ICCJ. Decizia nr. 5795/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5795/2013
Dosar nr. 291/121/2005/a1
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 642 din 4 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 291/121/2005, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A.P., în contradictoriu cu pârâta SC M.B. SA Galaţi şi, pe cale de consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 12.494,65 euro la cursul de schimb B.N.R. din ziua efectuării plăţii, cu titlu de drepturi băneşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că obiectul acţiunii introductive l-a constituit obligarea SC M. SA Galaţi la plata sumei de 10.000.000 ROL (1.000 RON), reprezentând contravaloarea provizorie a prestaţiei de reprezentare a acesteia în faţa instanţelor judecătoreşti, plus penalităţi de întârziere de 3% pe zi, conform Convenţiei nr. 272 din 22 ianuarie 2000 încheiată de părţi.
Suma de 10.000.000 ROL a fost stabilită estimativ, reclamantul solicitând stabilirea ei exactă, în funcţie de procentul convenit din valoarea imobilului - C.Ţ. I, pentru care pârâta a fost reprezentată în instanţă.
La capătul de cerere vizând plata penalităţilor reclamantul a renunţat, întrucât ele au făcut obiectul unei acţiuni separate soluţionate prin Sentinţa civilă nr. 396 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Galaţi, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
Cu ocazia soluţionării acestei acţiuni s-a statuat cu putere de lucru judecat şi asupra valabilităţii Convenţiei nr. 277 din 22 ianuarie 2000, pe care se întemeiază şi acţiunea dedusă judecăţii în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 173 din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa s-a menţinut Sentinţa civilă nr. 38 din 12 martie 2004 a Tribunalului Galaţi (Dosar nr. 1362/2003) prin care s-a admis acţiunea civilă pentru daune rezultate din aceeaşi convenţie civilă, respingându-se ca nefondată cererea reconvenţională a pârâtei-reclamante SC M. SA Galaţi, prin care a invocat aceleaşi motive, solicitând să se constate nulitatea absolută a acestei convenţii civile întrucât a fost încheiată în frauda legii.
În cauză nu s-a reţinut însă autoritatea de lucru judecat întrucât obiectul litigiului din hotărârea menţionată l-a constituit remuneraţia pentru prestarea serviciilor de consilier juridic şi reprezentarea în instanţă pentru alte imobile (convenţia a fost încheiată pentru 4 imobile).
Curtea de Apel Galaţi a statuat că această convenţie, care potrivit art. 969 C. civ. constituie legea părţilor, a fost legal încheiată, fiind rezultatul negocierii părţilor, pârâta nedovedind că ar fi fost în eroare cu privire la clauzele acesteia, inclusiv clauza penală conform art. 1066 C. civ. şi că ar fi fost încheiată în frauda legii, ceea ce nu poate atrage nulitatea ei.
Aceasta a fost şi raţiunea pentru care în baza Convenţiei nr. 277 din 22 ianuarie 2000 pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului penalităţi de întârziere solicitate iniţial prin acţiunea dedusă judecăţii şi înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj sub nr. 188/2003, penalităţi la care reclamantul a renunţat ulterior, deoarece între timp au fost solicitate pe cale separată, obţinându-se Sentinţa civilă nr. 396 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Galaţi, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, menţionate mai sus.
Prin urmare, s-a reţinut că obiectul acţiunii de faţă a rămas numai plata prestaţiilor de reprezentare efectuate de reclamant în dosarele privind imobilul - C.Ţ. I, conform Convenţiei nr. 277/2000.
Prin Adresa nr. 36389 din 18 august 2003, Primăria Galaţi a precizat valoarea imobilului - C.Ţ. I - ca fiind de 249.893 euro. Aplicând la această valoare procentul de 5% prevăzut de clauza de la pct. II.1 din Convenţia nr. 277/2000, rezultă că valoarea prestaţiei cuvenită reclamantului este de 12.494,65 euro - sumă necontestată de pârâtă şi datorată în temeiul celor statuate cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
Altfel spus, pârâta nu a negat faptul că reclamantul a prestat servicii de reprezentare juridică pentru societate, în litigii privind imobilul - C.Ţ. I, ci s-a prevalat de faptul că printr-o hotărâre arbitrală pronunţată ulterior tranşării acestei probleme de drept, respectiv prin Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2009 a Curţii de Arbitraj a Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, s-a constatat nulitatea absolută a Convenţiei nr. 277 din 22 ianuarie 2000 pentru lipsa obiectului. Hotărârea a rămas definitivă ca urmare a respingerii acţiunii în anulare de către Curtea de Apel Craiova, prin Sentinţa civilă nr. 42 din 15 iulie 2010, şi irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit Deciziei nr. 985 din 8 martie 2011.
Prima instanţă a reţinut că, chiar şi în această situaţie în care Convenţia nr. 277 din 22 ianuarie 2000 nu mai există, pârâta nu poate fi exonerată de plata prestaţiei convenită reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008 Curtea de Apel Galaţi a statuat cu putere de lucru judecat că raporturile dintre părţi sunt asimilate unor raporturi de muncă şi tocmai de aceea s-a şi stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului - ca instanţă de fond care soluţionează astfel de litigii.
Fiind vorba de raporturi asimilate celor de dreptul muncii, devin aplicabile dispoziţiile art. 57 alin. (5) C. muncii, care prevăd că persoana care a prestat munca în temeiul unui contract nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor.
Aşa fiind, s-a reţinut că apărarea pârâtei întemeiată pe nulitatea convenţiei ce a stat la baza cererii reclamantului nu poate fi primită.
De vreme ce reclamantul a prestat servicii pârâtei, fapt necontestat, el este îndreptăţit să-şi primească drepturile potrivit dispoziţiilor legale menţionate.
Mai mult, chiar şi în jurisprudenţa CEDO este consacrat principiul securităţii raporturilor juridice, care impune ca soluţia definitivă dată de o instanţă să nu mai fie repusă în discuţie în altă cauză. Or, prin invocarea Hotărârii nr. 12/2009 a Curţii de Arbitraj a Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, se tinde la înfrângerea acestui principiu, deoarece anterior pronunţării sale s-a statuat definitiv şi irevocabil cu privire la valabilitatea Convenţiei nr. 277/2000, în acest sens pronunţându-se Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 47/R din 23 ianuarie 2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.B. SA Galaţi, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 291/121/2005, iar prin Încheierea din 15 noiembrie 2011 s-a dispus înaintarea dosarului spre soluţionare Curţii de Apel Craiova, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de către recurenta SC M.B. SA Galaţi, prin Încheierea nr. 7447 din 21 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. 7191/1/2011.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, iar în cursul judecării recursului, prin Încheierea din şedinţa publică de la 24 februarie 2012, instanţa a dispus admiterea cererii formulate de intimatul-reclamant A.P. pentru a lua cunoştinţă de înscrisurile depuse în şedinţă; s-a prorogat discuţia privind suspendarea judecăţii în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 pentru următorul termen de judecată şi s-a amânat judecata pricinii la data de 2 martie 2012, ora 9:00, termen în cunoştinţa părţilor.
Împotriva Încheierii din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A.P., susţinând că în mod greşit instanţa a respins cererea sa de constatare a suspendării de drept a judecăţii cauzei, în baza dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 2 martie 2012, sub nr. 291/121/2005/a1.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 25 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A.P. împotriva Încheierii din data de 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 291/121/2005, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 5 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 25 octombrie 2012, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 5 noiembrie 2013, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentului, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părţilor, nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul declarat de reclamantul A.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A.P. împotriva încheierii din data de 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 291/121/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5794/2013. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 5796/2013. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
