ICCJ. Decizia nr. 5685/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5685/2013
Dosar nr. 12046/95/2012/a1
Şedinţa publică din 5 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 12046/95/2012, reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâta Sucursala Centrul regional de exploatare, întreţinere şi reparaţii CF Craiova Secţia L6 CF a solicitat instanţei să constate că în perioada 1 aprilie 2001 - 31 decembrie 2010 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul unităţii pârâte, în condiţii care se încadrează în grupa I de muncă (condiţii speciale), să se facă demersurile necesare pentru înscrierea acestor date în carnetul de muncă, rectificând în acest sens poziţiile nr. 88 - 116 din carnetul de muncă, să fie obligată pârâta să achite la bugetul asigurărilor sociale de stat sumele aferente perioadei în cauză, precum şi obligarea la plata retribuţiei tarifare corespunzătoare diferenţei dintre grupa a III-a cum a fost încadrat şi grupa I (condiţii speciale), la care era îndreptăţit.
Prin Sentinţa nr. 1415 din 14 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a respins acţiunea formulată de reclamant, constatându-se că în raport de dispoz. art. 3 din H.G. nr. 1025/2003 şi Anexa 2 din Legea nr. 226/2006, acesta a fost încadrat în grupa a III-a de muncă, astfel că nu putea primi condiţii speciale de muncă pe perioada solicitată, întrucât angajatorul nu a iniţiat procedura de încadrare a locurilor de muncă în aceste condiţii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, arătând că se face o mare discriminare între revizorii de cale şi alte categorii, cum sunt mecanicii şi mecanicii ajutori de locomotivă cărora li s-au acordat condiţii speciale de muncă.
La data de 26 august 2013, precum şi prin precizarea de la data de 3 octombrie 2013 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoz. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, precum şi a dispoz. art. 30 alin. (1) lit. e), Anexa 2, poziţia 7 din Legea nr. 263/2010, dar fără a arăta căror articole din Constituţia României contravin aceste prevederi. În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că cele două texte de lege invocate sunt neconstituţionale în considerarea faptului că prin aceste dispoziţii legale s-au acordat condiţii speciale de muncă numai anumitor categorii de salariaţi de la unitatea la care şi-a desfăşurat activitatea şi anume, la funcţia de mecanic de locomotivă şi mecanic ajutor de locomotivă.
Prin Încheierea de şedinţă din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 şi s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 30 alin. (1) lit. e) Anexa 2 poz. 7 din Legea nr. 263/2010.
Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut că cererea de sesizare având ca obiect dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu are legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere faptul că obiectul litigiului nu îl constituie nelegalitatea metodologiei şi a criteriilor stabilite prin H.G., dată în aplicarea şi executarea legii, astfel că, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 a declarat recurs reclamantul, arătând că prin aceste dispoziţii legale s-au acordat condiţii speciale doar anumitor categorii de salariaţi de la unitatea la care îşi desfăşoară activitatea, astfel că se face o discriminare între funcţia de revizor cale pe care o deţine recurentul şi funcţiile pentru care sunt recunoscute condiţiile speciale de muncă.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, „privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale”, această instanţă de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) al textului, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ca atare, instanţa este abilitată în raport de prevederile alin. (1) şi (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluţionării cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
În speţă, aprecierea făcută asupra nerelevanţei în soluţionarea pricinii, a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, în legătură cu neconstituţionalitatea cărora s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale - sunt corecte.
Astfel, potrivit textului mai sus citat, metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin Hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării CNPAS.
Or, în speţă, obiectul litigiului dedus judecăţii l-a reprezentat o acţiune în constatare, prin care reclamantul a solicitat instanţei să constate că în perioada 1 aprilie 2001 - 31 decembrie 2010 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul unităţii pârâte, în condiţii care se încadrează în grupa I de muncă.
Prin urmare, cererea de sesizare având ca obiect dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu are legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere faptul că obiectul litigiului nu îl constituie nelegalitatea metodologiei şi a criteriilor stabilite prin hotărâre de guvern, dată în aplicarea şi executarea legii.
Se constată astfel că, au fost respectate exigenţele alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, vizând sesizarea instanţei de contencios constituţional.
În consecinţă, constatând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cum legal a reţinut curtea de apel, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.A. împotriva Încheierii de şedinţă din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 12046/95/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5682/2013. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5686/2013. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
