ICCJ. Decizia nr. 5794/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5794/2013
Dosar nr. 3645/1/2013
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3729 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 11262/111/2010, evocându-se fondul după casare:
S-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta SC G.F.R. SA şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului S.I. suma de 23.340,42 RON reprezentând diferenţe drepturi salariale neachitate cu dobânda legală de la data pronunţării hotărârii până la plata efectivă a sumei.
Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.920 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bihor sub numărul nr. 11262/111/2010, disjunsă din Dosarul nr. 4792/111/2010 al Tribunalului Bihor, ulterior precizată, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC G.F.R. SA, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata unui număr de 800 ore suplimentare efectuate şi neplătite pe perioada septembrie 2008 - ianuarie 2010, plata drepturilor băneşti cuvenite pentru cumulul de funcţii începând din 1 septembrie 2009 cu dobânda legală aferentă, precum şi la plata unor daune morale şi cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 463 din 8 aprilie 2011 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 2385/R/2011 Curtea de Apel Oradea a admis recursul reclamantului, a casat sentinţa cu reţinerea cauzei pentru rejudecare în raport de completarea probatoriului cu înscrisuri, inclusiv o expertiză contabilă care să clarifice efectiv câte ore suplimentare a efectuat reclamantul şi să stabilească în raport de prevederile contractului colectiv de muncă şi dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 53/2003 sumele datorate acestuia.
Reclamantul S.I. prin notele şi concluziile scrise depuse la dosar la 15 martie 2013 şi-a precizat pretenţiile solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 55.500 RON reprezentând plata a 800 ore suplimentare, cumul de funcţie, daune interese cât şi cuantumul sumei reactualizată, obligarea pârâtei la 324.000 RON daune materiale şi 5.000.000 RON daune morale depunând în susţinere o serie de contracte de împrumut.
Curtea de Apel Oradea, soluţionând cauza după casarea cu reţinere spre rejudecare, a reţinut că reclamantul S.I. a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată 3, 9 şi 12 luni conform înscrisurilor depuse la dosar, începând cu data de 4 septembrie 2008 iar la data de 1 septembrie 2010 contractul individual de muncă al acestuia a încetat de drept conform art. 55 din Legea nr. 53/2003.
În perioada cât a fost angajat a prestat ore suplimentare recunoscute parţial şi de pârâtă.
Potrivit art. 119 - 120 C. muncii, s-a constatat că în perioada 2008 - 2009, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile, iar în cazul în care compensarea nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, aceleaşi dispoziţii fiind reiterate la art. 122 - 123 Codul muncii actualizat.
Din raportul de expertiză efectuat la data de 24 ianuarie 2013 de către expertul C.I. a rezultat că în perioada 4 septembrie 2008 - 31 ianuarie 2010 reclamantul a efectuat un număr de 800 ore suplimentare necompensate şi neachitate acestuia în valoare totală actualizată la 23 ianuarie 2013 de 23.340,42 RON.
Prin urmare, în condiţiile în care din expertiză a rezultat existenţa celor 800 ore suplimentare efectuate, necompensate şi neachitate de pârâtă pe perioada cât reclamantul a desfăşurat activitate, s-a reţinut că pretenţiile acestuia sunt întemeiate pentru suma stabilită de expert, cu dobânzile legale de la pronunţarea hotărârii.
Curtea de apel a constatat însă că nu sunt întemeiate pretenţiile reclamantului pentru activitatea prestată în funcţia de ajutor mecanic prin cumul, din probele administrate rezultând că acesta a avut o singură funcţie, aceea de mecanic de locomotivă, conform contractului individual de muncă şi fişa postului şi, de altfel, începând cu data de 1 septembrie 2009 nici nu mai exista funcţia de ajutor mecanic pentru trenurile directe de marfă.
Ca nefondate au fost considerate şi pretenţiile reclamantului cu privire la plata daunelor morale, acesta nefăcând dovada existenţei unui prejudiciu moral în condiţiile art. 998 - 999 C. civ. datorită neachitării orelor suplimentare, pentru întârzierea în plată pârâta fiind obligată la plata sumei reactualizată, conform expertizei şi la dobânzi legale, conform dispoziţiilor art. 1082 - 1084 C. civ. în vigoare la data formulării acţiunii.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul S.I., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 iunie 2013, sub nr. 3645/1/2013.
În motivarea cererii, revizuentul S.I. a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică cu următoarele hotărâri:
- Decizia nr. 791/R din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pronunţată în Dosarul nr. 4792/111/2010;
- Decizia nr. 1370/R din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pronunţată în Dosarul nr. 4792/111/2010;
- Decizia nr. 152/R din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4792/111/2010*;
- Decizia nr. 509/R din 7 mai 2012 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 14076/271/2011.
Astfel, revizuentul a arătat că aceste hotărâri irevocabile sunt contradictorii şi că, la pronunţarea soluţiilor în cauzele respective dispoziţiile legale incidente au fost interpretate subiectiv, fiind nemulţumit de modul de soluţionare a proceselor de către instanţele judecătoreşti.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din 12 decembrie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, date în dosare deosebite; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, şi ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunţat în litigiul având ca obiect cererea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta SC G.F.R. SA, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unui număr de 800 ore suplimentare efectuate şi neplătite pe perioada septembrie 2008 - ianuarie 2010, plata drepturilor băneşti cuvenite pentru cumulul de funcţii începând din 1 septembrie 2009 cu dobânda legală aferentă, precum şi la plata unor daune morale şi cheltuieli de judecată, ulterior acţiunea fiind precizată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 55.500 RON reprezentând plata a 800 ore suplimentare, cumul de funcţie, daune interese cât şi cuantumul sumei reactualizată, obligarea pârâtei la 324.000 RON daune materiale şi 5.000.000 RON daune morale.
În litigiul soluţionat prin Decizia nr. 791/R din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pronunţată în Dosarul nr. 4792/111/2010, obiectul cauzei l-a reprezentat contestaţia formulată de S.I., în contradictoriu cu intimata SC G.F.R. SA împotriva Deciziei nr. G.8/551 din 5 martie 2010 emisă de intimată prin care s-a dispus suspendarea Contractului individual de muncă nr. 7314/K/I din 4 septembrie 2008 al contestatorului.
De asemenea, Decizia nr. 1370/R din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pronunţată în Dosarul nr. 4792/111/2010 a vizat cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 791/R din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea formulată de petentul S.I.
În ceea ce priveşte cea de-a treia hotărâre pretins contradictorie, respectiv Decizia nr. 152/R din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4792/111/2010*, se constată că obiectul acestei cauze l-a reprezentat contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.I., în contradictoriu cu intimata SC G.F.R. SA, împotriva Deciziei civile nr. 1370/R din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea, sus-menţionate.
Referitor la ultima hotărâre pretins contradictorie, respectiv Decizia nr. 509/R din 7 mai 2012 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 14076/271/2011, se constată că aceasta a fost pronunţată în litigiul având ca obiect cererea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu SC G.F.R. SA şi cu BEJ N.M. privind obligarea paratei SC G.F.R. SA la plata unei amenzi civile în temeiul art. 5802 şi 5803 C. proc. civ. pentru neexecutarea obligaţiilor stabilite în sarcina acesteia prin decizia civilă nr. 791/R/2011 a Curţii de Apel Oradea.
Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat în raport de hotărârile judecătoreşti pretins a fi potrivnice de către revizuent, întrucât între aceste pricini nu există identitate de părţi, obiect şi cauză.
De aceea, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 3729 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, formulată de revizuentul S.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5793/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 5795/2013. Civil → |
|---|
