ICCJ. Decizia nr. 5713/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5713/2013
Dosar nr. 30085/3/2010
Şedinţa publică din 6 decembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2010, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă SC MGT E. SRL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi înaintarea acesteia către registratura instanţei, fiind astfel înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. 30085/3/2010, la data de 21 iunie 2010.
În motivarea cererii, reclamanta SC MGT E. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), în temeiul art. 119 şi urm. C. proc. civ., obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 103.095,74 RON, reprezentând remuneraţie pentru copia privată achitată, din eroare şi fără temei legal, de către SC M.G.T. Educaţional SRL către U.P.F.R. în decursul anului 2007.
Prin Sentinţa civilă nr. 1546 din 2 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 30085/3/2010, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC MGT E. SRL, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii şi obligării intimatei-pârâte la restituirea către apelanta-reclamantă a sumei de 103.095,74 RON, reprezentând remuneraţie pentru copia privată achitată, din eroare şi fără temei legal, de către SC MGT E. SRL către U.P.F.R. în decursul anului 2007.
Prin Decizia nr. 243A din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă SC MGT E. SRL.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC MGT E. SRL.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 21 decembrie 2011.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
La data de 18 noiembrie 2013, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii de recurs.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Acesta este şi cazul în speţă, întrucât, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 octombrie 2012, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta SC MGT E. SRL împotriva Deciziei nr. 243A din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5712/2013. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5714/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
