ICCJ. Decizia nr. 5634/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5634/2013
Dosar nr. 4084/103/2013/a1
Şedinţa publică din 4 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată sub nr. 4084/103/2013 pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 23 august 2013, reclamanta E.M. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bacău, să se dispună suspendarea efectelor Deciziei nr. 168/I/A/1 de eliberare din funcţie prin pensionare.
Prin Sentinţa civilă nr. 819/C din 29 august 2013, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâta să dispună suspendarea Deciziei nr. 168/I/A/1 din 8 august 2013, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului de fond nr. 4077/103/2013 înregistrat pe rolul secţiei I civile a Tribunalului Neamţ.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că Tribunalul Neamţ, în calitate de angajator, nu a somat-o pe reclamantă să depună dosarul de pensionare, ci a solicitat Curţii de Apel Bacău, prin Adresa nr. 2750/21A din 5 august 2013, să proroge data eliberării din funcţie la 15 ianuarie 2014. Cu toate că a existat această solicitare din partea angajatorului, la data de 8 august 2013 pârâta a emis decizia de eliberare din funcţie a reclamantei prin pensionare începând cu data de 1 septembrie 2013, în lipsa unei decizii de pensionare.
Calitatea de pensionar se stabileşte numai în momentul emiterii deciziei de pensionare de către instituţia competentă în materie, pârâta având obligaţia de a pune în vedere reclamantei necesitatea formulării cererii de pensionare pentru ca singura instituţie abilitată, respectiv, Casa Judeţeană de Pensii, să constate îndeplinite condiţiile pensionării şi să emită decizie de pensionare, singurul temei al eliberării din funcţie conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003.
Alin. (2) al art. 56 indică pârâtei şi procedura propriu-zisă de urmat, în sensul că „în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă, angajatorul constată prin decizie această situaţie şi dispune eliberarea din funcţie”, termen imperativ pe care pârâta nu l-a respectat.
În acest context, tribunalul a constatat că aparenţa de drept este în favoarea reclamantei şi aceasta justifică un interes vădit superior condiţiei neprejudecării fondului, întrucât în cazul în care Casa Judeţeană de Pensii va respinge cererea de pensionare, aceasta va rămâne şi fără serviciu şi fără pensie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Curtea de Apel Bacău, prin cererea de apel solicitând şi suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea apelului, în temeiul art. 999 alin. (2) din Legea nr. 134/2010.
În motivarea cererii de suspendare, pârâta a arătat că executarea sentinţei apelate ar avea drept consecinţă menţinerea în activitate a unui grefier ce va exercita atribuţii specifice activităţii de judecată, deşi raportul său de serviciu a încetat de drept, determinând şi plata drepturilor salariale, în condiţiile în care ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiţiei, a comunicat că nu este posibilă menţinerea în activitate. Recuperarea drepturilor salariale în condiţiile în care grefierul va exercita atribuţii specifice funcţiei nu va fi posibilă, astfel că, prin executarea sentinţei, apelantei i se va cauza o pagubă ce nu se va putea repara.
Prin Încheierea de şedinţă din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis cererea de suspendare a executării Sentinţei nr. 819/C din 29 august 2013 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă formulată de către pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, în cazul pensiei pentru limită de vârstă fără reducerea vârstei de pensionare, încetarea de drept a raporturilor de muncă nu este condiţionată de emiterea în prealabil, de către Casa Judeţeană de Pensii a deciziei de pensie, ci doar de îndeplinirea cumulativă, de către salariat, a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare, constatare ce se poate realiza şi de către angajator, astfel cum s-a întâmplat în cauză.
Curtea de Apel Bacău a mai reţinut că menţinerea efectelor sentinţei apelate face imposibilă declanşarea de îndată a procedurilor legale pentru ocuparea, într-un termen optim, a posturilor vacante de grefier la Tribunalul Neamţ, fapt ce ar avea, în mod cert, consecinţe negative asupra activităţii acestei instanţe.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel, reclamanta E.M., arătând că, în mod nelegal, i-a fost respinsă cererea de amânare pe care o formulase pentru termenul la care s-a instanţa de judecată s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării şi că, prin soluţia adoptată şi argumentele expuse, instanţa a procedat, în fapt, la o prejudecare a fondului.
Mai arată că, după îndeplinirea condiţiilor invocate de către apelantă, a fost menţinută în activitate o perioadă de 2 ani, fără a se pune în discuţie urgenţa eliberării sale din funcţie până la acest moment, timp în care a beneficiat de recunoaşterea drepturilor salariale, acordarea unor sporuri de fidelitate, etc.
Prin Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind legea pensiilor, aprobate prin art. 74 din H.G. nr. 257 din 20 martie 2011 se stabileşte că „cererea de pensionare, însoţită de actele doveditoare, se depune la casa de pensii competentă teritorial în funcţie de domiciliul solicitantului, începând cu data îndeplinirii condiţiilor de pensionare. Drepturile de pensie se stabilesc de la data depunerii dosarului la Casa Judeţeană de pensii”. Prin suspendarea Sentinţei civile nr. 819/C din 28 septembrie 2013 a Tribunalului Neamţ apare problema datei aplicării deciziei emisă de angajator, prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţie începând cu 1 septembrie 2013, în sensul că acesteia nu i se va putea calcula pensia de la data menţionată.
Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la cadrul legal aplicabil, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 996 alin. (1) NCPC, ordonanţa este provizorie şi executorie. Conform art. 448 alin. (1) pct. 10 şi alin. (2) NCPC hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept, executarea având un caracter provizoriu, în orice caz în care legea prevede că hotărârea este executorie. În baza art. 450 NCPC în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, în alin. (3) al acestui articol, prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispoziţiile art. 718 alin. (6) NCPC. Potrivit acestor dispoziţii, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel, face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.
Tot în materia suspendării, este aplicabil şi art. 484 NCPC, care dispune că, în situaţia în care se formulează, în recurs, o cerere de suspendare a executării hotărârii recurate, aceasta se soluţionează prin încheiere motivată definitivă.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte normele de competenţă, se constată că, potrivit disp. art. 97 NCPC Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că "secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi, secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel”. În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii”.
Coroborând dispoziţiile legale incidente, menţionate anterior şi aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenţei materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă pentru următoarele motive:
Deşi potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speţă este pronunţată, în faza procesuală a apelului, de către Curtea de Apel.
Se constată totodată că, în reglementarea dispoziţiilor NCPC şi ale Legii nr. 303/2004, menţionate anterior, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.
Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 NCPC, orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului împotriva încheierii dată de Curtea de Apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri.
În consecinţă, deşi potrivit dispoziţiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunţată în apel, este atacabilă separat cu apel, în situaţia particulară în care această hotărâre a fost pronunţată de către Curtea de Apel, ea devine o hotărâre definitivă, cu un regim juridic ce poate fi asimilat celui reglementat de art. 484 NCPC, nefiind susceptibilă de apel, apt a fi judecat la instanţa imediat superioară, când aceasta este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată „apel” formulată de E.M. împotriva împotriva Încheierii de şedinţă din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamanta E.M., împotriva Încheierii din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5633/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5635/2013. Civil → |
|---|
