evaluare a terenului expropriat, care să se bazeze pe preţurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, precum şi a prejudiciului suferit de reclamante reprezentat de contravaloarea construcţiilor existente pe teren (cabina de pază, gard, porţi de intrare, fosa septică, curte betonată), contravaloarea materialelor, manoperei, autorizaţiilor pentru mutarea utilităţilor, autorizaţiilor de construire, precum şi a sporului de valoare adus imobilului rămas în urma exproprierii, dacă prin această măsură s-a adus un astfel de spor de valoare.
Din conţinutul raportului de expertiză a rezultat faptul că valoarea de piaţă la momentul efectuării expertizei (decembrie 2012) a terenului expropriat, a fost calculată prin aplicarea metodei comparaţiei directe, având la bază trei tranzacţii cu terenuri libere, similare, situate în zone similare cu cele evaluate (contractele de vânzare-cumpărare din 18 ianuarie 2011, din 29 aprilie 2011 şi din 27 februarie 2010).
Instanţa a avut în vedere valoarea despăgubirilor de la data întocmirii raportului de expertiză, iar nu pe cea de la data transferului dreptului de proprietate, cum au solicitat apelantele reclamante prin motivele de apel, în raport de dispoziţiile exprese ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care prevăd că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
S-a mai reţinut că prin raportul de expertiză, comisia de experţi a stabilit valoarea suprafeţei de teren expropriată la suma de 59.410 euro, calculată în raport de o valoare unitară de 130 euro/mp.
De asemenea, au fost evaluate construcţiile existente pe terenul expropriat, rezultând pentru cabina de pază o valoare de 14.830 lei, pentru împrejmuiri o valoare de 14.770 lei, pentru platforma betonată o valoare de 76.650 lei şi pentru fosa septică o valoare de 151.300 lei, prejudiciul total, raportat la aceste construcţii, fiind de 85.000 lei.
Instanţa a ţinut seama de faptul că valoarea despăgubirilor trebuie stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat”.
S-a constatat că valoarea despăgubirilor oferită de expropriator reclamantei SC A.B. SRL în cuantum de 3.505 euro pentru gardul de beton şi 3.878 euro pentru cabina de pază, reprezintă o valoare superioară celei calculată prin raportul de expertiză întocmit în faza apelului. Faţă de această împrejurare, prin raportare la cursul valutar de la data evaluării (decembrie 2012) de 4,5349 lei/euro, instanţa a stabilit acordarea unor despăgubiri în sumă de 3.273,73 euro pentru cabina de pază şi 3.260,48 Euro pentru împrejmuiri, în total 8163 euro.
Având în vedere că şi prin raportul de expertiză întocmit în apel s-a constatat că prin expropriere nu s-a adus un spor de valoare imobilului rămas, instanţa e apel a apreciat că nu se impune modificarea sentinţei sub acest aspect.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat motivul de apel formulat de reclamante cu privire la neîncasarea indemnizaţiei în sumă de 2 euro/an. Sub acest aspect instanţa de apel a reţinut că această indemnizaţie reprezintă contravaloarea dreptului de folosinţă transmis pentru următorii 30 de ani de proprietara terenului expropriat Or, exproprierea a operat cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului, cu toate dezmembrămintele acestuia, astfel încât instanţa de fond a apreciat în mod corect că despăgubirile acordate pentru pierderea dreptului de proprietate asupra terenului cuprind şi contravaloarea dreptului de folosinţă.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ., şi a compensat cheltuielile de judecată efectuate de ambele părţi litigante faţă de împrejurarea că atât apelul reclamantelor cât şi apelul formulat de pârât au fost admise, iar ca urmare a admiterii în parte a acţiunii, despăgubirile au fost stabilite atât în baza raportului de expertiză întocmit în cauză cât şi prin menţinerea despăgubirilor propuse de expropriator pentru cabina de pază şi gardul împrejmuitor.
Prin încheierea pronunţata la data de 14 mai 2013 instanţa de apel a admis cererea de lămurire şi întindere a dispozitivului Deciziei civile nr. 43/ A din 12 februarie 2013, în sensul că au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel.
Împotriva deciziei şi încheierii pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamantele SC A.B. SRL şi SC E.P. SRL, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat recurs şi pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate împotriva deciziei instanţei de apel, recurentele reclamante au arătat următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamantele au susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, dispoziţii care fac trimitere la procedura de urmat pentru stabilirea despăgubirilor, respectiv la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, fără a ţine seama de momentul la care operează transmiterea dreptului de proprietate al imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică.
De asemenea reclamantele au susţinut că instanţa de apel s-a bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din din Legea nr. 33/1994.
În susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. recurentele reclamante au arătat că în mod greşit instanţa de apel s-a pronunţat pe ceea ce nu s-a cerut. Sub acest aspect au învederat că instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru construcţiile ce fac obiectul exproprierii fără a fi investită cu un astfel de motiv de apel.
Totodată au criticat hotărârea şi cu privire la cheltuielile de judecată acordate, în măsura în care instanţa nu a fost învestită cu un astfel de motiv de apel.
În ceea ce priveşte încheierea de admitere a cererii de lămurire şi întindere a dispozitivului Deciziei nr. 43/ A din 12 februarie 2013, reclamantele SC A.B. SRL şi SC E.P. SRL au arătat că aceasta este dată cu aplicarea greşita a dispoziţiilor art 276 C. proc. civ. raportat la art. 274 din acelaşi cod.
În motivarea recursului său pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. SA a invocat încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, şi a arătat că despăgubirile nu pot privi decât prejudiciul efectiv suferit de către proprietar sau alte persoane îndreptăţite, iar în cazul de faţă, nu există prejudiciu în legătură cu fosa septică întrucât expropriatorul şi-a asumat obligaţia de efectuare a tuturor branşamentelor la utilităţi aferente proprietăţilor expropriate odată cu efectuarea lucrărilor de extindere a şoselei de centură.
Recurenta pârâtă a susţinut că în cazul în care soluţia instanţelor de fond ar fi menţinută, atunci expropriatorul ar ajunge în situaţia de a plăti de două ori aceeaşi lucrare (pe de o parte ar despăgubi expropriatul cu valoarea fosei septice, iar pe de altă parte ar efectua branşamentul la reţeaua de canalizate).
Recursurile vor fi supuse unei analize comune, urmând a fi admise, în limitele şi pentru argumentele ce succed:
Prin motivele de apel, reclamantele au susţinut că instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea sentinţei suplimentul la raportul de expertiză depus în cauză la data de 27 aprilie 2011 şi nu raportul de expertiză depus de comisia de experţi la data de 28 ianuarie 2010 astfel că a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fără a ţine seama de momentul la care operează transmiterea dreptului de proprietate al imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică.
O altă critică de apel se referă la faptul că despăgubirea la care a fost obligată pârâta pentru împrejmuire - gard de către instanţa de judecată este mai mică decât cea acordată de către expropriator.
Printr-un ultim motiv de apel reclamantele au criticat sentinţa pentru faptul că instanţa nu a obligat pârâta la plata sumei de 27.420 euro reprezentând prejudiciul suferit de SC A.B. SRL prin neîncasarea îndemnizaţiei cuantificate la 2 euro/an pentru terenul expropriat în suprafaţă de 457 mp, pe perioada existenţei construcţiei, dar nu mai puţin de 30 de ani.
Prin motivele de apel pârâtul a criticat sentinţa instanţei de fond, întrucât aceasta se întemeiază pe un raport de expertiză netemeinic sub aspectul evaluării terenului expropriat (filele 13-16 dosar apel).
Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel este dată cu încălcarea şi greşita interpretare a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.
„Data întocmirii raportului de expertiză” din textul art. 26 alin. (2), care se referă la modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, are în vedere momentul la care instanţa de fond - Tribunalul (potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994) - soluţionează cererea de expropriere şi/sau după caz stabileşte în condiţiile art. 25 despăgubirile, în cazul prevăzut de art. 24 alin. (2), când părţile nu se înţeleg asupra acestora.
Soluţia Tribunalului, sesizat cu nemulţumirea părţilor cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor, a fost supusă cenzurii instanţei de control judiciar, invocându-se expres drept critică atât de reclamante cât şi de pârât, modul în care instanţa de judecată a stabilit momentul de referinţă (data întocmirii raportului de expertiză) criticându-se expres cele două momente supuse dezbaterii în calea de atac (data întocmirii raportului de expertiză şi respectiv, data întocmirii suplimentului la această expertiză).
Instanţa de apel în mod corect a sesizat împrejurarea că expertiza efectuată la Tribunal nu a luat în considerare criteriile legale de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat arătate expres de art. 26 (preţul vânzărilor efective şi nu oferta de vânzare).
Textul art. 26 alin. (2) este însă clar şi se referă la un moment precis care nu poate varia în funcţie de evoluţia procedurii judiciare, desfăşurată în faţa mai multor instanţei cu ocazia controlului ierarhic instituit pentru soluţionarea căilor de atac şi în cadrul cărora se poate dispune refacerea raportului de expertiză din diferite considerente.
Ca urmare, se impune refacerea raportului de expertiză, calculul valorii despăgubirilor urmând a fi raportate la data prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/2004 în raport de care se va răspunde şi celorlalte critici din apel, precum şi criticilor formulate cu privire la soluţionarea cheltuielilor de judecată, formulate de recurenta-pârâtă prin recursul declarat împotriva încheierii din data de 14 mai 2013.
Deşi în mod corect s-a dispus refacerea raportului de expertiză pentru îndreptarea erorii menţionate, au fost ignorate însă dispoziţiile exprese ale art. 26 alin. (2) cât priveşte sintagma „ momentul efectuării expertizei” în înţelesul urmărit de legiuitor.
În felul acesta criticile formulate sub acest aspect prin apelul pârâtei (critică formulată şi în apelul reclamantei) au rămas fără răspuns.
Momentul de referinţă pentru stabilirea despăgubirilor este identic şi pentru teren şi pentru construcţii astfel încât chiar dacă nu s-au formulat critici pentru acestea din urmă, instanţa de apel le va verifica sub aspectul corectei stabiliri a momentului de raportare, data întocmirii raportului de expertiză.
De altfel, referitor la inexistenţa prejudiciului pentru fosa septică, critică formulată omisso medio în apel, este de reţinut că pârâta nu a criticat punctual despăgubirile pentru utilităţi ci numai sub aspectul general al momentului de raportare a producerii acestuia.
Aşadar, având în vedere cele de mai sus, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de trimitere să pronunţe o hotărâre cu respectarea limitelor învestirii, asigurând astfel atât dreptul părţilor la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
Pentru considerentele reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., recursurile vor fi admise, va fi casată decizia atacată şi va fi trimisă cauza, pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Totodată, având în vedere soluţia de casare a deciziei se va admite şi recursul declarat împotriva încheierii de din data de 14 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a admis cererea de lămurire şi întindere a a dispozitivului Deciziei civile nr. 43/ A din 12 februarie 2013, cu referire la cheltuielile de judecată efectuate de părţi atât în faţa primei instanţe cât şi în apel, instanţa de trimitere, urmând să analizeze, după caz, şi criticile referitoare la modul de soluţionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantele SC A.B. SRL şi SC E.P. SRL împotriva Deciziei nr. 43/ A din data de 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 14 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi recursul declarat de pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. împotriva aceleiaşi decizii.
Casează decizia şi încheierea sus indicate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5470/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5461/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
