ICCJ. Decizia nr. 5652/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5652/2013
Dosar nr. 1229/108/2008**
Şedinţa publică din 05 decembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 9 mai 2008, sub nr. 1229/108/2008, reclamanta M.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad prin Primar, a solicitat următoarele:
- restituirea în natură a terenului din Arad, C.A.V. nr. 241, înscris în CF 9 P.B. nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/1, în suprafaţă de 212 mp şi nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/4, în suprafaţă de 690 mp;
- să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu o suprafaţă de teren, pentru construcţia demolată şi pentru terenul din Arad, C.A.V. nr. 241, înscris în CF-2185 P.B., nr. top. 1/c.a.1.1.4/2, în suprafaţă de 253 mp, pentru terenul înscris în CF 2186 P.B., nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/3 în suprafaţă de 30 mp şi pentru terenul înscris în CF 2409 P.B., nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/5, în suprafaţă de 17 mp, cu îndrumarea OCPI la cuvenitele menţiuni în CF.
Reclamanta a formulat precizare de acţiune prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu terenul înscris în CF 306 Arad, nr. top. 377/1 în suprafaţă de 1965 mp
De asemenea, prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârât, scoţând în evidenţă împrejurarea că nesolicitarea de către defunctă a tuturor imobilelor avute în proprietate este o evidentă greşeală materială, aceasta neavând cunoştinţe juridice.
Prin Sentinţa civilă nr. 371 din 18 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1229/108/2008, Tribunalul Arad a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În privinţa excepţiilor invocate, care se cercetează înaintea fondului, acestea au fost admise prin încheierea din 17 iunie 2008, astfel încât problemele legate de celelalte imobile pretinse în afara celui solicitat prin notificare nu vor fi discutate.
Legat de fondul cauzei, s-a reţinut că se poate observa că acţiunea este diferită de ceea ce a pretins titulara dreptului, defuncta V.E.E.
Astfel, din notificarea înregistrată de aceasta în anul 2001, rezultă că solicită despăgubiri civile privind imobilul situat în Arad, C.A.V. nr. 241, înscris în CF9 P.B., nr. top. 1/c.1.a.1.1.4/1, apreciind despăgubirile la 300.000.000 RON.
Acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 213/1980 cu scopul de a se construit blocuri de locuinţe. Din această notificare rezultă fără echivoc care sunt pretenţiile defunctei proprietare pe care nu şi le-a modificat până în anul 2007, când a decedat.
Pretenţiile reclamantei, ca moştenitoare, nu se pot modifica şi nu pot fi altele decât cele formulate iniţial de titulara dreptului de proprietate. Aceste aspecte, însă, nu au fost rezolvate prin admiterea unei excepţii aşa cum s-a arătat mai sus.
Legat de soluţionarea notificării, la dosar există o adresă a Primăriei Municipiului Arad în care se arată că din actele depuse la dosar rezultă că imobilul solicitat nu se poate restitui în natură, moştenitoarea petentei formulând opţiunea de acordare a măsurilor compensatorii în echivalent în cartierul G. sau S.M., iar în vederea soluţionării dosarului administrativ este necesar ca moştenitoarea petentei să-şi completeze dosarul cu o copie legalizată a actului de identitate, urmând ca după efectuarea identificării imobilului expropriat să se demareze lucrările de dezmembrare pentru terenurile disponibile din aceste cartiere.
În această situaţie, prima instanţă a concluzionat că reclamanta care a devenit moştenitoare în ianuarie 2008 a promovat acţiunea de faţă în mai 2008, cu toate că adresa la care s-a făcut referire mai sus datează din 17 iunie 2008, deci la o lună de la promovarea acţiunii, în condiţiile în care procedura administrativă era în derulare, existând şi culpa reclamantei în necompletarea dosarului. De asemenea, exproprierea s-a făcut cu plata despăgubirilor aferente, existând însă la dosar o declaraţie notarială a defunctei prin care arată că nu s-au primit niciun fel de despăgubiri. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, procedura administrativă prevăzută de art. 22 are un caracter obligatoriu şi prealabil sesizării instanţei. Or, aşa cum rezultă din actele de la dosar procedura administrativă este în derulare şi nu în nelucrare, reclamanta putând contesta dispoziţia entităţii în cazul în care nu este mulţumită.
Nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta M.L. şi pârâtul Municipiul Arad reprezentat prin Primar.
Prin Decizia civilă nr. 532/A din 9 martie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta M.L. împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Arad, pe care a desfiinţat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, fiind respins apelul declarat de pârâtul Municipiului Arad împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a avut în vedere faptul că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei cu privire la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul înscris în CF nr. 9 P.B., nr. top 1/c.1.a.1.1.4/1, şi în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat hotărârea apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad.
Pentru aceleaşi considerente, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca neîntemeiat apelul pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Arad, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 1225 din 23 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, dispunându-se casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
S-a reţinut că omisiunea instanţei de apel de a analiza criticile formulate de pârât prin apelul declarat, de a răspunde excepţiilor invocate de acesta, de a arăta care sunt motivele pentru care susţinerile acestei părţi sunt sau nu întemeiate, aşa cum prevede art. 261 alin. (5) C. proc. civ., echivalează cu o necercetare a fondului care face imposibilă pentru instanţa de recurs exercitarea controlului judiciar.
După reînregistrarea dosarului la Curtea de Apel Timişoara, apelantul pârât Municipiul Arad reprezentat de Primar a formulat concluzii scrise pentru termenul de judecată din 09 mai 2012, în care a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei M.L., pentru aceea că prin mai multe acte autentice succesive (încheiate în 05 noiembrie 2007 şi, respectiv 26 aprilie 2011), ea şi autoarea ei au transmis integral drepturile lor de creanţă asupra imobilului în litigiu numitului P.C.I., care au fost comunicate Primăriei municipiului Arad la data de 28 ianuarie 2011, motiv pentru care Dispoziţia de soluţionare a notificării fostei proprietare a fost emisă pe numele acestuia.
Prin Decizia civilă nr. 133 din 03 iulie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1229/108/2008*, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de reclamanta M.L. împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, în Dosarul nr. 1229/108/2008, precum şi apelul declarat de pârâtul Municipiul Arad reprezentat de Primarul municipiului Arad, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut în esenţă că notificarea în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Arad, înscris în CF 9 P.B. a fost formulată de fosta proprietară tabulară V.E.E. (dosar de fond vol. I) sub nr. 1399 din 7 noiembrie 2001.
Aceasta a decedat la 27 decembrie 2007 lăsând un testament autentificat sub nr. 4882 din 20 iulie 2007 în favoarea numitei M.L. (reclamanta în cauză), căreia i-a fost eliberat certificatul de calitate de legatar nr. 19 din 18 ianuarie 2008.
La data de 9 mai 2008 când M.L. a formulat pretenţii în nume propriu pentru restituirea în natură a imobilului din CF 9 P.B. (ca şi pentru celelalte imobile enunţate în acţiune, dar care nu făcuseră obiectul notificării antecesoarei sale), ea nu avea calitatea procesuală de a solicita acest lucru instanţei pentru că testamentul întocmit de V.E.E. în favoarea sa, în privinţa acestui bun, a fost tacit revocat prin faptul că ea a înstrăinat toate drepturile legate de acesta până la data decesului când s-a deschis succesiunea.
Împotriva Deciziei civile nr. 133 din 3 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs pârâtul Municipiul Arad prin Primar, care a adus critici hotărârii atacate, în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 261 alin. (5) şi art. 274 C. proc. civ., respectiv cu privire la neanalizarea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 889 din 21 februarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1229/108/2008*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin Primar, împotriva Deciziei civile nr. 133 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că prin Decizia nr. 133 din 3 iulie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul declarat de către pârât, însă în considerentele hotărârii nu există niciun argument de fapt sau de drept, care să motiveze soluţia dată, iar neanalizarea apelului declarat de pârât impune admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de către acesta împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Arad.
Urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 09 martie 2013, sub nr. 1229/108/2008**.
Prin Decizia civilă nr. 65 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelurile declarate de reclamanta M.L. şi de pârâtul Municipiul Arad prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1229/108/2008.
Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamanta M.L., Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că soluţia de respingere a acţiunii reclamantei este corectă, raportat la faptul că în mod irevocabil s-a stabilit că nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul din litigiu, aceasta neavând legitimare procesuală pentru solicitarea menţionată.
În ceea ce priveşte critica adusă hotărârii atacate de pârâtul apelant, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea a constatat că nu este întemeiată.
Astfel, raportat la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea căruia i s-au admis pretenţiile.
În cauză, se constată că prin apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010, pârâtul Municipiul Arad, prin Primar a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii contraexpertizei dispusă în cauză.
Or, proba cu efectuarea unei expertize de către trei experţi a fost solicitată de pârât, astfel că în mod corect trebuia să fie achitată de această parte.
Mai mult, prima expertiză efectuată în cauză la solicitarea reclamantei a fost achitată de aceasta.
Raportat la considerentele arătate, Curtea în baza art. 297 C. proc. civ., a respins apelurile declarate de reclamanta M.L. şi de pârâtul Municipiul Arad prin Primar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Arad prin primar.
În condiţiile art. 312 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ. se solicită modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul:
- admiterii apelului Municipiului Arad cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, şi prin urmare, modificarea în parte a Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1229/108/2008, numai în ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, cu consecinţa menţinerii în rest a sentinţei cu privire la respingerea acţiunii formulate de reclamanta M.L. împotriva Municipiului Arad prin primar;
- menţinerii în rest a Deciziei civile cu nr. 65 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul civil nr. 1229/108/2008** în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului declarat de reclamanta M.L., precum şi cu privire la soluţia de respingere a acţiunii civile formulate de această reclamantă.
În susţinerea motivelor de recurs se arată că instanţa de apel a pronunţat Decizia civilă nr. 133 din 03 iulie 2012 cu încălcarea prevederilor art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., respingând criticile pârâtului formulate în apel, cu privire la neacordarea de către Tribunalul Arad a cheltuielilor de judecată, situaţie în care respingerea cererii din apel, de modificare în parte a sentinţei civile în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, cu consecinţa menţinerii în rest a Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 a Tribunalului Arad, cu privire la respingerea acţiunii formulate de reclamanta M.L., face ca hotărârea instanţei de apel să fie nelegală şi lipsită de temei legal sub acest aspect.
În considerentele Deciziei civile nr. 65 din 23 aprilie 2013, atacate, instanţa de apel a reţinut că raportat la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea căreia i s-au admis pretenţiile, stabilind în mod nelegal că apelul pârâtului apelant referitor la acordarea cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate, cât timp proba cu efectuarea expertizei de către trei experţi a fost solicitată de către pârât, astfel că trebuie achitată de această parte.
Se învederează că, prin cererea de apel înregistrată la Tribunalul Arad la data de 20 iulie 2010, cât şi în motivele de apel depuse pentru termenul de apel din data de 09 februarie 2011, Municipiul Arad a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 a Tribunalului Arad, în sensul admiterii în totalitate a excepţiilor formulate de către pârâtul Municipiul Arad, precum şi a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată şi menţinerea în rest a Sentinţei civile nr. 371/18,05.2010 a Tribunalului Arad cu privire la respingerea acţiunii formulate de reclamanta M.L. împotriva Municipiului Arad prin primar.
În motivarea criticilor cu privire la neacordarea de către Tribunalul Arad a cheltuielilor de judecată s-a arătat că prin concluziile scrise pârâtul Municipiul Arad a solicitat cheltuieli de judecată privind contravaloarea contraexpertizei tehnice plătite integral de către acesta şi luarea în considerare a faptului că obiectivul contraexpertizei cu privire la stabilirea valorii de piaţă a imobilului din Arad, str. A., înscris în CF nr. 5042 Arad, deşi a fost solicitat de reclamantă, a fost inclus în contraexpertiza plătită integral de pârât prin Ordinul de Plată nr. 5542 din data de 27 octombrie 2009 şi Ordinul de Plată nr. 1988 din data de 06 mai 2009. Faţă de aspectele expuse s-a arătat instanţei de apel faptul că instanţa de fond, în mod greşit şi fără nicio motivare, a arătat în finalul considerentelor sentinţei civile, că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.
De asemenea, prin soluţia Tribunalului Arad de respingere a acţiunii, partea care a căzut în pretenţii este reclamanta M.L. şi făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., raportat la cererea expresă formulată în primă instanţă de către pârât, de acordare a cheltuielilor de judecată, reclamanta trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată privind contravaloarea contraexpertizei tehnice plătite integral de către pârâtul Municipiul Arad prin Ordinul de Plata nr. 5542 din data de 27 octombrie 2009, prin care pârâtul a virat suma de 3.600 RON reprezentând onorariu pentru experţii ing. P.G., ing. I.I. şi ing. B.V., cât şi prin Ordinul de Plată nr. 1988 din data de 06 mai 2009 prin care pârâtul a virat suma de 900 RON experţilor ing. P.G., ing. I.I. şi ing. B.V. cu titlu onorariu, sume care totalizează 4.500 de RON şi care reprezintă întreg onorariu plătit de Municipiul Arad experţilor desemnaţi de instanţă pentru întocmirea raportului de contraexpertiză tehnică judiciară, efectuat şi depus de experţii tehnici judiciari la Dosarul nr. 1229/108/2008 a Tribunalului Arad în data de 12 octombrie 2009.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 65 din 23 aprilie 2013 a încălcat fără nicio motivare prevederile art. 274 C. proc. civ., considerând apelul Municipiului Arad neîntemeiat, în condiţiile în care prin Sentinţa civilă nr. 371 din 18 mai 2010 pronunţată în Dosarul civil nr. 1229/108/2008, Tribunalul Arad a respins acţiunea reclamantei M.L., iar pârâtul apelant a dovedit faptul că a plătit integral contravaloarea contraexpertizei tehnice judiciare efectuate în primă instanţă.
Prin dispoziţiile alin. (2) al art. 274 C. proc. civ. se prevede că "Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut", situaţie în care legiuitorul a stabilit că în categoria cheltuielilor de judecată ce pot fi acordate intră şi cheltuielile făcute cu plata experţilor.
În aceste condiţii, având în vedere faptul că Municipiul Arad a solicitat în concluziile formulate în primă instanţă, plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul achitat celor trei experţi ce au efectuat raportul de contraexpertiză judiciară, legea neimpunând exigenţa ca partea să solicite plata cheltuielilor de judecată în anumite limite ale procesului, putând fi solicitate şi cu prilejul dezbaterii cauzei în fond, precum şi faptul că prin Sentinţa civilă nr. 371 din 18 mai 2010 Tribunalul Arad a respins acţiunea reclamantei M.L., iar acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul, în situaţia în care pârâtul a făcut dovada plăţii integrale a acestora, soluţia Curţii de Apel Timişoara de respingere a apelului Municipiului Arad vine în contradicţie totală cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care solicitarea pârâtului, neluată în considerare de instanţa de fond şi respinsă de instanţa de apel, îndeplinea condiţiile prescrise de articolul antecitat.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că este fondat, urmând să îl admită pentru considerentele ce succed:
Singura critică de nelegalitate formulată de recurentul pârât Municipiul Arad prin primar vizează aplicarea greşită a textului de lege care reglementează acordarea cheltuielilor de judecată şi anume art. 274 C. proc. civ.
În apel, Curtea a constatat că nu este întemeiată critica adusă hotărârii atacate de pârâtul apelant, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, reţinând că prin apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 pârâtul Municipiul Arad prin Primar a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii contraexpertizei dispusă în cauză. Or, proba cu efectuarea unei expertize de către trei experţi a fost solicitată de pârât, astfel că în mod corect trebuia să fie achitată de această parte. Mai mult, prima expertiză efectuată în cauză la solicitarea reclamantei a fost achitată de aceasta.
Considerentele instanţei de apel sunt fundamental greşite, având în vedere faptul că acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii din vina căreia s-a purtat procesul, care a căzut în pretenţii, neavând relevanţă cine a solicitat probe, respectiv partea care a efectuat asemenea cheltuieli.
Prin soluţia Tribunalului Arad de respingere a acţiunii reclamantei, soluţie care a rămas definitivă, partea care a căzut în pretenţii este reclamanta M.L., astfel încât făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., raportat la cererea expresă formulată în primă instanţă de către pârât, de acordare a cheltuielilor de judecată, reclamanta trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată privind contravaloarea contraexpertizei tehnice plătite integral de către pârâtul Municipiul Arad prin Ordinul de Plata nr. 5542 din data de 27 octombrie 2009 (dosar fond), prin care a virat suma de 3.600 RON reprezentând onorariu pentru experţii ing. P.G., ing. I.I. şi ing. B.V., cât şi prin Ordinul de Plată nr. 1988 din data de 06 mai 2009 (dosar fond), prin care a virat suma de 900 RON experţilor ing. P.G., ing. I.I. şi ing. B.V. cu titlu de onorariu, sume care totalizează 4.500 de RON şi care reprezintă întreg onorariu plătit de Municipiul Arad prin primar pentru întocmirea raportului de contraexpertiză tehnică judiciară efectuat şi depus la Dosarul nr. 1229/108/2008 al Tribunalului Arad în data de 12 octombrie 2009.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., chiar dacă nu menţionează in terminis, induc o prezumţie de culpă procesuală în sarcina celui ce prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul şi cu ocazia purtării procesului.
Cheltuielile de judecată au rolul de a acţiona ca veritabile sancţiuni procedurale, fiind suportate în final de către partea din vina căreia s-a promovat acţiunea, aceasta fiind partea care a pierdut procesul.
Potrivit art. 274 alin. (2) C. proc. civ. "Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut".
Faţă de caracterul imperativ şi de imediată aplicare a acestor dispoziţii legale procedurale, Înalta Curte constată că instanţa de apel confirmând temeinicia şi legalitatea soluţiei de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor cu experţii efectuate de pârât, care a câştigat procesul, a dat o hotărâre cu încălcarea legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Drept consecinţă, Înalta Curte constată că s-au încălcat dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât, va casa în parte decizia recurată, în sensul că, în raport de dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 a Tribunalului Arad, secţia civilă; va schimba în parte sentinţa, în sensul că va obliga reclamanta M.L. să plătească pârâtului suma de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, se vor păstra celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei, care au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind supuse controlului judiciar pendinte exercitat de instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva Deciziei civile nr. 65 din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Casează în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 18 mai 2010 a Tribunalului Arad, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că obligă reclamanta M.L. să plătească pârâtului suma de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 decembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5651/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 964/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
