ICCJ. Decizia nr. 700/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 700/2013

Dosar nr. 49614/3/2010

Şedinţa publică de la 21 februarie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, la data de 14 octombrie 2011, reclamantele SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL şi I.M.O.T. au chemat în judecată pe pârâta A.B.R. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să respecte clauzele contractelor nr. X1, nr. X2 şi nr. X3, nr. X4, respectiv a condiţiilor stabilite expres cu privire la marjă, şi să dispună radierea ipotecilor constituite asupra apartamentului situat în Bucureşti, Str. A.C., având nr. cadastral Y1 şi CF nr. Z1; apartamentului situat în Bucureşti, sector 1, având nr. cadastral Y2 şi CF nr. Z2; imobilului, teren şi construcţie, situat în Str. V.M., sector 1, având nr. cadastral Y3 şi CF nr. Z3; apartamentului situat în Bucureşti, sector 1, având nr. cadastral Y4 şi CF nr. Z4 ca urmare a clauzei prevăzute la art. 5 din contractul nr. X3, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa comercială nr. 16944 din 29 septembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantele SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL şi I.M.O.T., în contradictoriu cu pârâta A.B.R. SA.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:

La data de 14 iulie 2006 între A.B.R. SA, în calitate de creditor, SC A.T. SRL, în calitate de împrumutat şi garant şi E.G.C., E.I.A., B.C. SRL, B.C.A. SRL şi I.M., în calitate de garanţi s-a încheiat un contract de credit, care stabileşte termenii şi condiţiile generale aplicabile relaţiei de creditare dintre bancă şi împrumutat, precum şi patru anexe la contract, X5, X1, X2 şi X3, care stabilesc regulile speciale aplicabile pentru fiecare din facilităţile de credit acordate, iar în cazul în care în contractele speciale există clauze derogatorii de la condiţiile generale respective clauze speciale sunt aplicabile.

Instanţa a apreciat că părţile, prin acordul lor, au convenit că pârâta poate modifica unilateral procentul marjei în raport de situaţia clientului sau de condiţiile la contract. Constatând că majorarea marjei s-a făcut cu respectarea contractelor de credit şi a anexelor la acestea, instanţa a apreciat că primul capăt de cerere privind respectarea clauzelor contractelor de facilitate de credit, respectiv a condiţiilor stabilite expres cu privire la marjă, este nefondat.

Capătul de cerere având ca obiect ridicarea ipotecilor a fost respins ca nefondat, reţinându-se că ridicarea ipotecii se dispune de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, iar nu de instanţa de judecată iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi atributul instanţei să dispună ridicarea ipotecii nu sunt îndeplinite condiţiile contractuale pentru ridicarea ipotecilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL şi I.M.O.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 94 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL şi I.M.O.T., în contradictoriu cu pârâta A.B.R. SA; a obligat pârâta să respecte clauzele contractuale nr. X1, nr. X2, nr. X3, nr. X4, respectiv condiţiile privitoare la marjă, precum şi să procedeze la ridicarea ipotecilor instituite asupra apartamentelor: situat în Bucureşti, str. A.C., cu nr. cadastral Y1 şi înscris în CF nr. Z1 şi nr. 12 situat în Bucureşti, sector 1, nr. cadastral Y4 înscris în CF nr. Z4 şi asupra imobilului compus din teren şi construcţie situat în Bucureşti, nr. cadastral Y3, înscris în CF nr. Z3; a fost obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 1.010,15 RON cheltuieli de judecată în apel şi la plata sumei de 3.016,3 RON cheltuieli de judecată în fond.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:

Majorarea marjei s-a făcut printr-o aplicare abuzivă a clauzelor contractuale cuprinse în art. 26 pct. 26.3 din cele două contracte, în sensul că, deşi nu s-a modificat „situaţia împrumutatului" sau „condiţiile pieţei" reflectate desigur la raporturile contractuale dintre părţi, iar nu la criza economică mondială, aspect ce exclude sferei celor două situaţii expres reglementate, deoarece acesta este mult prea general şi nu poate fi controlat de „împrumutat" pentru ca acesta să fie sancţionat printr-o majorare a marjei, ce nu îi poate fi imputată în vreun mod.

În ceea ce priveşte ridicarea ipotecilor, aceasta s-a dispus în considerarea faptului „că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 5 din contract, deoarece potrivit rapoartelor de evaluare întocmite de expertul H.A.F. rezultă că valoarea imobilelor ipotecate era cu mult mai mare decât 50% din suma rămasă de restituit, astfel că era justificată ridicarea ipotecilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.B.R. SA, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea introductivă reclamanţii au înţeles să se judece în contradictoriu cu A.B.R. SA şi A.B.R. SA, Sucursala Libertăţii în calitate de pârâţi.

A.B.R. SA, Sucursala Libertăţii nu a fost citată de instanţa de apel pe toată perioada desfăşurării procesului, iar hotărârea pronunţată în apel nu s-a dat şi în contradictoriu cu această parte.

2. Instanţa a interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Conform definiţiei marjei din contractele de credit din 14 iulie 2006 cât şi din 18 aprilie 2007, aceasta înseamnă rata procentuală anuală stabilită de Bancă şi adăugată dobânzii de bază pentru o facilitate de credit. Potrivit prevederilor contractuale „Banca poate modifica marja în orice moment în cadrul duratei unei facilităţi de credit în funcţie de situaţia clientului şi de condiţiile pieţei".

În anexele la contract nu se prevede că marja este fixă, iar acestea nu au caracter derogatoriu de la clauzele prevăzute în cadrul contractelor de credit cadru din 14 iulie 2006 şi din 14 iulie 2007.

În mod corect prima instanţă a apreciat că prevederile din contractele de facilitate de credit prin care se stabileşte cuantumul marjei la 3% respectiv 4,5% nu este o clauză specială care derogă de la prevederile contractului de credit, ci este o clauză care se completează cu clauzele generale ale contractului.

Banca a modificat marja în baza prevederilor contractuale.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor contractuale, banca va elibera ipoteca asupra fiecărui imobil menţionat la art. 6 „Garanţii", pct. a-d, însă aici nu este inclus imobilul situat în Bucureşti, sector 2.

În mod eronat instanţa de apel a calculat valoarea evaluată a imobilelor, luând în calcul şi valoarea imobilului din Bucureşti, sector 2.

Creditul rămas de rambursat, aşa cum rezultă din fişa de cont din 14 octombrie 2010 era în sumă de 851.851,58 euro şi 133.353,08 RON, iar nu în sumă de 880.000 euro cum a menţionat instanţa de apel.

La 2 august 2012, recurenta a solicitat suspendarea provizorie a executării silite a deciziei civile nr. 94 din 27 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în calea de atac a recursului.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 7 august 2012 pronunţată de secţia a ll-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă această cerere.

Ulterior, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 18 octombrie 2012, secţia a ll-a civilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 94 din 27 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, până la soluţionarea recursului declarat împotriva acesteia.

În susţinerea recursului, la dosar au fost depuse înscrisuri.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

1. Hotărârea nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Aceasta deoarece, deşi reclamanţii-intimaţi au solicitat prin cererea de chemare în judecată citarea şi A.B.R. SA, Sucursala Libertăţii, sucursala nu are personalitate juridică, fiind o unitate operaţională care efectuează activităţile băncii în limitele mandatului său.

Ca atare, nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

2. Instanţa nu a interpretat eronat actul juridic dedus judecăţii şi nici nu a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

De asemenea, hotărârea nu este lipsită de temei legal.

Aceasta deoarece instanţa de apel analizând dispoziţiile din contractele cadru şi din contractele de facilitate de credit a reţinut în mod corect faptul că în ceea ce privesc clauzele 6.2 şi 8.2 acestea sunt clauze speciale şi astfel nu a nesocotit principiile consacrate în art. 969 C. civ.

S-a reţinut în mod corect de către instanţa de apel că o atare clauză este menită să clarifice modul de interpretare a contractului dintre părţi, respectiv a contractului cadru în raport cu anexele ulterioare.

Instanţa nu a schimbat înţelesul vădit neîndoielnic al modalităţii de stabilire a procentului marjei întrucât a stabilit că în raport de dispoziţiile art. 26.3 din contractele cadru, o modificare a marjei s-ar fi justificat de anumite condiţii ale pieţei sau de situaţia clientului, ori recurenta nu a dovedit în niciun mod aceste condiţii.

S-a reţinut în mod corect că banca pentru a justifica pretinsele condiţii de piaţă nu a avut în vedere elementul variabil EURIBOR care de altfel a fost mai mic odată cu declanşarea crizei economice internaţionale.

Pe de altă parte, majorarea marjei s-a făcut printr-o aplicare abuzivă a clauzelor contractuale deşi nu s-a schimbat nici situaţia clientului şi nici condiţiile pieţei, iar o raportare la criza economică mondială excede sferei celor două situaţii expres reglementate.

Cu privire la îndeplinirea condiţiei de ridicare a ipotecilor, reţinând concluziile expertizelor efectuate de un evaluator ANEVAR, instanţa de apel în mod corect a stabilit că suma tuturor bunurilor aflate sub ipotecă depăşeşte dublul debitului.

La capitolul garanţii, este ipotecat permanent în favoarea băncii imobilul situat în Bucureşti, sector 2.

Astfel, potrivit actului adiţional nr. 6 la Contractul de facilitate de credit la termen din data de 4 aprilie 2008.

„Împrumutatul şi Garantul Real constituie în favoarea Băncii Garanţiile menţionate mai jos în scopul garantării tuturor obligaţiilor fiecărui Client în baza Documentelor de Finanţare:

[...] e) Ipoteca asupra imobilului -teren în suprafaţă de 258,20 mp conform actelor de proprietate (280,40 mp conform măsurătorilor cadastrale); - construcţie tip S+P+7E+Pod, edificată pe terenul descris anterior, înscris în CF a Municipiului Bucureşti, sector 2, situat în Bucureşti, sector 2, proprietate a A.T. SRL...".

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei recurate, şi pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.B.R. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 94 din 27 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 700/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs