ICCJ. Decizia nr. 5796/2013. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5796/2013
Dosar nr. 4309/2/2008
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 670 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 961/94/2006, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţii S.E. şi S.A. împotriva Deciziei nr. 1194 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi R.D. şi R.L.
Împotriva acestei decizii, la data de 17 iulie 2008, contestatorul S.E. a formulat contestaţie în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 4309/2/2008, prin care a arătat că instanţa de recurs a omis din greşeală să analizeze primul motiv de casare constând în eroarea instanţei de apel, care a pus în discuţie numai excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor-reclamanţi, fără să dea cuvântul şi pe aspectele de fond ale apelului. Astfel fiind, contestatorul a susţinut că instanţa de apel a omis să analizeze în fapt şi în drept acest motiv, pronunţând o hotărâre reformabilă pe calea contestaţiei în anulare.
Prin Încheierea din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4309/2/2008, s-a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare pentru lipsa părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul S.E., susţinând că instanţa avea obligaţia să amâne judecarea cauzei, având în vedere cererea sa depusă la dosar la data de 10 septembrie 2008, prin care a solicitat acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării, în cazul în care aceasta ar fi formulată de către intimaţi, precum şi obligativitatea depunerii întâmpinării, potrivit art. 320 alin. (2) C. proc. civ.
A mai arătat recurentul că instanţa avea obligaţia legală de a comunica încheierea, care este supusă recursului pe cale separată. Or, neprocedând astfel, a susţinut că termenul de recurs curge de la data primirii citaţiei în vederea discutării perimării.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 noiembrie 2009, sub nr. 4309/2/2008.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 25 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de contestatorul S.E. împotriva Încheierii din data de 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4309/2/2008, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 5 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 25 octombrie 2012, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 5 noiembrie 2013, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentului, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părţilor, nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul declarat de contestatorul S.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de contestatorul S.E. împotriva Încheierii din data de 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4309/2/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5795/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5797/2013. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
