ICCJ. Decizia nr. 5715/2013. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5715/2013
Dosar nr. 10187/1/2011
Şedinţa publică din 6 decembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Constată că prin Sentinţa civilă nr. 1908 din 8 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul B.P. şi în consecinţă a fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului suma de 5.000 euro, cu titlu daune morale pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare de defunctul B.T., tatăl reclamantului. Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 4/2011, a admis apelul pârâtului, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs B.P. invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 8681 din 9 decembrie 2011, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins recursul ca nefondat.
Ulterior, la data de 27 decembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de B.P. împotriva Deciziei nr. 8681 din 9 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 5 octombrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu a răspuns niciuna dintre părţi şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 16 octombrie 2013 Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii de recurs.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Acesta este şi cazul în speţă, întrucât, după suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 octombrie 2012, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată contestaţia în anulare cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva Deciziei nr. 8681 din 9 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5714/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5716/2013. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
