ICCJ. Decizia nr. 789/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 789/2013
Dosar nr. 3929/111/2007*
Şedinţa publică din 19 februarie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 21/C din 4 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a respins acţiunea precizată formulată de către reclamanţii A.V.T. şi A.I., în contradictoriu cu intimatul Statul Român, reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin Hotărârea nr. 136 de stabilire a despăgubirii din data de 6 aprilie 2006, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Tauteu a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în localitatea Tauteu, categoria de folosinţă arabil, nr. topografic 1227/4, în suprafaţă de 2018 mp, identificat prin număr cadastral 224, în cuantum de 11.886,02 Euro, reclamanţilor A.V.T. şi A.I., iar ulterior prin Hotărârea nr. 242 din 12 septembrie 2006 s-a aprobat acordarea de despăgubiri aceloraşi reclamanţi în cuantum de 17,67 Euro pentru suprafaţa de 3 mp, din nr. topografic 1227/4, identificat prin numărul cadastral 558.
Reclamanţii sunt proprietari unei cote părţi de 8631/63301 mp teren din parcela cu nr. top. 1227/4 înscrisă în CF nr. 625 Tauteu, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2127 din 6 aprilie 2006 de B.N.P. P.P., din care le-a fost expropriată suprafaţa totală de 2021 mp.
În susţinerea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin construirea autostrăzii, se afectează în fapt o suprafaţă de teren suplimentară din proprietatea lor, pentru care le-a fost încălcat dreptul de proprietate şi pentru care li s-ar cuveni despăgubiri, iar pentru verificarea acestor susţineri instanţa a dispus efectuarea unei expertize topografice de specialitate.
Prin expertiza topografică efectuată în cauză de către experţii M.I.M., S.D. şi T.S., fila 343 dosar, s-a concluzionat că suprafaţa afectată de autostradă este corespunzătoare nr. cadastral 224 în suprafaţă de 2018 mp, iar terenul cu nr. cadastral 225 în suprafaţă de 6613 mp, nu este afectată de lucrări de construcţie ale viitoarei autostrăzi.
Totodată, experţii au precizat că schiţele cadastrale constituite în baza TP 1442/2005 corespunzătoare nr. cadastral 224, pe care este situată autostrada şi a nr. cadastral 225, rămas în proprietatea reclamanţilor, nu corespund cu planul parcelar de punere în posesie, fiind necesară corectarea titlurilor de proprietate, astfel încât suprafaţa reconstituită prin cele trei titluri emise pentru parcela cu nr. top. 1227/4 să corespundă cu suprafaţa acestei parcele de 63301 mp, după care să se facă sistarea stării de indiviziune.
Datorită faptului că întocmirea şi constituirea numerelor cadastrale nu s-a făcut cu acordul coproprietarilor şi a avut la bază doar planul parcelar de punere în posesie care nu a fost respectat, s-a ajuns la situaţia de faţă ca reconstituirea dreptului de proprietate în ceea ce priveşte numărul top. 1227/4 să se facă pentru o suprafaţă mai mare cu 3041 mp, decât suprafaţa totală a acestuia de 63301 mp.
Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert M.T. şi depus de către reclamanţi în susţinerea pretenţiilor lor, nu a fost concludent, întrucât concluziile expertului au pornit de la faptul că reclamanţii au cumpărat o suprafaţă totală de 8631 mp, din care folosesc o suprafaţă de 2301 mp, astfel a rezultat că sub autostradă se află o suprafaţă de 6330 mp, din terenul expertizat, ignorând faptul că mai sunt eliberate două titluri de proprietate pe seama numiţilor H.G. şi Z.N., că exproprierea s-a făcut fără ca starea de coproprietate a părţilor să fi fost sistată şi fără ca titlurile eliberate să fi fost puse în acord cu suprafaţa reală a nr. top. 1227/4.
Faţă de cele arătate, întrucât întocmirea documentaţiei în ceea ce priveşte suprafaţa de teren expropriată de la reclamanţi s-a făcut cu acordul acestora, în condiţiile în care anterior starea de coproprietate existentă între coproprietari asupra nr. topografic 1227/4 ar fi trebuit să fi fost sistată, s-a reţinut că în fapt pârâta nu a încălcat această documentaţie, reclamanţii fiind proprietari pe numărul cadastral 225 în suprafaţă de 6613 mp, reprezentând diferenţa de teren rămasă neexpropriată; că suprafaţa numărului cadastral nr. 224 nu poate fi mărită cu o suprafaţă suplimentară de 1537 mp, din proprietatea reclamanţilor, întrucât numărul cadastral 224 a fost constituit doar în limita suprafeţei de 2018 mp, expropriată de la reclamanţi; că pentru restul terenului afectat de construcţie din parcela cu nr. top. 1227/4 s-au constituit alte numere cadastrale corespunzătoare suprafeţelor de teren expropriate de la ceilalţi coproprietari; că în fapt s-ar putea ridica doar problema cuantumului sumei care i s-ar fi cuvenit fiecărui coproprietar al parcelei cu nr. top. 1227/4 vis a vis de suprafaţa de teren în proprietate şi care trebuia să le fie expropriată fiecăruia în parte raportat la punerea lor în posesie în momentul reconstituirii dreptului de proprietate şi amplasamentul autostrăzii, problemă care însă poate fi lămurită doar între aceştia, astfel că a apreciat acţiunea precizată ca fiind nefondată şi în consecinţă a respins-o, luând act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia nr. 34/A din 30 mai 2012, a respins apelul declarat de apelanţii A.I. şi A.V., reţinând, în esenţă, următoarele:
Cererile formulate de apelanţi, precum şi criticile aduse pe fondul cauzei vizează în esenţă situaţia juridică a terenului identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu, apelanţii solicitând prin apelul formulat schimbarea în totalitate a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii precizate şi completate, această acţiune având ca obiect terenul expropriat şi identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu, în privinţa căruia s-au acordat despăgubiri, conform Hotărârii nr. 21 din 20 septembrie 2004, în favoarea numitului Z.I.
Sub aspectul obiectului prezentei cauzei, s-a reţinut că, prin acţiunea iniţială, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, să se constate că suprafaţa de 4000/6613/63301 mp din imobilul proprietatea acestora, având nr. top 1227/4, este afectată de lucrările de execuţie ale autostrăzii şi să se dispună exproprierea acestei suprafeţe sau obligarea pârâtului la expropriere, respectiv la întocmirea şi eliberarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor şi la plata acestora, cu dobânzile legale.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin Hotărârea nr. 136/2006 li s-au acordat despăgubiri doar pentru suprafaţa de 2018 mp identificată cu nr. cadastral 224, însă din suprafaţa totală rămasă în proprietatea acestora o suprafaţă de 4000 mp este afectată de construcţia autostrăzii, pentru această suprafaţă de teren nefiind acordate despăgubiri.
Acţiunea a fost precizată la data de 4 martie 2008, în sensul lămuririi obiectului cererii vizând acelaşi număr cadastral, reclamanţii solicitând a se constata exproprierea suprafeţei de 1537 mp, parte din nr. cadastral 224, în suprafaţă totală de 3555 mp, provenită din nr. top 1227/4 în suprafaţă de 8631 mp, ce constituie proprietatea acestora, conform înscrierilor de sub B 37,38 din CF 625 Tauteu, cu consecinţa constatării dreptului la despăgubiri, a întocmirii şi eliberării hotărârii de acordare a despăgubirilor şi plăţii acestora, inclusiv pentru suprafaţa de 1537 mp din nr. cadastral 224 Tauteu.
În cuprinsul acestei precizări, s-a arătat, referitor la suprafaţa suplimentară afectată din top 1227/4, că în principal îşi menţin acţiunea iniţială sub condiţia stabilirii în concret a suprafeţei ocupate de construcţia autostrăzii din terenul rămas în proprietatea acestora şi în varianta subsidiară, sub aceiaşi condiţie, cu precizarea cererilor formulate în această variantă, să se constate suprafaţa de teren, parte din nr. top 1227/4, afectată de lucrările de execuţie şi să se acorde despăgubirile aferente acestei suprafeţe, cu dobânzile legale.
Ulterior acestei precizări, reclamanţii apelanţi au depus o nouă precizare şi completare de acţiune vizând nr. cadastral 223 Tauteu, cerere în cuprinsul căreia au solicitat introducerea în cauză a numitului Z.I., în calitate de pârât, şi să se constate că exproprierea suprafeţei de 4309 mp, din imobilul cu nr. cadastral 223 Tauteu, s-a realizat din suprafaţa de 8631 mp, ce a constituit proprietatea acestora, precum şi dreptul lor la despăgubiri pentru terenul indicat, cu consecinţa obligării pârâtului Z.I. la plata despăgubirilor aferente suprafeţei de 4309 mp, din nr. cadastral 223, cu dobânda legală.
În subsidiar, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a Hotărârii nr. 21/2004 de stabilire a despăgubirilor emise în favoarea numitului Z.I. şi obligarea Statului Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, la întocmirea şi eliberarea hotărârii de acordare a despăgubirilor, respectiv la plata acestora cu dobânzile legale.
Această precizare şi completare de acţiune a fost disjunsă, conform încheierii din şedinţa publică din 28 ianuarie 2010 dată de Tribunalul Bihor, sub acest aspect apreciindu-se ca nefondate susţinerile reclamanţilor apelanţi în sensul încălcării normelor procedurale, disjungerea fiind corect dispusă prin raportare la dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi art. 165 C. proc. civ. şi fiind justificată în condiţiile în care acţiunea iniţială era în stare de judecată, cadrul procesual privind obiectul şi părţile din cererea precizată fiind diferit, invocându-se totodată şi alte temeiuri de drept în susţinerea acţiunii completate, relevantă fiind şi Decizia civilă nr. 3876/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cauză.
Raportat la obiectul cauzei, criticile invocate de apelanţi prin prisma acţiunii precizate şi completate, sub aspectul stabilirii dreptului acestora la despăgubiri pentru suprafaţa de 4309 mp din imobilul identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu, respectiv cererile formulate în apel în acest sens, s-a apreciat că exced cadrului procesual, neputând fi analizate direct în calea de atac, conform art. 294 C. proc. civ., în speţă instanţa de fond nepronunţându-se asupra cererii precizate şi completate la data de 28 ianuarie 2010, care a fost disjunsă şi formează obiectul unui alt dosar, soluţionând în mod temeinic şi legal doar acţiunea iniţială astfel cum a fost aceasta precizată la data de 4 martie 2008 şi care vizează nr. cadastrale 224, 225 şi 558 Tauteu.
Prin prisma probaţiunii administrate în cauză, s-a reţinut că nici criticile privind neîntocmirea documentaţiei cadastrale cu respectarea punerii în posesie şi folosinţei exercitate de proprietari, respectiv cele invocate sub aspectul probaţiunii şi care vizează în esenţă aceiaşi situaţie juridică a numărului cadastral 223 Tauteu, nu pot forma obiect de analiză în prezenta cale de atac potrivit principiului tantum devolutum quantum judicatum, principiu în conformitate cu care limitele devoluţiunii apelului vizează doar ceea ce s-a judecat în primă instanţă.
Referitor la obiectul prezentei cauze, s-a reţinut poziţia procesuală exprimată de reclamanţi, prin reprezentant, în şedinţa publică din 28 ianuarie 2010, în sensul că această acţiune care priveşte numărul cadastral 224 Tauteu rămâne fără obiect, fiind susţinută doar cererea privind numărul cadastral 223 Tauteu, care, aşa cum s-a arătat, formează obiectul unui alt dosar, cererea de conexare formulată în apel fiind respinsă în şedinţa publică din 23 mai 2012.
S-a conchis, că, avându-se în vedere aspectele mai sus reţinute, respectiv limitele investirii instanţei de fond, faptul că cererea precizată şi completată a fost disjunsă, neformând astfel obiect de analiză în primă instanţă, dată fiind şi poziţia procesuală exprimată de reclamanţi în şedinţa publică din 28 ianuarie 2010 în privinţa acţiunii iniţiale, cererile formulate de apelanţi şi criticile acestora cu privire la situaţia juridică a terenului identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu exced cadrului procesual, neputând forma obiect de analiză, conform art. 294 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A.I. şi A.V.T., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat următoarele;
Soluţia instanţei de apel s-a bazat pe considerentul că, raportat la obiectul cauzei, aceasta nu poate analiza criticile împotriva hotărârii primei instanţe, întrucât exced cadrului procesual, în condiţiile în care instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra situaţiei juridice a terenului cu nr. cadastral 223 Tauteu, ci exclusiv asupra imobilelor cu nr. cadastrale 224, 225 şi 558 Tauteu, şi că disjungerea dispusă de prima instanţă, în baza încheierii de şedinţă din 28 ianuarie 2010, s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor procedurale stabilite de art. 132 alin. (1) şi art. 165 C. proc. civ.
În acelaşi sens, la termenul de judecată din 23 mai 2012, instanţa a respins solicitarea de conexare la prezentul dosar a dosarului format în urma disjungerii din 28 ianuarie 2010, nr. 2104/111/2010, aflat în calea de atac a apelului, opinia instanţei de apel fiind aceea că precizarea şi completarea la acţiune formulată de către reclamanţi la termenul de judecată din 28 ianuarie 2010 a îndeplinit condiţiile disjungerii şi formulării unui dosar distinct, iar tribunalul a soluţionat „în mod temeinic şi legal doar cererea iniţială, astfel cum a fost precizată la data de 4 martie 2008 şi care vizează numerele cadastrale 224, 225 şi 558 Tauteu".
Or, decizia recurată este nelegală, deoarece instanţa de apel a soluţionat raporturile juridice deduse judecaţii prin încălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte fondul cauzei, aceasta a reţinut că tribunalul a soluţionat temeinic acţiunea iniţială astfel cum a fost precizată la data de 4 martie 2008, sens în care hotărârea atacată a fost dată, sub aspectul elementelor de fond, cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 198/2004, ale art. 44 din Constituţia României şi ale art. 480 - 481 C. civ. anterior.
Referitor la obiectul cauzei, s-a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit obiectul acţiunii când a apreciat că imobilul cu nr. cadastral 223 Tauteu excede prezentului cadru procesual, care vizează doar nr cadastrale 224 şi 558 Tauteu, iar prima instanţă a procedat corect la disjungerea precizării de acţiune în ceea ce priveşte imobilul respectiv, faţă de probele administrate în cauză.
Deşi prin motivele de apel reclamanţii au criticat soluţia procedurală a primei instanţe, precum şi calificarea juridică greşită pe care aceasta a atribuit-o precizării de acţiune din data de 28 ianuarie 2010, arătând că, în fapt, este vorba despre identificarea topografică a imobilului care face obiectul acţiunii şi nu reprezintă o cerere diferită de cea iniţială, totuşi, instanţa de apel s-a considerat ţinută de calificarea juridică greşită dată de tribunal în ceea ce priveşte natura acestei cererii şi a apreciat că nu poate analiza criticile reclamanţilor împotriva sentinţei atacate, şi nu se poate pronunţa cu privire la situaţia imobilului cu nr. cadastral 223 Tauteu, interpretând astfel restrictiv limitele devoluţiunii apelului.
Însă, în condiţiile unei cercetări aprofundate a cauzei, instanţa de apel putea să constate că atât la judecata în primă instanţă, cât şi în faza de apel nu a intervenit o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată sau o cerere nouă, în sensul art 294 C. proc. civ., astfel că identificarea topografică a terenului, urmare a administrării probelor, nu putea fi asimilată ideii de „cerere nouă", câtă vreme temeiurile de drept din apel nu au fost modificate faţă de cele invocate în prima instanţa, aşadar cauza juridică a acţiunii a rămas neschimbată în calea de atac a apelului.
S-a conchis, că instanţa de apel nu a efectuat un control judiciar efectiv asupra hotărârii apelate şi nu a analizat fondul cauzei, interpretând greşit dispoziţiile procedurale ale art. 132 şi art. 294 C. proc. civ. şi, prevalându-se, ca argument juridic, de existenţa soluţiei din primă instanţă, a respins cererea de conexare la prezentul dosar a Dosarului nr. 2104/111/2010, încălcând astfel dispoziţiile art. 164 C. proc. civ. şi, implicit, regulile unei judecăţi unitare şi eficiente a raporturilor juridice dintre părţi.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că instanţa de apel a apreciat că "(..) acţiunea iniţială astfel cum a fost precizată la data de 4 martie 2008 şi care vizează nr. cadastrale 224, 225 şi 558 Tauteu a fost legal şi temeinic soluţionată (..)" de către prima instanţă, limitându-se la constatarea formală a legalităţii şi temeiniciei soluţiei judecătoreşti, încălcând astfel dispoziţiile legale care ocrotesc şi garantează dreptul la proprietate privată, precum şi dreptul proprietarului la plata unei juste despăgubiri în situaţia exproprierii unui bun pentru caz de utilitate publică.
În recurs, a decedat reclamanta A.I., fiind introduşi în cauză moştenitorii acesteia.
Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin criticile formulate, reclamanţii au arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 105, art. 132, art. 164 şi art. 294 C. proc. civ., privitor la menţinerea măsurii dispusă de prima instanţă la termenul din 28 ianuarie 2010, de disjungere a precizării şi completării de acţiune formulate de aceştia la termenul respectiv.
Prin această cerere, reclamanţii au solicitat, în principal, introducerea în cauză a numitului Z.I., în calitate de pârât, să se constate că exproprierea suprafeţei de 4309 mp, din imobilul cu nr. cadastral 223 Tauteu, s-a realizat din suprafaţa de 8631 mp, ce constituie proprietatea acestora, precum şi dreptul la despăgubiri pentru terenul indicat, cu consecinţa obligării pârâtului Z.I. la plata despăgubirilor aferente suprafeţei de 4309 mp teren din nr. cadastral 223, Tauteu, cu dobânda legală, iar, în subsidiar, constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii nr. 21/2004 de stabilire a despăgubirilor în favoarea lui Z.I. şi obligarea Statului Român, prin Ministerul Transporturilor, prin CNADNR, la întocmirea şi eliberarea hotărârii de acordare a despăgubirilor.
Prin motivele de apel, reclamanţii au susţinut că greşit a fost respinsă cererea de repunere în termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. pentru modificarea cererii principale prin cererea completatoare din 28 ianuarie 2010, cerere formulată în baza art. 103 C. proc. civ. şi că instanţa a procedat nelegal la disjungerea celor două cereri, aceleaşi critici fiind reluate şi în cererea de recurs.
Se constată, că instanţa de apel a respins legal aceste critici, câtă vreme împrejurarea invocată de reclamanţi, că pârâtul nu a depus la dosar Hotărârea nr. 21/2004, pentru exproprierea terenului cu nr. cadastral 223 Tauteu, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv nu reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa lor care să-i fi pus pe aceştia în imposibilitatea de a lua cunoştinţă de această hotărâre emisă de pârât până la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe.
În această situaţie, se constată că legal prima instanţă nu a încuviinţat repunerea în termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. a reclamanţilor pentru modificarea cererii de chemare în judecată prin cererea din 28 ianuarie 2010, iar soluţia instanţei de apel de respingere a criticilor formulate de reclamanţi pe acest aspect este legală.
În ceea ce priveşte critica formulată de reclamanţi potrivit căreia greşit s-a menţinut prin decizia recurată măsura disjungerii cererii completatoare din 28 ianuarie 2010, formulată de aceştia, dispusă de către prima instanţă, se constată următoarele;
Măsura disjungerii cererii completatoare din 28 ianuarie 2010, formulată de reclamanţi, s-a dispus legal, deoarece această cerere completatoare a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte, cererea introductivă de instanţă şi cererea completatoare au individualitate proprie, iar între aceste nu există nicio legătură, astfel cum s-a statuat irevocabil şi prin Decizia nr. 3876 din 11 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
În ceea ce priveşte critica formulată de reclamanţi potrivit căreia greşit instanţa de apel a respins cererea de conexare a Dosarului nr. 2104/111/2010 al Curţii de Apel Oradea la Dosarul nr. 3929/111/2007 al aceleiaşi instanţe, cu încălcarea dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., se constată că este nefondată, întrucât potrivit dispoziţiilor acestui text de lege pentru a se putea conexa două pricini, pe lângă îndeplinirea condiţiei ca acestea să se afle pe rolul aceleiaşi instanţe, se cere îndeplinită şi condiţia că obiectul şi cauza acestor pricini să aibă între ele o strânsă legătură.
Or, obiectele celor două pricini sunt diferite, întrucât prin cele două cereri reclamanţii au formulat contestaţii împotriva unor hotărâri diferite, nr. 136/2006, nr. 242/2006 şi nr. 21/2004, emise de pârât, iar între acestea nu există nicio legătură.
Prin urmare, cele două dosare având obiecte distincte, iar între cele două cauze neexistând nicio legătură, se constată că instanţa de apel, respingând cererea de conexare a Dosarului nr. 2104/111/2010 al Curţii de Apel Oradea la Dosarul nr. 3929/111/2007 al aceleiaşi instanţe, a făcut o corectă aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ.
De asemenea, critica formulată de reclamanţi potrivit căreia decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a apreciat greşit că este ţinută de calificarea juridică dată de prima instanţă cererii din 28 ianuarie 2010 şi că nu se poate pronunţa cu privire la situaţia juridică a imobilului cu nr. cadastral 223 Tauteu, se constată că este nefondată.
Astfel cum s-a arătat, la termenul din 28 ianuarie 2010, prima instanţă a dispus disjungerea cererii completatoare formulată de reclamanţi, al cărei obiect a fost arătat mai sus, măsura luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi menţinută prin decizia recurată, astfel că, în apel, instanţa nu putea să se pronunţe asupra acestei cereri, deoarece în contextul dat aceasta apare ca o cerere nouă, care, potrivit art. 294 C. proc. civ., nu poate fi formulată direct în apel.
În ceea ce priveşte criticile vizând fondul cererii din 28 ianuarie 2010, aşa cum au fost expuse mai sus, disjunsă la termenul din 28 ianuarie 2010 de către prima instanţă şi care formează obiectul Dosarului nr. 2140/111/2010 al Curţii de Apel Oradea, nu vor fi primite şi analizate în recurs, câtă vreme această cerere nu a făcut obiectul judecăţii în fond şi apel.
De asemenea, criticile privind modul de apreciere a probatoriului administrat de către instanţa de apel nu vor fi primite şi analizate, întrucât acestea nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.I. (decedată) continuat de moştenitorii S.G., A.M.T. şi A.V.T., acesta din urmă şi în nume propriu împotriva Deciziei nr. 34/A/2012 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 788/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 772/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
