ICCJ. Decizia nr. 5673/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5673/2013
Dosar nr. 40482/299/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 decembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 9 septembrie 2013, sub nr. 23466/197/2013, BEJ B.F. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 766A din 14 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti, privind pe creditoarea C.G. în contradictoriu cu debitorul C.M. Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 665 NCPC.
Prin Sentinţa civilă nr. 12384 din 24 septembrie 2013, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că domiciliul debitorului se află în sectorul 1 Bucureşti, că potrivit relaţiilor date de executorul judecătoresc debitorul nu deţine bunuri pe raza municipiului Braşov şi nici nu există vreun terţ din acelaşi areal care să datoreze ceva debitorului şi care să poată fi poprit, astfel încât, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 651, 781 şi 818 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria de la domiciliul debitorului.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 21306 din 1 noiembrie 2013, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov şi constatând ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 665 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (1) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că sediul biroului executorului judecătoresc ce a înaintat cererea de încuviinţare a executării se află în municipiul Braşov şi că nu există nicio dovadă că debitorul în cauză ar avea conturi sau bunuri în raza sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei Braşov.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit cererii de executare silită formulată de creditoarea C.G. la 4 septembrie 2013 şi înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B.F. sub nr. 178/2013, obiectul executării îl constituie bunul imobil situat în Predeal, str. Ş. judeţul Braşov, conform titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 766A din 14 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtul C.M. prin Decizia civilă nr. 91 din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Mai întâi, Înalta Curte observă că potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul Cod de procedură civilă (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Având în vedere data formulării cererii de executare silită 4 septembrie 2013, rezultă că aceste dispoziţii îi sunt aplicabile cererii pendinte.
Potrivit dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Legea reglementează, în art. 665 alin. (1), obligaţia executorului judecătoresc de a solicita instanţei de executare să încuviinţeze executarea silită.
În cauza de faţă, prin cererea adresată executorului judecătoresc, creditoarea a solicitat ca executarea să poarte asupra unui bun imobil, pe care l-a individualizat.
Aşa fiind, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 818 şi următoarele C. proc. civ., privind încuviinţarea urmăririi imobiliare, care constituie dispoziţie specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de art. 650.
Potrivit dispoziţiilor art. 818 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de urmărire, însoţită de titlul executoriu şi de dovada achitării taxelor de timbru, se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparţinând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmăreşte un imobil ipotecat. "
În continuare, art. 819 C. proc. civ. dispune că „După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite, dispoziţiile art. 664 şi 665 aplicându-se în mod corespunzător. "
În speţă, imobilul asupra căruia poartă executarea este situat în Predeal, localitatea ce se află în circumscripţia Judecătoriei Braşov, conform H.G. nr. 37/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.
În consecinţă, având în vedere faptul că instanţa de executare este judecătoria şi că în cauza de faţă se solicită încuviinţarea unei urmăriri imobiliare, pentru un imobil situat în circumscripţia Judecătoriei Braşov, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea C.G., domiciliată în Bucureşti, str. V.O. sector 6 în contradictoriu cu debitorul C.M., cu domiciliul în Bucureşti, str. G.C.C. sector 1, în favoarea Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5667/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5674/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
