ICCJ. Decizia nr. 5714/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5714/2013
Dosar nr. 2315/113/2008
Şedinţa publică din 6 decembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Cererea înregistrată sub nr. 355/113/2006, reclamanţii C.I., C.O., C.E. şi R.I. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 9911 din 9 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Brăila şi au solicitat anularea acesteia cu consecinţa restituirii imobilului de care au fost deposedaţi în mod abuziv.
Prin Sentinţa civilă nr. 1240 din 21 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 355/113/2006, s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanţi împotriva Dispoziţiei nr. 9911 din 9 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Brăila.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, iar prin Decizia civilă nr. 191/R din 9 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 355/113/2006 s-a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii.
Prin Decizia civilă nr. 4786 din 9 iulie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 355/113/2006, a admis recursul declarat de reclamanţii C.O., C.E. şi R.I. împotriva Deciziei civile nr. 191/R din 9 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 355/113/2006, a casat decizia atacată precum şi Sentinţa civilă nr. 1240 din 21 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 355/113/2006 şi a trimis cauza spre rejudecare în primă instanţă la acelaşi tribunal.
S-a respins recursul declarat de C.I. pentru lipsa capacităţii de folosinţă.
În rejudecare după casare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2315/113/2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 871 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Brăila s-a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 871 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Brăila au declarat apel reclamanţii C.I., C.O., C.E. şi R.I.
Prin Decizia nr. 188/A din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.O.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 12 decembrie 2011.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
La data de 16 octombrie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii de recurs.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Acesta este şi cazul în speţă, întrucât, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 octombrie 2012, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta C.O. împotriva Deciziei nr. 188/A din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5713/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5715/2013. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
