ICCJ. Decizia nr. 5620/2013. Civil. Actiune în daune delictuale. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 5620/2013

Dosar nr. 39085/3/2010

Şedinţa publică din 3 decembrie 2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6299 din 10 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâţii Centrul Judeţean Arad al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Arad), Centrul Judeţean Bacău al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Bacău), Centrul Judeţean Harghita al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Harghita), Centrul Judeţean Teleorman al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Teleorman), Centrul Judeţean Timiş al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Timiş), Centrul Judeţean Cluj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Cluj), Centrul Judeţean Brăila al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Brăila), Centrul Judeţean Vaslui al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Vaslui), Centrul Judeţean Botoşani al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Botoşani), Centrul Judeţean Mehedinţi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Mehedinţi), Centrul Judeţean Neamţ al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Neamţ), Centrul Judeţean Iaşi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Iaşi), Centrul Judeţean Sibiu al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Sibiu), Centrul Judeţean Braşov al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Braşov), Centrul Judeţean Vâlcea al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Vâlcea), Centrul Judeţean Giurgiu al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Giurgiu), Centrul Judeţean Bihor al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Bihor), Centrul Judeţean Ialomiţa al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Ialomiţa), Centrul Judeţean Mureş al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Mureş), Centrul Judeţean Dâmboviţa al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Dâmboviţa), Centrul Judeţean Călăraşi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Călăraşi), Centrul Judeţean Hunedoara al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Hunedoara), Centrul Judeţean Gorj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Gorj), Centrul Judeţean Argeş al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Argeş), Centrul Judeţean Alba al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Alba), Centrul Judeţean Buzău al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Buzău), Centrul Judeţean Bistriţa Năsăud al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Bistriţa Năsăud), Centrul Judeţean Galaţi al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Galaţi), Centrul Judeţean Caraş-Severin al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Caraş-Severin), Centrul Judeţean Constanţa al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Constanţa), Centrul Judeţean Olt al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Olt), Centrul Judeţean Vrancea al Agenţiei de Plaţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Vrancea), Centrul Judeţean Suceava al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Suceava), Centrul Judeţean Satu Mare al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Satu Mare), Centrul Judeţean Dolj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Dolj), Centrul Judeţean Maramureş al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Maramureş), Centrul Judeţean Covasna al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Covasna), Centrul Judeţean Sălaj al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Sălaj), Centrul Judeţean Prahova al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Prahova), Centrul Municipal Bucureşti al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Bucureşti), Centrul Judeţean Ilfov al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A. Ilfov), toţi cu sediul ales la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti (A.P.I.A. Centrală), în Bucureşti, precum şi în contradictoriu cu pârâtele -autorităţi publice centrale Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti (A.P.I.A. Centrală), Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), şi Ministerul Finanţelor Publice. De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 17 august 2010, sub nr. 39085/3/2010, reclamanta S.C P. SA a chemat în judecată pe pârâţii menţionaţi.

În temeiul art. 114 alin. (5) teza iniţială din C. proc. civ., având în vedere numărul foarte mare de Centre Judeţene A.P.I.A. ce au calitatea de pârâte (nu mai puţin de 41), reclamanta a solicitat ca instanţa să dispună reprezentarea tuturor Centrelor Judeţene A.P.I.A. prin mandatar comun şi îndeplinirea procedurii de citare şi comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului şi la adresa acestuia.

În acest sens, reclamanta a solicitat desemnarea unui mandatar comun al Centrelor Judeţene A.P.I.A. în persoana pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura Bucureşti (A.P.I.A. Centrală) şi comunicarea tuturor actelor de procedura la sediul acesteia din Bucureşti.

În susţinerea acestei cereri reclamanta a solicitat a se da relevanţă atât calităţii de autoritate ierarhic superioară a A.P.I.A. Centrală faţă de toate Centrele Judeţene A.P.I.A., cât şi calităţii de pârâtă pe care A.P.I.A. o are în prezenta cauză - şi deci, interesul procesual comun dintre aceasta şi Centrele Judeţene A.P.I.A.

În temeiul art. 998 - 999 C. civ., art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, O.G. nr. 9/2000, precum şi al prevederilor O.G. nr. 47/2005 şi H.G. nr. 1211/2005, în prezent abrogate, dar în vigoare în perioada de referinţa, reclamanta a solicitat:

1. Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 185.163,21 RON, reprezentând prejudiciul cauzat societăţii prin plata cu întârziere a sumelor reprezentând sprijinul de stat acordat P. în calitate de concesionar al activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, conform H.G. nr. 1121/2005 aferent activităţii de neutralizare desfăşurata în perioada iulie - decembrie 2009 ("Perioada de Referinţă") pe raza Centrelor Judeţene A.P.I.A.

2. Obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Reclamanta a specificat că a ataşat acţiunii (Anexa 1) tabelul conţinând modul de calcul al tuturor sumelor reprezentând prejudiciul suferit prin plata cu întârziere a sumelor reprezentând sprijinul de stat cuvenit P., defalcat pentru fiecare judeţ în care a desfăşurat activitatea subvenţionată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că pretenţiile P. împotriva A.P.I.A. Centrală, Centrele Judeţene A.P.I.A., M.A.D.R. şi M.F.P, au rezultat din următoarele împrejurări de fapt şi de drept:

Societatea P., împreună cu partenerul ungar A. (constituiţi în Asocierea P.-A.), este unicul concesionar la nivel naţional al serviciului de neutralizare a deşeurilor de origine animală începând cu data de 9 mai 2006 (data încheierii unui număr de 8 contracte de concesiune a activităţii de neutralizare) şi până în prezent (deci şi în perioada de referinţa: iulie - decembrie 2009).

În această calitate, societatea reclamantă a beneficiat, în perioada de referinţa, de sprijinul de stat acordat pentru desfăşurarea acestei activităţi, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1211/2005, act normativ în vigoare până la 5 februarie 2010, dată la care a fost abrogat de O.G. nr. 14/2010 (privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010).

Astfel, H.G. nr. 1211/2005 stabileşte, în cuprinsul art. 3 - 7, care sunt etapele procedurale în vederea obţinerii sprijinului de stat aferent activităţii de neutralizare, care sunt condiţiile pe care solicitantul sprijinului trebuie să le îndeplinească şi documentele pe care acesta trebuie să le prezinte în acest sens, dar şi obligaţiile autorităţilor publice implicate în proces şi termenele de a căror respectare sunt ţinute acestea.

Conform prevederilor indicate mai sus, solicitanţii sprijinului de stat care au calitatea de concesionari ai activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală transmit cererile de acordare a sprijinului statului pentru activitatea desfăşurată către centrele judeţene ale A.P.I.A., împreună cu documentele justificative. Cererile de acordare a ajutorului de stat se fac aferent activităţii desfăşurate de solicitant corespunzător unei luni calendaristice - art. 4 alin. (1) şi (2).

În prima etapă a procedurii de acordare a sprijinului de stat, Centrul Judeţean al A.P.I.A. la care se depune cererea şi documentaţia de acordare a sprijinului întocmeşte şi transmite către A.P.I.A. Centrală situaţia centralizatoare lunară la nivel judeţean "până pe data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă" (art. 5).

În cea de-a doua etapă, A.P.I.A. Centrală întocmeşte şi transmite M.A.D.R. situaţia centralizatoare lunară la nivel naţional până pe data de 10 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

În continuare, în cea de-a treia etapă, M.A.D.R. transmite M.F.P. cererea de deschidere a creditelor bugetare la capitolul 67.01 "Agricultură şi silvicultură", titlul "Transferuri", însoţită de situaţia justificativă a sprijinului direct al statului.

În cea de-a patra etapă, după aprobarea de către M.F.P. a cererii de M.A.D.R., din bugetul acesteia se alimentează contul A.P.I.A. Centrală.

În fine, a cincea şi ultima etapă în procesul acordării sprijinului de stat pentru activitatea de neutralizare constă în operaţiunea de virare de către A.P.I.A. Centrală a sumelor de bani reprezentând sprijinul direct al statului, către solicitanţi.

În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat reclamantei de către pârâte, s-a susţinut că acesta a fost generat prin întârzierea la plată a sprijinului de stat aferent activităţii desfăşurate de P. în lunile iulie - decembrie 2009, sprijin aprobat de altfel de instituţiile pârâte, recunoscut astfel ca şi creanţă asupra statului şi plătit integral către societatea reclamantă, însă nu în termenele legale de plată.

Prin efectuarea cu întârziere a plaţii sumelor reprezentând sprijinul de stat la care P. era îndreptăţită, în calitatea sa de concesionar al activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, societatea reclamantă a fost prejudiciată cu o sumă reprezentând beneficiul nerealizat (lucrum cessans), de P. ca urmare a imposibilităţii de utilizare la timp a sumelor respective în cadrul activităţilor sale.

În opinia reclamantei s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de atragere a răspunderii delictuale a pârâtelor, pentru prejudicierea societăţii cu suma de 185.163,21 RON, reprezentând beneficiul nerealizat (lipsa de folosinţa a sumelor de bani datorate de către pârâte), ca urmare a plăţii cu întârziere a sprijinului de stat aferent activităţii de neutralizare desfăşurate de P. în lunile iulie - decembrie 2009, pe raza Centrelor Judeţene A.P.I.A.

Referitor la fapta ilicită, reclamanta a arătat că aceasta constă în depăşirea termenului în care pârâtele trebuiau să efectueze plata sumelor cu titlul de ajutor de stat.

Termenele stabilite de H.G. nr. 1211/2005 pentru primele două etape ale soluţionării cererilor de acordare a sprijinului de stat sunt datele de 5 (pentru aprobarea situaţiilor de către Centrele Judeţene A.P.I.A., şi transmiterea acestora către A.P.I.A. Centrală), respectiv 10 ale fiecărei luni (pentru transmiterea centralizatoarelor de la A.P.I.A. Centrală la M.A.D.R.), pentru activitatea desfăşurată în luna anterioară.

Prin urmare, termenele în care trebuiau parcurse primele două etape din procedura plăţii ajutorului de stat sunt prevăzute chiar de către actul normativ care reglementează această procedură, H.G. nr. 1211/2005.

Faptul că H.G. nr. 1211/2005 nu prevede în continuare în ce termen trebuie desfăşurate celelalte trei operaţiuni, care se finalizează cu încasarea sumelor de bani reprezentând sprijinul de stat, nu scuteşte în niciun caz instituţiile pârâte de obligaţia despăgubirii reclamantei pentru lipsa de folosinţă a banilor, deoarece aceste termene ulterioare sunt cele din legislaţia dreptului comun al contenciosului administrativ.

Astfel, în ceea ce priveşte termenul în care instituţiile implicate aveau obligaţia de a soluţiona cererea societăţii potrivit competentelor fiecăreia, şi deci de a efectua plata sumelor datorate cu titlul de ajutor de stat, întrucât acesta nu este reglementat în mod expres de H.G. nr. 1211/2005, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri reprezintă "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".

Cum în cauză H.G. nr. 1211/2005 nu prevede un termen limită pentru soluţionarea cererilor de plată a sprijinului de stat, şi cum în speţă soluţionarea cererilor de subvenţie în termen legal echivalează doar cu efectuarea plăţii, termenul maxim pentru soluţionarea acestor cereri, printre care şi cererile formulate de P. aferente activităţii de neutralizare desfăşurată în perioada iulie - decembrie 2009, este termenul general de 30 de zile.

Cu toate că în mod firesc calculul termenului de 30 de zile ar fi trebuit început încă de la data înregistrării cererilor de acordare a sprijinului de stat la centrele A.P.I.A. judeţene, pentru a simplifica calculul prejudiciului suferit de reclamantă, aceasta s-a raportat în mod favorabil pentru pârâte, nu la data depunerii cererilor ci la data de 10 a fiecărei luni, termen în care procedura trebuia, conform H.G. nr. 1211/2005, să fie în stadiul transmiterii centralizatoarelor la nivel naţional de către A.P.I.A. Centrală către M.A.D.R.

Reclamanta a mai arătat că, în momentul în care Centrele Judeţene A.P.I.A. au aprobat cererile P., s-a născut dreptul P. la încasarea respectivelor sume. Deci, având în vedere acest important efect juridic al aprobării cererii de către Centrele Judeţene A.P.I.A., sumele respective reprezentând creanţa necontestată asupra statului, din acel moment Statul Român, prin M.F.P., M.A.D.R. şi A.P.I.A. Centrală trebuiau, toate conform atribuţiilor fiecăreia, să asigure încasarea de către P. a sumelor astfel aprobate.

Prin urmare, câtă vreme potrivit H.G. nr. 1211/2005 la data de 10 a fiecărei luni procedura trebuia să fie deja în derulare, cu atât mai mult cererile societăţii reclamante trebuiau finalizate cel mai târziu în termenul de 30 de zile, calculat cu începere în data de 10 a fiecărei luni, pentru sprijinul de stat aferent lunii anterioare.

Aşa fiind, fapta ilicită a pârâtelor este cea prevăzută de art. 2 alin (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, mai precis nesoluţionarea în termenul legal, de 30 de zile, a cererilor reclamantei de acordare a sprijinului de stat aferent activităţii de neutralizare desfăşurată în perioada iulie - decembrie 2009, prin neasigurarea încasării sumelor recunoscute către P. înăuntrul acestui termen limită.

În Anexa 1 la acţiune, reclamanta a identificat, pentru fiecare caz în parte, numărul de zile de întârziere faţă de termenul legal limită în care P. trebuia să încaseze sprijinul statului.

Referitor la prejudiciu, reclamanta a arătat că întârzierile repetate la plata sprijinului de stat au avut ca urmare directă, lipsirea P. de posibilitatea de a întrebuinţa sumele respective în activitatea desfăşurată în perioada cât au durat întârzierile.

A fost întocmit tabelul de calcul anexat cererii de chemare în judecată, indicându-se care sunt dobânzile de întârziere aferente fiecăreia dintre sumele plătite cu întârziere reclamantei, cu titlul de sprijin de stat aferent activităţii de neutralizare desfăşurate în perioada iulie - decembrie 2009, acesta ridicându-se la suma de 185.163,21 RON.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu reclamanta a arătat că prejudiciul suferit este generat în mod direct de imposibilitatea folosirii sumelor reprezentând sprijinul de stat pe toata durata întârzierilor la plată din partea instituţiilor pârâte, legătura de cauzalitate între fapta ilicită (nesoluţionarea în termenul legal a cererilor P., în sensul plăţii sprijinului) şi prejudiciul astfel suferit (reprezentat de lipsa de folosinţă a sumelor de bani reprezentând sprijinul de stat) este evidentă şi rezultă ex re, din însăşi întârzierea la plată.

Cât priveşte vinovăţia A.P.I.A. Centrală, Centrelor Judeţene A.P.I.A., M.A.D.R. şi M.F.P., în opinia reclamantei culpa instituţiilor pârâte rezultă din următoarele împrejurări de fapt şi de drept:

- obligaţia de plată a sumelor reprezentând sprijinul de stat este o obligaţie legală, iar această obligaţie trebuia îndeplinită în anumite termene, tot legale;

- obligaţia autorităţilor publice este de a soluţiona cererea de acordare a sprijinului prin plata acestuia în termen de 30 de zile, în măsura în care legea nu prevede un alt termen;

- legislaţia specifică acordării sprijinului statului în activitatea de neutralizare (O.G. nr. 47/2005 şi H.G. nr. 1211/2005) stabileşte pentru fiecare din instituţiile pârâte competenţe specifice acestea cunoscând care le sunt obligaţiile în mecanismul H.G. nr. 1211/2005, precum şi termenele legale în care aceste atribuţii trebuiau executate;

- nu există şi nu poate fi invocat niciun caz de forţă majoră care să le exonereze pe pârâte de obligaţia acordării cu întârziere a sprijinului aferent în perioada de referinţă.

Mai mult, pornind de la principiile răspunderii autorităţilor publice, în ipoteza supusă analizei răspunderea pârâtelor este chiar independentă de culpă (răspundere obiectivă).

Prin urmare, toate condiţiile necesare în vederea atragerii răspunderii delictuale a pârâtelor pentru întârzierea la plata sumelor reprezentând sprijinul de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor animale desfăşurată de P. în perioada iulie - decembrie 2009 sunt îndeplinite.

În drept, au fost invocate prevederile art. 998 - 999 din vechiul C. civ., art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, O.G. nr. 9/2000, precum şi prevederile O.G. nr. 47/2005 şi ale H.G. nr. 1211/2005, în prezent abrogate, dar în vigoare în perioada de referinţă.

La data de 06 iunie 2011 a formulat întâmpinare A.P.I.A. - Centrul Judeţean Arad, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti.

În motivare, pârâta a arătat că între părţi nu au existat fapte de comerţ, A.P.I.A. Arad, fiind o instituţie publică finanţată de la bugetul de stat, care nu are ca scop obţinerea de profit, aceasta acordând reclamantei sprijin financiar în baza reglementărilor legale în vigoare. Pârâta a făcut precizarea că între A.P.I.A. Arad şi SC P. SA nu există raporturi comerciale, sumele de bani solicitate de reclamantă nefăcând obiectul unui raport comercial.

În acest sens, pârâta a arătat că Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură reglementează expres faptul că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat. Potrivit art. 2 alin. (1) începând cu luna iulie 2005 Agenţia este instituţia publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susţinerii agriculturii, finanţate de la bugetul de stat în conformitate cu prevederile de instituire a acestora.

Pârâta a mai arătat că elementul definitoriu al raportului de drept comercial este comercialitatea, ideea de comercialitate fiind strâns legată de noţiunea de interpunere în schimb, fiind de esenţa actului de comerţ. De asemenea subiectele raportului juridic comercial sunt comercianţii, persoane fizice sau juridice care săvârşesc fapte sau acte de comerţ, devenind astfel titulare de drepturi şi obligaţii.

Având în vedere aceste aspecte şi faptul că la baza acordării sprijinului financiar către firma SC P. SA au stat actele normative şi nu un contract comercial, A.P.I.A. fiind instituţie publică finanţată de la bugetul de stat, pârâta a solicitat admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către secţia civilă a tribunalului.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că SC P. SA a beneficiat de sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală potrivit H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, act normativ abrogat odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Conform art. 4 alin. (1) al H.G. nr. 1211/2005: "Sprijinul de la bugetul de stat se acordă pe bază de cerere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2, înaintată de solicitant la sucursalele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, însoţită de documentele justificative pentru fiecare categorie de beneficiar."

Faţă de această prevedere, rezultă că solicitanţii au numai o vocaţie la dreptul de a obţine sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, care se acordă numai pe bază de cerere.

A considerat pârâta că nu se poate reţine în sarcina Centrului judeţean A.P.I.A. Arad faptul că prin efectuarea cu întârziere a plăţilor sumelor reprezentând sprijinul direct al statului, reclamanta a fost prejudiciată cu o sumă reprezentând beneficiul nerealizat (lucrum cessans), întrucât solicitantul sprijinului are numai o vocaţie la acest drept cu îndeplinirea unor condiţii de eligibilitate prevăzute de actele normative în vigoare la data depunerii cererii.

Referitor la susţinerea reclamantei în sensul că "statul român prin instituţiile sale, în calitate de debitor al obligaţiei de plată neexecutată la termen, urmează să suporte consecinţele întocmai ca orice alt debitor al unei obligaţii băneşti executate cu întârziere", pârâta a arătat că potrivit art. 5 alin. (1) al H.G. nr. 1211/2005 "Sucursalele (centrele) A.P.I.A., respectiv a municipiului Bucureşti, după verificarea documentaţiei, întocmesc şi transmit la A.P.I.A. Centrală - situaţia centralizatoare, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă. După această etapă, A.P.I.A. - central -, întocmeşte şi transmite către M.A.D.R. situaţia centralizatoare, până la data de 10 a fiecărei luni". Faţă de această prevedere, pârâta A.P.I.A. Arad a arătat că a respectat întocmai termenul de 5 zile comunicând situaţia centralizatoare către A.P.I.A. Centrală înlăuntrul acestui termen, aserţiune ce reiese şi din tabelul depus de reclamantă în probaţiune.

În baza situaţiei centralizatoare a cererilor pentru încasarea subvenţiilor, transmisă de A.P.I.A. central, M.A.D.R. transmite M.F.P. cererea de deschidere a creditelor bugetare (...). Cererea de deschidere a creditelor bugetare va fi însoţită de situaţia justificativă a sprijinului direct al statului (...) - art. 6 al aceluiaşi act normativ.

După aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către M.F.P., din bugetul M.A.D.R., se alimentează contul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, care virează sumele în conturile solicitanţilor astfel: pentru persoanele juridice, la trezorerii, iar pentru persoane fizice, în contul deschis de acestea la băncile comerciale sau la C.E.C. SA, ori prin mandat poştal - art. 7 din H.G. nr. 1211/2005.

Având în vedere prevederile H.G. nr. 1211/2005 care constituie baza legală care reglementează acordarea sprijinului financiar pentru persoanele (fizice şi/sau juridice) care desfăşoară activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală şi solicită, pe bază de cerere, acordarea sprijinului financiar, fără a preciza un termen înlăuntrul căruia să se efectueze plata către beneficiari, pârâta a apreciat că pretenţiile reclamantei sunt lipsite de suport legal, având un caracter nereal, nenecesar, nerezonabil şi nejustificat, în raport cu reglementările legale incidente în speţă.

Împrejurarea că reclamantei i s-a acordat sprijin financiar direct al statului, pentru activitatea desfăşurată de neutralizare a deşeurilor de origine animală, în temeiul actelor normative speciale, chiar în situaţia în care reclamanta apreciază şi reţine ca fiind efectuată cu întârziere, nu conduce automat la aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi a O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, în condiţiile în care, în legea specială nu se face trimitere expres şi la aceste acte normative.

În lumina considerentelor expuse, şi având în vedere faptul că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte cum între părţi nu sunt şi nici nu au existat raporturi comerciale ori contractuale prin care să se fi stabilit drepturi şi obligaţii pentru părţile semnatare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115 şi urm. C. proc. civ., art. 1, 3, 7, 8 şi urm. C. com., Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.I.A.; H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.D.R. pârâtul a arătat că procedura acordării sprijinului de la bugetul de stat era reglementată, în perioada de referinţă indicată de reclamantă, de H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) al acestui act normativ, sprijinul de la bugetul de stat se acordă pe bază de cerere înaintată de solicitant la sucursalele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, însoţită de documente justificative pentru fiecare categorie de beneficiar.

În consecinţă, raportul de drept se naşte între A.P.I.A. judeţeană şi beneficiari, ca atare, între minister şi beneficiari nu există niciun raport juridic.

Singura obligaţie legală a ministerului este aceea de a alimenta conturile A.P.I.A. (deci, raportul juridic se naşte între A.P.I.A. şi minister, şi nu între reclamantă şi minister), după ce Ministerul Finanţelor aloca sumele necesare de la bugetul de stat, obligaţie ce nu constituie şi nici nu poate fi asimilată "raportului juridic", ca şi condiţie pentru a fi parte în proces.

Pe de altă parte, nici faptul organizării şi subordonării pârâtei de rang 2 M.A.D.R. în calitatea celui din urmă de ordonator principal de credite care repartizează instituţiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea ministerului în litigiu, deoarece, în dispoziţiile privitoare la condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, motivaţia privind raporturile juridice dintre instituţiile publice nu are suport.

În concluzie, având în vedere cele arătate mai sus, consideră că nu este îndeplinită condiţia existenţei identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, astfel încât M.A.D.R. apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, motiv pentru care solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii faţă de acest minister ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul M.A.D.R. a arătat că, O.G. nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală stabilea strategia şi cadrul legal privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, activitate publică de interes naţional.

Art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilea faptul că "activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală este sprijinită de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale". Nivelul sprijinului şi modul de acordare a acestuia se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Finanţarea cheltuielilor ocazionate de asigurarea contractuală a serviciilor de neutralizare a deşeurilor de origine animală, prevăzute la art. 9 alin. (3), se asigură integral prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi se stabileşte prin hotărâre a Guvernului".

Astfel, în baza acestor reglementări a fost emisă H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, nivelul sprijinului pe categorii de deşeuri de origine animală şi în funcţie de provenienţa acestora făcându-se conform anexei nr. 1 din hotărâre.

Potrivit prevederilor în vigoare la acea dată, alocările de fonduri s-au făcut pe baza situaţiilor centralizatoare a sumelor necesare acordării sprijinului, transmise de A.P.I.A. la M.A.D.R., după aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finanţelor Publice.

S-a menţionat faptul că alocările de fonduri de la bugetul de stat se făceau cu încadrarea în plafoanele de cheltuieli repartizate M.A.D.R. pe trimestre şi aprobate de către M.F.P, conform prevederilor art. 48 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate.

Prin Legea nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, bugetul aprobat M.A.P.D.R. (în prezent M.A.D.R.) pentru acţiunea de neutralizare a deşeurilor de origine animală a fost de 26.700.000 RON, buget care, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, a fost suplimentat succesiv până la suma de 34.577.000 RON.

Din bugetul aprobat M.A.D.R. pe anul 2009, în suma de 34.577.000 RON, a fost alocată suma de 34.576.005 RON din care pentru SC P. SA 17.692.185 RON, în baza situaţiilor centralizatoare transmise de A.P.I.A. la minister, pentru perioada ianuarie 2009 - august 2009.

Pârâtul a menţionat că alocările de fonduri de la bugetul de stat se fac cu încadrarea în plafoanele de cheltuieli repartizate M.A.D.R. pe trimestre şi aprobate de M.F.P. conform prevederilor art. 48 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Din bugetul aprobat pe anul 2010, în baza situaţiilor centralizatoare pentru încasarea de la bugetul de stat a sumelor reprezentând sprijinul acordat privind activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală pentru perioada septembrie 2009 - decembrie 2009, transmise de A.P.I.A. la minister până la data de 11 ianuarie 2010, a fost alocată suma de 16.210.497 RON, din care pentru SC P. SA suma de 9.915.048 RON.

Conform dispoziţiilor legale, Centrele Judeţene A.P.I.A. au întocmit şi transmis la A.P.I.A. Centrală, după verificare şi aprobare, situaţia centralizatoare cu beneficiarii sprijinului financiar şi sumele aferente acestora, pentru solicitările depuse de către beneficiari şi ulterior transmise la M.A.D.R. până la data de 11 ianuarie 2010, pentru activitatea desfăşurată în anul 2009.

În consecinţă, M.A.D.R. a procedat, conform prevederilor legale, la alimentarea conturilor A.P.I.A. în baza situaţiilor centralizatoare transmise de aceasta şi în limita sumelor alocate cu această destinaţie.

Pârâtul a făcut precizarea că H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene fixe pentru alocarea către A.P.I.A. a sumelor solicitate şi nici termen pentru efectuarea de către A.P.I.A. a plăţilor către beneficiari. În consecinţă pârâtul M.A.D.R. a apreciat ca neîntemeiată acţiunea, cu atât mai mult cu cât instituţiile pârâte au procedat la plata sumelor solicitate, reprezentând sprijin financiar pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală

Totodată pârâtul a precizat că solicitanţii care au depus cereri pentru acordarea sprijinului financiar, după data abrogării O.G. nr. 47/2005 şi a H.G. nr. 1211/2005, au fost notificaţi în scris că nu mai pot beneficia de sprijin financiar pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, desfăşurată cu data de 01 ianuarie 2010.

În ceea ce priveşte presupusul prejudiciu creat de pârâte reclamantei pârâtul M.A.D.R. a arătat că pentru a fi susceptibil de reparare, prejudiciul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie cert, adică existenţa şi întinderea sa să fie sigure; să fie direct, adică să constituie un efect nemijlocit al faptei ilicite de care se leagă printr-un raport de cauzalitate; să nu fi fost acoperit încă prin despăgubiri.

Or, în speţă, a susţinut că nu sunt întrunite aceste condiţii, întrucât pârâţii au procedat la acordarea sprijinului financiar solicitat, motiv pentru care apreciază că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu, mai mult, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

În ceea ce priveşte răspunderea delictuală invocată de societate pârâtul a arătat că, pentru a ne afla în prezenţa acesteia, SC P. SA trebuia să facă proba elementelor răspunderii şi ar fi trebuit să dovedească prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate şi vinovăţia organelor persoanei juridice. Or, din cele invocate în susţinerea convocării, nu se poate reţine vreun prejudiciu creat societăţii.

În drept, au fost invocate art. 115 - 118 C. proc. civ., O.G. nr. 14/2010 şi H.G. nr. 725/2010.

Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepţie lipsa competenţei funcţionale a secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte această acţiune.

În motivarea excepţiei, pârâtul M.F.P. a arătat că obiectul acţiunii constă în obligarea pârâtelor la plata către reclamanta, a unor despăgubiri cauzate de îndeplinirea, în opinia reclamantei defectuoasă, a unor operaţiuni administrative, de către autorităţile pârâte, cu privire la punerea în aplicare a dispoziţiilor H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "Tribunalul judecă în prima instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani."

Prin urmare, este de competenţa secţiei comerciale a Tribunalului soluţionarea litigiilor născute ca urmare a îndeplinirii unor fapte de comerţ, astfel cum sunt ele reglementate de C. com.

În art. 3 C. com., în care se arată ce activităţi se consideră de legiuitor ca fiind fapte de comerţ, nu se regăsesc şi cele care stau la baza pretenţiilor reclamantei, respectiv niciun moment nu se face referire la operaţiunile administrative ce constau în efectuarea plăţilor rezultate din aplicarea H.G. nr. 1211/2005.

Trebuie avut în vedere, totodată, că procedura de aplicare a H.G. nr. 1211/2005 nu atrage în niciun fel încadrarea acesteia în categoria faptelor de comerţ, de natură să conducă la soluţionarea de către secţia comercială a litigiilor rezultate din nemulţumirea uneia din părţile implicate în această procedură.

De asemenea, se poate observa că, între reclamantă şi pârâţi nu au fost încheiate niciun fel de raporturi de natura comercială, care să determine învestirea secţiei comerciale a Tribunalului ca urmare a faptului ca reclamanta consideră că autorităţile pârâte au efectuat cu întârziere operaţiunile administrative constând în plata sumelor de bani datorate reclamantei ca urmare a aplicării H.G. nr. 1211/2005.

Mai mult, din dezvoltarea acţiunii rezultă că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, O.G. nr. 9/2000, precum şi pe prevederile O.G 47/2005 şi ale H.G. nr. 1211/2005.

Prin urmare, coroborând toate aspectele invocate mai sus, rezultă în mod evident că soluţionarea litigiilor rezultate din aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 1211/2005 nu este de competenţa secţiei comerciale a Tribunalului, ci de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, sens în care a solicitat admiterea excepţiei invocate.

Pe cale de excepţie, a fost invocată şi lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.

În motivarea excepţiei pârâtul a arătat că, în raport de obiectul acţiunii, chemarea în judecată a Ministerului Finanţelor Publice este nejustificată, având în vedere că reclamanta nu a avut niciun fel de raport juridic cu Ministerul Finanţelor Publice.

Aşadar, Ministerul Finanţelor Publice nu poate răspunde în cazul în care instituţiile menţionate anterior nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în H.G. nr. 1211/2005.

Altfel spus, în cauză, raporturile juridice nu s-au creat între reclamanta P. SA şi Ministerul Finanţelor Publice. De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice nu poate proceda la efectuarea unor operaţiuni administrative în afara prevederilor legale, respectiv înainte ca Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să-i transmită cererea de deschidere a creditelor bugetare.

Aşadar nu există niciun temei legal pentru ca Ministerul Finanţelor Publice să suplinească neefectuarea operaţiunilor administrative de către instituţiile publice abilitate în acest sens, culpa ministerului putând fi pusă în discuţie numai în momentul în care i s-a transmis o cerere de deschidere a creditelor bugetare la care nu a răspuns.

Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice vizează exclusiv operaţiuni administrative efectuate după primirea cererii de deschidere a creditelor bugetare. Prin urmare, în cauză, în ceea ce priveşte Ministerul Finanţelor Publice, nu se realizează identitatea impusă de legea procesuală civilă între partea care poate fi obligată în raportul litigios şi cea care deţine calitatea de pârât.

Împrejurarea că operaţiunile administrative corespunzătoare au fost făcute cu întârziere de către cele 41 de Centre Judeţene A.P.I.A., de Agenţia de Plaţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală sau de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, nu este de natură să atragă răspunderea Ministerului Finanţelor Publice.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat, că potrivit art. 6 din H.G. nr. 1211/2005, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale transmite Ministerului Finanţelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare. Trebuie avut în vedere faptul că textul de lege nu prevede un termen în cuprinsul căruia cererea de deschidere a creditelor bugetare trebuie aprobată.

Ministerul Finanţelor Publice a făcut precizarea că a aprobat integral solicitările de deschidere de credite aferente sprijinului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor pe lunile iulie - decembrie 2009 transmise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, după cum urmează:

- cererea de deschidere de credite nr. 142 din 29 martie 2010 pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor pe luna decembrie 2009 transmisa de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 102852 din 01 aprilie 2010 şi înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 379334 din 01 aprilie 2010 a fost aprobată şi transmisă Direcţiei Generale de Trezorerie şi contabilitate Publică la data de 07 aprilie 2010;

- cererea de deschidere de credite nr. 41 din 27 ianuarie 2010 pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor pe lunile octombrie - noiembrie 2009 transmisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 100754 din 03 februarie 2010, înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 376192 din 03 februarie 2010 a fost aprobată şi transmisă Direcţiei Generale de Trezorerie şi contabilitate Publică la data de 08 februarie 2010;

- cererea de deschidere de credite nr. 12 din 07 ianuarie 2010 pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor pe luna septembrie 2009 transmisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 100189 din 11 ianuarie 2010 şi înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 375348 din 12 ianuarie 2010 a fost aprobată şi transmisă Direcţiei Generale de Trezorerie şi Contabilitate Publică la data de 13 ianuarie 2010.

În fine, cererea de deschidere de credite nr. 517 din 20 octombrie 2009 pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor pe lunile iulie - august 2009 transmisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale cu adresa nr. 156580 din 21 octombrie 2009 şi înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 299794 din 22 octombrie 2009 a fost aprobată şi transmisă Direcţiei Generale de Trezorerie şi Contabilitate Publică la data de 22 octombrie 2009, cu menţiunea că sumele aferente acesteia au fost prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pe anul 2010 ca restanţe ale anului 2009 şi în cursul anului 2009.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

S-a arătat că prin H.G. nr. 1211/2005, au fost stabilite etapele procedurale care trebuie urmate, atât de solicitanţi, cât şi de către autoritatea/autorităţile competente, inclusiv stabilirea documentelor necesare, în vederea acordării sprijinului financiar de la bugetul de stat.

Centrul Judeţean A.P.I.A. la care se depune cererea de acordare a sprijinului financiar, însoţită de documentaţia justificativă, pentru fiecare categorie de beneficiar, după verificare întocmeşte şi transmite la A.P.I.A. - Central, situaţia centralizatoare până la data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

A.P.I.A. - Central întocmeşte şi transmite situaţia centralizatoare Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, până la data de 10 ale fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

Potrivit actului normativ, în baza situaţiei centralizatoare a cererilor pentru încasarea subvenţiilor, transmisă de A.P.I.A. - Central, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, transmite Ministerului Finanţelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare.

Astfel, prin adresa nr. 25148 din 10 august 2009, a înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală pe luna iulie 2009", în cuantum de 3.313.759,52 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1211/2005 şi anexa 1".

Prin adresa nr. 29953 din 23 septembrie 2009, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală pe luna august 2009, în cuantum de 3.727.926,14 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 1211/2005 şi anexa 1".

Prin adresa nr. 32287 din 12 octombrie 2009, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală pe luna septembrie 2009, în cuantum de 4.113.497,01 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanţelor Publice şi anexa 1".

Prin adresa nr. 36224 din 10 noiembrie 2009, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală pe luna octombrie 2009, în cuantum de 4.013.736,27 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanţelor Publice şi anexa 1".

Pentru luna noiembrie 2009, prin adresa nr. 40873 din 11 decembrie 2009, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, în cuantum de 4.143.877,76 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanţelor Publice şi anexa 1".

Pentru luna decembrie 2009, prin adresa nr. 1034 din 11 ianuarie 2010, a fost înaintat către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, "Centralizatorul sumelor reprezentând sprijinul acordat de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, în cuantum de 3.939.385,65 RON, în vederea solicitării creditelor bugetare de la Ministerul Finanţelor Publice şi anexa 1".

Pârâta a mai arătat că H.G. nr. 1211/2005, nu a prevăzut vreun termen limită imperativ înlăuntrul căruia să se efectueze plata către beneficiari şi nici posibilitatea acordării de daune materiale sau morale, după caz, în situaţia în care termenul de plată respectiv, nu ar fi respectat.

Nu se poate reţine opinia reclamantei, potrivit căreia în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, referitor la "nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri", întrucât sprijinul financiar pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, a fost acordat după o procedură specială reglementată de O.G. nr. 47/2005, care prin art. 1 stabileşte strategia şi cadrul legal privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, activitate publică de interes naţional.

Faptul că sprijinul direct al statului privind activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, se acordă pe bază de cerere însoţită de documente justificative pentru fiecare categorie de beneficiar, potrivit normelor legale în vigoare la data solicitării, nu conduce automat la aplicarea Legii nr. 554/2004, în condiţiile în care, în legea specială nu se face trimitere expres şi la acest din urmă act normativ.

Referitor la răspunderea civilă delictuală, pârâta a arătat în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 998 - 999 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a A.P.I.A. Central, întrucât aceasta nu s-a aflat în ipoteza ce consacră manifestarea unilaterală de a aduce prejudicii patrimoniale reclamantei, prin neglijenţă sau imprudenţă, astfel încât să aibă consecinţe negative în activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, care să afecteze realizarea sau modernizarea instalaţiilor proprii de procesare, respectiv de incinerare/coincinerare ale acesteia.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 115 - 118 C.proc. civ., pe dispoziţiile O.G. nr. 47/2005, H.G. nr. 1211/2005 (în vigoare la data solicitării), O.G. nr. 9/2000 şi art. 998 - 999 C. civ.

Au formulat întâmpinare şi pârâtele A.P.I.A. - Centrul Judeţean Iaşi, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Teleorman, A.P.I.A. - Centrul Municipiului Bucureşti, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Mehedinţi, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Sălaj, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Alba, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Gorj, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Argeş, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Constanta, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Sibiu. A.P.I.A. - Centrul Judeţean Vaslui, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Călăraşi, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Neamţ A.P.I.A. - Centrul Judeţean Braşov, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Covasna, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Hunedoara, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Botoşani, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Ialomiţa, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Ilfov, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Olt, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dâmboviţa. A.P.I.A. - Centrul Judeţean Buzău, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Vrancea, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Arad Bihor, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Prahova, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Giurgiu, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Brăila, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Satu Mare, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Maramureş, A.P.I.A. - Centrul Judeţean Dolj.

Prin întâmpinările formulate pârâtele au solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, invocând în apărare, aceleaşi argumente privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală. în plus A.P.I.A. - Centrul Judeţean Maramureş a invocat excepţia necompetenţei materiale secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei punerii în întârziere a debitorului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2011 a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale, excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VI-a comercială (în prezent civilă) şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerului Finanţelor Publice, pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei încheieri, iar prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2011 a fost respinsă excepţia de netimbrare a acţiunii, invocată de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Maramureş, excepţia lipsei punerii în întârziere a debitorului, fiind calificată drept o apărare de fond şi nu o excepţie propriu-zisă.

Pentru a pronunţa sentinţa menţionată Tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta SC P. SA, are calitatea de concesionar la nivel naţional al serviciului de neutralizare a deşeurilor de origine animală, în perioada de referinţă invocată, iulie - decembrie 2009, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar care atestă plata unor sume reprezentând sprijinul de stat acordat pentru desfăşurarea acestei activităţi, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1211/2005, act normativ abrogat de O.G. nr. 14/2010.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta, a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 185.163,21 RON, reprezentând prejudiciul cauzat societăţii prin plata cu întârziere a sumelor reprezentând sprijinul de stat acordat P. în calitate de concesionar al activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animala, conform H.G. nr. 1211/2005, aferent activităţii de neutralizare desfăşurata în perioada iulie - decembrie 2009, pe raza Centrelor Judeţene A.P.I.A.

În perioada iulie - decembrie 2009, prin art. 4 - 7 din H.G. nr. 1211/2005 a fost reglementată procedura de acordare a sprijinului de la bugetul de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală.

Astfel, sprijinul de la bugetul de stat era acordat pe bază de cerere, înaintată de solicitant la sucursalele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, însoţită de documente justificative pentru fiecare categorie de beneficiar.

După verificarea documentaţiei, sucursalele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, întocmeau şi transmiteau Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală situaţia centralizatoare, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

La rândul ei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală întocmea şi transmitea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale situaţia centralizatoare, până la data de 10 a fiecărei luni, pentru solicitările înregistrate în luna precedentă.

În baza situaţiei centralizatoare a cererilor pentru încasarea subvenţiilor, transmisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale transmitea Ministerului Finanţelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare la capitolul 67.01 "Agricultură şi silvicultură", titlul "Transferuri".

După aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finanţelor Publice, din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale era alimentat contul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, care vira sumele în conturile solicitanţilor astfel: pentru persoane juridice, la trezorerii, iar pentru persoane fizice, în contul deschis de acestea la băncile comerciale sau la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - SA ori prin mandat poştal, după caz.

S-a reţinut că H.G. nr. 1211/2005 a prevăzut termene doar pentru transmiterea situaţiilor de către sucursalele A.P.I.A. către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală şi respectiv pentru transmiterea situaţiei centralizate de către aceasta din urmă către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu şi pentru transmiterea de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a cererii de deschidere a creditelor bugetare şi nici pentru alimentarea contului Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală şi efectuarea plăţii ajutorului de stat către beneficiari.

Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtelor.

A considerat că susţinerea reclamantei potrivit căreia, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, referitor la nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, nu poate fi reţinută întrucât sprijinul financiar pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală este reglementat de o normă specială O.G. nr. 47/2005, care la art. 13 alin. (2) prevede că nivelul sprijinului şi modul de acordare a acestuia se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în speţă H.G. nr. 1211/2005, iar acest act normativ nu face trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte termenul în care solicitantul este îndreptăţit să primească ajutorul de stat.

De asemenea, a arătat că în condiţiile în care reclamanta s-ar fi considerat vătămată într-un drept al său ca urmare a nesoluţionării în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, a cererii sale de acordare a ajutorului de stat de către oricare din autorităţile publice implicate în desfăşurarea procedurii reglementate de O.G. nr. 47/2005 şi H.G. nr. 1211/2005, aceasta avea posibilitatea să se adreseze instanţei de contencios administrativ pentru recunoaşterea dreptului său şi repararea pagubei cauzate conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.

De vreme ce reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului în raport cu prevederile art. 998 - 999 C. civ., tribunalul a analizat cererea reclamantei în raport de cerinţele impuse de art. 998 - 999 C. civ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.

Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reţinut că reclamanta a încasat ajutorul de stat acordat conform H.G. nr. 1211/2005 pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală desfăşurată în perioada iulie - decembrie 2009, reclamanta susţinând că a fost prejudiciată prin plata acestor ajutoare de stat cu depăşirea termenului legal de 30 de zile.

În ceea ce priveşte conduita ilicită, aceasta constă în săvârşirea de fapte interzise sau în omisiunea de a săvârşi o faptă impusă de lege. Încălcarea unei obligaţii izvorâte din contract şi cauzarea unui prejudiciu în afară de contract se pot săvârşi fie printr-o acţiune ilicită, fie printr-o omisiune ilicită, fie prin ambele la un loc.

În speţă, actul normativ invocat de reclamantă în susţinerea demersului său judiciar, întemeiat pe răspundere civilă delictuală, nu instituie în sarcina pârâţilor Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Finanţelor Publice obligaţii ce trebuie îndeplinite într-un anumit termen.

Fapta ilicită a pârâţilor, presupune aprecierea unor elemente concrete şi certe referitoare la dreptul reclamantei la despăgubiri pentru încasarea cu întârziere a ajutorului oferit de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor prestată de reclamantă, or în lipsa unui termen imperativ impus de actul normativ care reglementează acordarea acestor ajutoare, s-a apreciat că nu poate fi reţinută vreo faptă ilicită omisivă săvârşită cu vinovăţie de către pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Finanţelor Publice.

În ceea ce priveşte prejudiciul pretins de reclamantă, acesta fost cuantificat în raport de prevederile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, respectiv nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a ca fiind criteriul optim de determinare a acestuia.

Tribunalul a apreciat că prejudiciul pretins de reclamantă nu este cert, câtă vreme nu este prevăzut un termen scadent pentru plata ajutorului de stat pentru activitatea prestată de reclamantă, în raport de care să poată fi cuantificat prejudiciul reclamantei aplicând prevederile O.G. nr. 9/2000, dat fiind caracterul comercial al litigiului.

Chiar dacă în cazul unor sucursale A.P.I.A. sau în cazul A.P.I.A. - Central s-ar putea reţine săvârşirea unor fapte ilicite constând în nerespectarea termenelor impuse de H.G. nr. 1211/2005 pentru comunicarea situaţiilor privind plata ajutoare de stat pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, câtă vreme reclamanta nu a dovedit legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu pretins, respectiv faptul că prejudiciul pretins este consecinţa directă a comunicării cu întârziere a situaţiilor privind plata ajutoarelor de stat, nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a acestor pârâte.

Prin urmare, tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea, solidară sau individuală, a răspunderii civile delictuale a pârâţilor, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Având în vedere prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. tribunalul a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 6299 din 10 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat apel apelanta reclamantă SC P. SA, care a criticat-o pentru nelegalitate. Aceasta a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a sentinţei apelate în sensul obligării intimatelor pârâte, în solidar, la plata sumei de 185.163,21 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin plata cu întârziere a sumelor constând în subvenţia aferentă activităţii de neutralizare desfăşurată în perioada iulie- decembrie 2009, cu obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

După ce a prezentat pe scurt mecanismul acordării şi plăţii subvenţiei, apelanta a expus motivele de nelegalitate a hotărârii atacate.

În primul rând apelanta a criticat reţinerea primei instanţe în sensul că sumele solicitate cu titlu de subvenţie vor fi acordate în măsura în care sunt alocate de la bugetul de stat. A arătat că art. 1 din H.G. nr. 1211/2005 nu prevede o asemenea cerinţă reţinută de către instanţă, iar actul normativ nu şi-ar justifica utilitatea practică decât în cazul în care ar exista certitudinea dobândirii în timp util a sprijinului de stat.

Apelanta a menţionat că în momentul în care centrele judeţene A.P.I.A. au aprobat cererile P., s-a născut dreptul societăţii la încasarea respectivelor sume de bani.

În al doilea rând apelanta arată că instanţa a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 referitoare la nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, precum şi lipsa unui termen expres reglementat de H.G. nr. 1211/2005 pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce le incumba intimatelor. Precizează că lipsa unui astfel de termen în actul normativ arătat nu le scuteşte pe acestea de a-şi îndeplini obligaţiile într-un termen rezonabil şi eficient. Lipsa unui termen pentru soluţionarea cererilor sale ar fi echivalat cu un abuz din partea statului care ar fi putut efectua plăţile oricând. pentru a preîntâmpina o asemenea situaţie, apelata consideră că soluţionarea cererii sale în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) constând în plata sprijinului de stat ar fi trebuit să fie efectuată în termen de 30 de zile calculat cu începere din data de 10 a fiecărei luni, pentru sprijinul de stat aferent lunii anterioare. Apelanta arată că a solicitat repararea prejudiciului cauzat de întârzierile plăţilor ajutorului de stat, caz în care acţiunea în contencios administrativ nu mai era posibilă, deoarece raporturile administrative cu autorităţile se încinseseră deja, prin emiterea actelor şi efectuarea plăţilor. Suma solicitată reprezintă beneficiul nerealizat constând în lipsa de folosinţă a banilor de la data scadenţei lor legale şi până la data încasării efective.

În al treilea rând, apelanta a susţinut că, având la bază concepţia potrivit căreia H.G. nr. 1211/2005 nu instituie în sarcina intimaţilor M.A.D.R. şi M.F.P. obligaţii ce trebuie îndeplinite într-un anumit termen, instanţa conchide în mod greşit că nu există o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.

De asemenea, a arătat că plata efectivă a sprijinului de stat nu a fost lăsată şi nu ar fi putut fi lăsată la aprecierea discreţionară a M.A.D.R. şi M.F.P. Chiar şi în ipoteza în care s-ar accepta existenţa unei condiţionări a plăţii în termenul legal de 30 de zile de existenţa unui disponibil al bugetului de stat, lipsa respectivului disponibil ar putea cel mult echivala cu o cauză exoneratoare de răspundere pentru autorităţi, care însă nu a fost niciodată dovedită.

Apelanta consideră că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în nesoluţionarea în termenul legal de 30 de zile calculat cu începere din data de 10 a fiecărei luni a cererilor societăţii de acordare a sprijinului de stat aferent activităţii de neutralizare desfăşurată în perioada iulie - decembrie 2009.

În al patrulea rând, apelanta a susţinut că greşit a reţinut prima instanţă că prejudiciul suportat de ea nu este cert. În lipsa unei sancţiuni specifice pentru întârzierea în îndeplinirea obligaţiilor intimatelor, criteriul optim pentru determinarea prejudiciului înregistrat de P. îl constituie cel reglementat de art. 3 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti.

Învederează că raţiunea pentru care a invocat în susţinerea cererii de chemare în judecată, pe lângă articolele relevante din C. civ. şi articole din Legea contenciosului administrativ, mai precis art 2 alin. (1) lit. h), constă în faptul că aceste prevederi sunt relevante exclusiv pentru stabilirea cuantumului prejudiciului suferit de P. Deşi nu îşi întemeiază pretenţiile pe raporturi de drept administrativ, ci pe fapta ilicită a autorităţilor pârâte, apelanta arată că art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 are relevanţă şi incidenţă cu privire la stabilirea scadenţei obligaţiilor fiecărei autorităţi implicate în procesul de acordare a subvenţiei, în condiţiile în care H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene de executare a obligaţiilor pentru toate părţile implicate în acest proces.

În al cincilea rând, a arătat că, în mod greşit a reţinut prima instanţă că nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtelor A.P.I.A. deoarece nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între comunicarea cu întârziere a situaţiilor privind plata ajutoarelor de stat şi prejudiciul pretins. A cerut răspunderea solidară a tuturor intimaţilor deoarece toate autorităţile implicate în procedura de acordare a ajutorului de stat acţionează ca un organism unitar, acţiunile fiecărei instituţii sunt indisolubil legate de cele ale celorlalte autorităţi. Culpa în neîndeplinirea obligaţiilor instituite în sarcina uneia dintre instituţiile implicate în procesul de acordare a subvenţiilor este de natură a genera întârzieri subsecvente nejustificate, apte să prejudicieze dreptul reclamantei de a dobândi în termen real sumele cuvenite pentru activitatea desfăşurată. Cu atât mai mult cu cât aceste întârzieri provin de la autorităţile iniţiale pentru care H.G. nr. 1211/2005 instituie termene speciale pentru îndeplinirea obligaţiilor.

În şedinţa publică din data de 20 februarie 2013, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe care a soluţionat cauza, excepţie care a fost analizată şi la judecata cauzei la fond.

Examinând cu prioritate această excepţie faţă de motivele de apel, potrivit art. 298 coroborat cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că apelul este întemeiat prin prisma excepţiei menţionate.

S-a constatat că, deşi reclamanta a indicat drept temei juridic dispoziţiile art. 998 - 999 C.civ., aceasta a indicat şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ, susţinând că în ceea ce priveşte termenul în care instituţiile implicate aveau obligaţia de a soluţiona cererea societăţii potrivit competenţelor fiecăreia, şi deci de a efectua plata sumelor datorate cu titlu de ajutor de stat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora: nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri reprezintă "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".

Totodată şi în calea de atac a apelului, apelanta a învederat, pe lângă alte argumente, faptul că greşit instanţa a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 referitoare la nesoluţionarea în termen legal a unei cereri şi că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în nesoluţionarea în termenul legal de 30 de zile calculat cu începere din data de 10 a fiecărei luni a cererilor societăţii de acordare a sprijinului de stat aferent activităţii de neutralizare desfăşurată în perioada iulie - decembrie 2009.

Conform art. 1 din H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, "concesionarii activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, activitate publică de interes naţional, precum şi persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi de neutralizare a deşeurilor de origine animală în unităţile proprii prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din O.G. nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală beneficiază de sprijinul direct al statului, de la bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale".

Conform art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ, "sprijinul de la bugetul de stat se acordă pe bază de cerere, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2, înaintată de solicitant la sucursalele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti, însoţită de documente justificative pentru fiecare beneficiar".

Aşa cum s-a reţinut, H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene de soluţionare a cererilor de acordare a sprijinului de la bugetul de stat.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată."

Art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, defineşte la art. 2 lit. f) noţiunea de "contencios administrativ" astfel: "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Acelaşi articol defineşte la lit. h) ce înseamnă "nesoluţionarea în termen legal a unei cereri" ca fiind "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".

Totodată, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) poate sesiza instanţa de contencios competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În consecinţă, se apreciază că litigiul este de drept administrativ, iar competenţa de soluţionare a acestuia aparţine, potrivit dispoziţiilor arătate din Legea nr. 554/2004, instanţei de contencios administrativ.

Întrucât calitatea de pârâte în cauză aparţine şi unor instituţii şi autorităţi centrale, se consideră că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. în forma în vigoare la data formulării acţiunii, instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat astfel că, prima instanţă, care este o instanţă civilă, a soluţionat cauza cu încălcarea competenţei materiale, motiv pentru care, în baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis apelul şi, admiţându-se excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a anulat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs în termenul legal reclamanta SC P. SA şi pârâtele Agenţii de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Centrele Judeţene Galaţi, Maramureş, Satu Mare, Giurgiu, Bihor, Mureş, Botoşani, Brăila, Timiş, Harghita, Alba, Sibiu, Vrancea, Ialomiţa, Gorj, Vâlcea, Sălaj, Constanţa, Hunedoara, Călăraşi, Braşov, Covasna, Arad, Olt, Vaslui, Teleorman, Dâmboviţa, Ilfov, Caraş-Severin, Argeş, Buzău, Prahova, Neamţ, Dolj precum şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Municipiului Bucureşti.

Prin motivele sale de recurs, reclamanta SC P. SA a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea acesteia spre rejudecarea apelului la Secţia civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că litigiul dedus judecăţii este unul specific contenciosului administrativ, în realitate cauza fiind una comercială.

S-a susţinut, astfel, că instanţa de apel a făcut o greşită calificare a naturii juridice a raportului dedus judecăţii, deoarece H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală şi Legea nr. 554/2004, ale căror dispoziţii au fost invocate doar pentru determinarea prejudiciului societăţii, nu cuprind prevederi care să confere instanţelor de drept administrativ competenţa pentru judecarea litigiilor ce pun în discuţie fapte ilicite ale administraţiei prin care au produs prejudicii particularilor.

S-a învederat, totodată, că, având în vedere obiectul acţiunii reprezentat de solicitarea recunoaşterii dreptului societăţii reclamante de a obţine sprijinul de stat la care este îndreptăţită în temeiul H.G. nr. 1211/2005, întârzierea la plata subvenţiei cuvenite nu poate fi asimilată unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004. În realitate, neplata la timp a sumelor de bani reprezintă o faptă proprie a intimatelor, care antrenează, alături de celelalte condiţii specifice, răspunderea civilă delictuală a acestora.

S-a precizat, totodată, că deşi societatea recurentă nu îşi întemeiază pretenţiile pe raporturi de drept administrativ, ci pe fapta ilicită a autorităţilor pârâte, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ are relevanţă şi incidenţă cu privire la stabilirea scadenţei obligaţiilor fiecărei autorităţi implicate în procesul de acordare a subvenţiei, în condiţiile în care H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene de executare a obligaţiilor pentru toate părţile implicate în acest proces. Concluzionând, s-a arătat că litigiul nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele reglementate de Legea contenciosului administrativ.

Prin recursurile declarate, pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Agenţiile Judeţene de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Municipiului Bucureşti au criticat decizia atacată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea în tot şi menţinerea ca primă instanţă competentă material să soluţioneze litigiul, a Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâtele recurente au susţinut că, potrivit art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală, nivelul sprijinului şi modul de acordare a acestuia se aprobă prin Hotărâre a Guvernului, în speţă H.G. nr. 1211/2005, în vigoare la data solicitării.

S-a precizat că din economia textului art. 1 din H.G. nr. 1211/2005 rezultă că această activitate este sprijinită de la bugetul de stat în vederea realizării sau modernizării instalaţiilor proprii de procesare, respectiv de incinerare, autorizate şi aprobate în condiţiile legii, fiind, deci, un beneficiu în folosul acestora din partea statului şi nicidecum o obligaţia a acestuia din urmă.

Faptul că sprijinul direct al statului privind activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală se acordă pe bază de cerere, însoţită de documente justificative pentru fiecare categorie de beneficiar, potrivit normelor în vigoare la data solicitării, nu conduce automat la aplicarea Legii nr. 554/2004, în condiţiile în care în legea specială nu se face trimitere expres şi la acest act normativ.

S-a susţinut că, în raport de temeiul de drept invocat, art. 998 - 999 C. civ., s-a solicitat primei instanţe să observe că reclamanta a apreciat ca fapta ilicită constă în nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, adică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Or, aşa cum s-a precizat, prin H.G. nr. 1211/2005 au fost stabilite etapele procedurale care trebuie urmate, atât de solicitanţi, cât şi de către autorităţile competente, inclusiv stabilirea documentelor necesare, în vederea acordării sprijinului financiar de la bugetul de stat, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nefiind aplicabile în speţă.

Recurentele pârâte au formulat şi critici în legătură cu fondul litigiului, susţinând că fapta ilicită nu există şi nu s-a dovedit nici vinovăţia instituţiilor pârâte, ca o condiţie necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

De asemenea, s-a arătat că, în ceea ce priveşte prejudiciul pretins, nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile O.G. nr. 9/2000, iar referitor la condiţia existenţei unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, nu s-a dovedit o determinare culpabilă prin săvârşirea unei fapte ilicite şi nici cuantificarea prejudiciului.

Examinând criticile invocate de recurenta reclamantă şi de recurentele pârâte, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed:

Criticile invocate de recurente au vizat, în principal, modul de soluţionare a excepţiei de necompetenţă materială a tribunalului, ca primă instanţă, excepţie invocată, din oficiu, de instanţa de apel în şedinţa publică din 20 februarie 2013 şi examinată şi de prima instanţă.

Analizând cu prioritate excepţia menţionată, conform art. 137 C. proc. civ. instanţa de apel a constatat corect că apelul este fondat prin prisma excepţiei de ordine publică invocate din oficiu.

Astfel, s-a apreciat corect că, deşi reclamanta a invocat ca temei al pretenţiilor sale dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., a indicat în motivarea în drept a acţiunii şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, susţinând că, în ceea ce priveşte termenul în care instituţiile implicate aveau obligaţia de a soluţiona cererea (societăţii reclamante), potrivit competenţelor fiecăreia şi, deci, de a efectua plata sumelor datorate cu titlu de ajutor de stat, întrucât acesta nu este reglementat expres prin H.G. nr. 1211/2005, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 1211/2005 privind sprijinul direct al statului pentru activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, concesionarii acestei activităţi publice de interes naţional, precum şi persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi de neutralizare a deşeurilor de origine animală în unităţile proprii prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din O.G. nr. 47/2005, beneficiază de sprijin de la bugetul de stat, conform art. 4 alin. (1) din actul normativ menţionat.

Acest sprijin se acordă pe baza unei cereri, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2, cerere ce se înaintează de solicitant la sucursalele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, respectiv la sucursala Municipiului Bucureşti, însoţită de documentele justificative ale fiecărui beneficiar.

Într-adevăr, aşa cum s-a susţinut prin motivele de recurs al reclamantei şi pârâtelor recurente, H.G. nr. 1211/2005 nu prevede termene de soluţionare a cererilor de acordare a sprijinului de la bugetul de stat.

Împrejurarea că legea specială, respectiv H.G. nr. 1211/2005 nu face trimitere în mod expres la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 nu exclude competenţa instanţei de contencios administrativ, atrasă, conform art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, fie de calitatea de autoritate publică a cel puţin uneia dintre părţi, fie de natura litigiului, născut din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ în sensul legii, fie de nesoluţionarea în termenul legal or din refuzul nejustificat de a analiza o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Art. 2 lit. h), definind noţiunea de "nesoluţionare în termen legal a unei cereri" se referă la faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Prin urmare, în condiţiile în care reclamanta a solicitat prin acţiune, în contradictoriu cu pârâtele autorităţii publice, obligarea acestora la despăgubiri cauzate de soluţionarea peste termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, a cererilor de acordare a sprijinului de stat, despăgubirile constând în beneficiul nerealizat ca urmare a soluţionării cu întârziere (a solicitărilor), sunt întrunite condiţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, aşa cum corect a apreciat instanţa de apel, chiar dacă reclamanta SC P. SA este societate comercială şi pretinde un prejudiciu de natură comercială.

Chiar dacă reclamanta a invocat ca temei al acţiunii şi dispoziţiile de drept comun care reglementează răspunderea civilă delictuală (art. 998 - 999 C. civ.), odată ce s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, precizându-se că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în nesoluţionarea în termenul legal de 30 de zile calculat cu începere din data de 10 a fiecărei luni, a cererilor societăţii de acordare a sprijinului de stat aferent activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, desfăşurată în perioada iulie - decembrie 2009, pe raza Centrelor Judeţene A.P.I.A., în cauză sunt aplicabile normele de competenţă menţionate.

Faţă de calitatea de pârâte în cauză şi a unor unităţi centrale, instanţa de apel a considerat corect că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. (în forma în vigoare la data promovării acţiunii) instanţa competentă material să soluţioneze cauza în primă instanţă este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, căreia i s-a trimis cauza pentru rejudecare în primă instanţă, urmare a anulării sentinţei Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Criticile recurentelor pârâte referitoare la fondul pretenţiilor deduse judecăţii nu vor fi examinate în această fază procesuală, având în vedere că s-a soluţionat cauza pe excepţie, urmând a fi avute în vedere cu ocazia judecării litigiului de către instanţa competentă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de reclamantă şi pârâte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că nu este întrunit motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC P. SA şi de pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A) - Centrele Judeţene: Alba, Arad, Argeş, Bihor, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Ilfov, Neamţ, Maramureş, Mureş, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiş, Vaslui, Vâlcea, Vrancea, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A) şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A) - Centrul Municipiului Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 63 din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 5559/2013. Civil. Revendicare imobiliară....		ICCJ. Decizia nr. 5678/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

ICCJ. Decizia nr. 5621/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs ICCJ. Decizia nr. 5622/2013. Civil ICCJ. Decizia nr. 5624/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs ICCJ. Decizia nr. 5625/2013. Civil