ICCJ. Decizia nr. 5635/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5635/2013
Dosar nr. 27683/3/2009/a1
Şedinţa publică din 4 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. 27683/3/2009/a1, petentul G.E. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., îndreptarea şi completarea Deciziei civile nr. 5434 din 19 septembrie 2012 a acestei instanţe.
În motivare, petentul a arătat că, deşi în considerentele acestei decizii instanţa de recurs a reţinut, în mod corect, că intimatul-reclamant (petentul din prezenta cauză) a fost cumpărător de bună-credinţă în temeiul Legii nr. 112/1995 şi a art. 1295 C. civ. vechi (situaţie faţă de care acestuia i s-ar fi cuvenit, conform Legii nr. 1/2009, contravaloarea preţului de piaţă al imobilului în litigiu), totuşi nu a schimbat hotărârea instanţei de fond potrivit căreia reclamantului i s-ar fi cuvenit preţul locuinţei reactualizat la data inflaţiei, întrucât vânzarea s-a făcut cu eludarea Legii nr. 112/1995 (fapt contrazis de două hotărâri, respectiv, Sentinţa civilă nr. 13157/1998 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti pronunţată în Dosar nr. 5943/1997 şi considerentele deciziei obiect al prezentei cereri).
Faţă de această împrejurare, petentul solicită îndreptarea acestei erori, în sensul celor arătate.
Prin precizările înregistrate la data de 21 noiembrie 2013, petentul a solicitat ca, în analiza cererii, să fie avută în vedere Sentinţa civilă nr. 13157/1998, care este definitivă şi ţine loc de antecontract de vânzare-cumpărare autentic, astfel încât pricina dedusă judecăţii reprezintă o executare a acestei hotărâri, ce are putere de lucru judecat.
Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele:
Deşi întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., prin chestiunile deduse judecăţii şi solicitările formulate, cererea petentului reprezintă, în realitate, o cerere de completare dispozitiv, reglementată de dispoziţiile art. 2812 din acelaşi cod, potrivit cărora „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri …”.
Astfel, art. 281 C. proc. civ. indicat de către petent ca temei juridic al cererii, se referă la erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau de calcul, precum şi orice alte erori materiale.
Petentul solicită însă, „îndreptarea” hotărârii în sensul acordării preţului de piaţă al imobilului ce a făcut obiectul litigiului în care s-a pronunţat hotărârea obiect al prezentei cereri, ceea ce echivalează, aşa cum s-a arătat, cu o cerere de completare, iar nu de îndreptare, a respectivei hotărâri.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 1753 din 22 decembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 27683/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea reclamantului G.E. şi a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice la plata, către acesta, a sumei reprezentând preţul încasat pentru imobilul în litigiu, indexată cu indicele de inflaţie pe perioada 12 noiembrie 1998 până la data plăţii. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat acordarea preţului de piaţă aferent imobilului în litigiu, însă instanţa de fond, pe baza considerentelor pe larg expuse în hotărârea pronunţată, a constatat că reclamantul nu poate beneficia de dispoziţiile art. 501 al Legii nr. 10/2001 în sensul restituirii preţului de piaţă, ci de dispoziţiile art. 503 din acelaşi act normativ privind restituirea preţului actualizat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel şi apoi recurs, pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, atât prin decizia pronunţată în apel, cât şi prin decizia pronunţată în recurs, fiind menţinută soluţia de primă instanţă, intrată în puterea de lucru judecat faţă de reclamant, prin neexercitarea căilor de atac.
Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, petentul tinde, în realitate, nu la completarea dispozitivului deciziei cu soluţii asupra unor cereri distincte, omise a fi soluţionate de către instanţa de recurs, ci la modificarea soluţiei pe fondul cauzei, respectiv, din restituirea preţului actualizat, aşa cum s-a dispus de către instanţe, în restituirea preţului de piaţă.
O atare finalitate însă nu poate fi atinsă prin prezenta procedură judiciară în care nu se pot deduce judecăţii nemulţumiri legate de modul de soluţionare a litigiului, remediabile numai în căile de atac prevăzute de lege, de care petentul nu a uzat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de completare dispozitiv a Deciziei nr. 5434 din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de petentul G.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5634/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5643/2013. Civil → |
|---|
