ICCJ. Decizia nr. 735/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 735/2013
Dosar nr. 3279/105/2009
Şedinţa publică din 14 februarie 2013
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 3279/105 din 3 iulie 2009, contestatoarea SC R.I. SRL a chemat în judecată pe intimaţii Statul Român, prin Consiliul Judeţean Prahova, Comisia de Aplicare a Despăgubirilor, numită prin dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să stabilească o despăgubire care să reflecte valoarea reală a imobilului, ţinând seama de preţul actualizat de vânzare al terenurilor de acelaşi fel din zonă.
În motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că la data de 10 iulie 2008 i s-a adus la cunoştinţă intenţia de expropriere a terenului acesteia şi faptul că va fi notificată cu privire la exproprierea ce urma să aibă loc, inclusiv cu privire la preţul ce urmă să-l primească pentru terenul expropriat, iar data de 2 iunie 2009 a primit hotărârea de expropriere prin care a fost înştiinţată asupra măsurilor luate, preţul oferit pentru exproprierea suprafeţei de 458 mp., fiind de 54.266 RON.
A mai arătat contestatoarea, că, deşi în anul 2008 preţul terenurilor a scăzut ca urmare a crizei financiare, iar volumul tranzacţiilor de terenuri pe piaţa imobiliară a cunoscut o uşoară scădere, diferenţa dintre preţul dat de comisia de plată a despăgubirilor şi înregistrarea în contabilitate este enormă, nefiind ataşată vreo expertiză din partea comisiei sau vreo referire privitoare la data la care aceasta a fost efectuată.
Totodată, contestatoarea a mai precizat că a devenit proprietara terenului ce a făcut obiectul exproprierii prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 172 din 20 ianuarie 2004, încheiat cu SC P. SRL.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 1, art. 21 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Urmare invocării prin întâmpinare de către intimaţii pârâţi Consiliul Judeţean Prahova şi Comisia de Aplicare a Despăgubirilor Păuleşti - Consiliul Judeţean Prahova a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a fiecăreia din aceste părţi, instanţa de fond, prin încheierea de şedinţă din 29 octombrie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestor intimate, dispunând introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Judeţului Prahova, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.
Tribunalul Prahova, prin Sentinţa civilă 1965 din 23 septembrie 2011, a admis în parte contestaţia; a obligat intimatul să achite reclamantei suma de 211.945,60 RON conform raportului de expertiză topometrică C.C., reprezentând justa despăgubire pentru terenul expropriat în suprafaţă de 458 mp., proprietatea reclamantei, situat în corn. Păuleşti, jud. Prahova, tarla 34, parcela 773/15, A773/16, A773/17.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009, comisia de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păuleşti, jud. Prahova, a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 54.266 RON pentru contestatoare, pentru terenul în în suprafaţă de 458 mp., proprietatea sa, situat în comuna Păuleşti, jud. Prahova, tarla 34, parcela 773/15, A773/16, A773/17, expropriat în baza Hotărârii nr. 55 din 29 aprilie 2009 a Consiliului Judeţean Prahova, teren ce a fost dobândit de contestatoare prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC P. SRL şi autentificat sub nr. 172 din 20 ianuarie 2004.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către comisia de trei experţi, au fost stabilite valori diferite cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, în sensul că expertul topograf B.N. a estimat valoarea despăgubirii la data exproprierii ca fiind de 290.601 RON, expertul consilier desemnat de contestatoare, C.C., a estimat valoarea despăgubirii la data exproprierii ca fiind 211.945,60 RON, iar expertul consilier desemnat de intimat, M.I., la suma de 80.329 RON.
La stabilirea valorii despăgubirilor au fost avute în vedere toate aspectele privitoare la amplasarea terenului, ieşirea la DN1, vecinătatea zonelor comerciale din partea de nord a Municipiului Ploieşti, existenţa utilităţilor, caracteristicile tehnice ale terenului, suprafaţa totală a terenului, suprafaţa expropriată, existenţa planului urbanistic zonal, folosindu-se metoda comparaţiei numai de către experţii consilieri.
Faţă de aceste împrejurări, Tribunalul Prahova, reţinând că niciunul dintre membrii comisiei de experţi nu a avut în vedere preţul cu care se vinde în mod obişnuit un imobil de acelaşi fel în zona în care se află terenul expropriat, consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare, a reţinut că nu poate ignora celelalte mijloace de probă, respectiv ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare, care reflectă preţul de piaţă.
În cauză, cei trei experţi au exprimat opinii diferite, estimând valori diferite pentru despăgubire, fiecare menţinându-şi punctul de vedere şi după refacerea lucrării, însă, raportat la criteriile folosite pentru stabilirea despăgubirii, instanţa a avut în vedere concluziile expertului C.C., care a evidenţiat aspectul preţului zonei pentru terenul expropriat, fiind astfel respectate cerinţele impuse de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului".
A fost apreciată ca neîntemeiată pretenţia contestatorului potrivit căreia despăgubirile pentru terenurile în litigiu să fie stabilite la 150 Euro/mp., respectiv la valoarea de 290.601 RON, invocându-se valoarea estimată de către expertul B.N., deoarece nu au fost prezentate dovezi cu privire la preţurile în zonă pentru proprietăţi similare ca fiind între 135 şi 175 Euro.
De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi avută în vedere nici opinia expertului M.I., care a indicat o valoare apropiată de cea stabilită prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009, întrucât aceasta nu a corespuns valorii reale stabilită în raport de criteriile impuse de legiuitor, concluzionându-se că valoarea estimată la 211.945,60 RON de către expert C.C. este singura în măsură să satisfacă criteriile stabilite de lege, inclusiv de metoda de evaluare aplicată în funcţie de situaţia actuală pe piaţa imobiliară, ajungându-se la o valoare medie reală a terenului, având în vedere prejudiciul efectiv suportat de contestator,
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 34 din 8 mai 2012, a admis apelurile formulate de pârâtul Judeţul Prahova- prin Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a stabilit despăgubirea pentru terenul expropriat la suma de 116.271 RON, conform raportului de expertiză refacere B.N. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, reţinând, în esenţă, următoarele:
Analizând sentinţa atacată în raport cu motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului şi de probatoriul refăcut în faţa instanţei de apel, inclusiv raportul de expertiză, instanţa a constatat că sunt întemeiate apelurile declarate de pârât şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru următoarele considerente:
Întrucât criticile invocate în cele două apeluri vizează aceleaşi aspecte, acestea au fost analizate împreună şi li s-a răspuns printr-un argument comun.
Astfel, prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009 emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor - comuna Păuleşti, judeţ Prahova, s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat constând în teren în suprafaţă de 458 mp. situat în comuna Păuleşti, judeţ Prahova, la suma de 54.266 RON.
Instanţa fondului, cenzurând estimarea valorii despăgubirilor ce se cuvin reclamantei, ca proprietară a imobilului expropriat, a reţinut că niciunul din membrii comisiei de experţi nu a avut în vedere preţul cu care se vinde în mod obişnuit un imobil de acelaşi fel în zona în care este situat imobilul expropriat şi astfel au fost avute în vedere celelalte mijloace de probă, respectiv ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare care reflectă preţul de piaţă.
Valoarea estimată de expertul C.C. la suma de 211.945,60 RON a fost omologată de instanţă, apreciind ca fiind singura în măsură să respecte criteriile stabilite de lege, inclusiv de metoda de evaluare aplicată în funcţie de situaţia actuală pe piaţă.
Faţă de probatoriul refăcut în faţa instanţei de apel, respectiv raportul de expertiză, Curtea a reţinut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, având în vedere şi analiza pieţei imobiliare în prezent, care presupune înregistrarea unei scăderi considerabile a tranzacţiilor imobiliare, estimarea despăgubirilor la 116.271 RON de către expertul B.N., desemnat de instanţă, este cât mai aproape de valoarea reală a imobilului, ţinându-se seama şi de prejudiciul efectiv suportat de reclamantă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul judeţul Prahova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi reclamanta SC R.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, prin recursul său, reclamanta SC R.I. SRL a criticat decizia civilă pentru următoarele considerente:
În speţe de natura celei de faţă, se impune a se efectua proba cu expertiză tehnică imobiliară având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a imobilului expropriat la data emiterii hotărârii de expropriere şi nu la momentul întocmirii raportului de expertiză în fata instanţei de fond.
Potrivit art 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză" însemnează data la care a fost întocmit raportul de expertiză de către expropriator şi pe baza concluziilor căruia a fost emisă hotărârea de expropriere contestată, care conţine suma reprezentând despăgubirea, respectiv raportul de evaluare nr. 5341/2009.
Reclamanta a conchis că nu este de acord cu suma despăgubirii, întrucât instanţa de fond trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize, care să aibă ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a imobilului expropriat la data de 29 aprilie 2009, adică la data întocmirii raportului de expertiză de către expropriator şi nu la momentului întocmirii raportului de expertiză în faţa instanţei de fond.
Numai în acest fel se asigură o justa despăgubire a expropriatului, dreptul de proprietate preluat din patrimoniul expropriatului trebuind să fie înlocuit cu o valoare patrimonială egală, care, ţinând cont şi de fluctuaţiile valorii de circulaţie a bunurilor, nu poate fi realizată decât dacă evaluarea dreptului de proprietate s-a făcut prin raportare la data transferului dreptului de proprietate.
Or, o altă interpretare ar reprezenta o încălcare a dreptului de proprietate al expropriaţilor, garantat prin art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Pârâtul Judeţul Prahova, prin recursul său, indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel a încuviinţat completarea probatoriului şi refacerea raportului de expertiză, însă nici acest raport de expertiză ANEVAR nu s-a efectuat conform dispoziţiilor legale în materie, întrucât acesta preluând preţurile de ofertare de pe internet nu a avut în vedere preţurile de tranzacţionare ce rezultă din contractele de vânzare-cumpărare autentificate şi că la raportul de expertiză efectuat în apel a formulat obiecţiuni care au fost respinse, iar prin omologarea variantei B.N., contestatoarea se îmbogăţeşte fără justă cauză, întrucât, în anul 2004, aceasta a cumpărat terenul cu un preţ de 18 euro/m.p., iar în anul 2009, a ajuns la 100 euro/m.p., în condiţiile în care este de notorietate că preţul imobilelor a înregistrat o scădere considerabilă începând cu anul 2008.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în dezvoltarea criticilor formulate, indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, pentru următoarele considerente:
Nesocotind dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanţa de control judiciar a stabilit dreptul contestatoarei la despăgubiri în valoare de 116,271 RON (conform variantei expertului B.N. - raport de expertiză refăcut).
În privinţa imobilelor expropriate, despăgubirea se stabileşte în condiţiile art. 25-27 din Legea nr. 33/1994.
Art. 26 alin. (1) din lege prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar în alin. (2) este stabilit modul în care se face calculul despăgubirilor.
În privinţa cuantumului despăgubirilor, textul prevede că experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Deşi instanţa de apel reţine că experţii au întocmit lucrarea cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, din examinarea raportului de expertiză efectuat în cauză - în apel -rezultă că niciunul dintre experţi nu a ţinut seama de criteriile prevăzute de dispoziţiile legale enunţate, inclusiv de preţul de tranzacţionare a imobilelor de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, respectiv, în comuna Păuleşti.
Astfel, instanţa de apel şi-a însuşit opinia expertului B.N., în condiţiile în care acesta nu a ataşat raportului de expertiză nici un fel de dovezi - contracte de vânzare-cumpărare, la care de altfel nici nu a făcut referire, nefiind suficiente doar susţinerile acestuia că a avut în vedere „preţurile din zonă pentru proprietăţi similare".
Mai mult, expertiza însuşită de instanţa de apel nu este însoţită de niciun document care să ateste rezultatul negativ al unor asemenea verificări, astfel că, în absenţa unor astfel de dovezi ataşate raportului de expertiză, nu se putea accepta evaluarea terenului supus exproprierii pe baza ofertelor de vânzare, iar în acest context, se impunea ca instanţa de apel să dispună refacerea raportului de expertiză, pentru determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994.
Sub acest aspect, s-a arătat că apelantul - pârât Judeţul Prahova a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză refăcut, care însă au fost fiind respinse de Curte (în şedinţa din data de 8 mai 2012).
S-a conchis, că, în această situaţie, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor unor dispoziţii imperative în materia exproprierii, respectiv, art 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul al despăgubirilor, ceea ce atrage incidenţa cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
De asemenea, s-a arătat că greşit instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra apelului declarat de contestatoarea S.C. R.I. S.R.L.
Examinând decizia în limita criticilor formulate de reclamanta SC R.I. SRL, pârâtul Judeţul Prahova şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova, instanţa constată următoarele:
Prin criticile formulate, reclamanta susţine că nu pot fi luate în considerare rapoartele de expertiză întocmite în cauză, având în vedere că valoarea despăgubirilor se stabileşte la data exproprierii, prin raportul de expertiză întocmit de expropriator şi în baza căruia s-a emis dispoziţia contestată, în anul 2009 şi nu la data efectuării rapoartelor de expertiză în instanţă.
Prin urmare, prin criticile formulate, reclamanta susţine că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1996, în sensul că valoarea terenului expropriat, ca parte a despăgubirii, trebuia să fie calculată la momentul exproprierii şi nu la data efectuării raportului de expertiză în instanţă, având în vedere că despăgubirea se stabileşte la momentul exproprierii.
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Potrivit acestor dispoziţii legale, despăgubirile pentru terenul expropriat, se stabilesc la data întocmirii raportului de expertiză, în instanţă şi nu la momentul realizării exproprierii, aşa cum susţine reclamanta, întrucât cum aceasta a înţeles să-şi asume demersul judiciar prin intermediul căruia a înţeles să conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, trebuie să-şi asume şi momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea despăgubirii la un alt moment, sub motivul existenţei unor fluctuaţii ale preţurilor de tranzacţie a terenurilor similare celui expropriat pe piaţa imobiliară.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat de recurenta reclamantă se constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul pârât şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deşi recursurile au fost declarate separat, se constată că acestea vizează aceleaşi aspecte şi anume că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că li se va răspunde prin următoarele considerente comune.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experţii, cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În speţă, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât expertul desemnat de instanţă, al cărui raport de expertiză a fost omologat de instanţa de apel, nu a precizat ce criterii a utilizat pentru stabilirea valorii despăgubirii ce i se cuvine reclamantei pentru terenul expropriat şi nu s-a raportat la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în zona în care este situat imobilul în litigiu la data efectuării raportului de expertiză, aşa cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o jurisprudenţă constantă, a stabilit semnificaţia sintagmei „preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele" ca fiind preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.
De aceea, pentru stabilirea valorii despăgubirilor ce i se cuvin contestatoarei, se constată că se impune refacerea raportului de expertiză, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ., cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate, care va ţine seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii acestuia, luând în considerare preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.
Criticile formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti potrivit cărora decizia recurată este nelegală şi pentru că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra apelului declarat de contestatoarea SC R.I. SRL este nefondat, faţă de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Astfel, art. 2812 C. proc. civ. prevede că „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
În speţă, instanţa de apel s-a pronunţat, în urma formulării cererii de completare a dispozitivului deciziei recurate de către reclamantă, asupra apelului declarat de aceasta printr-o hotărâre separată, Decizia nr. 48 din 19 iunie 2012, care, în condiţiile art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Judeţul Prahova şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâtul Judeţul Prahova şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse şi se va ţine seama de toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtul Judeţul Prahova şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apei Ploieşti împotriva Deciziei nr. 34 din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 741/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 736/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
