ICCJ. Decizia nr. 797/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 797/2013
Dosar nr. 31583/3/2010
Şedinţa publică de la 27 februarie 2013
Deliberând asupra recursului, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2009 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanta SC A.V.T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.M. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la repararea autoturismului marca F. tip R., cu număr de înmatriculare aaa, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 10934 din 26 mai 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Prin Sentinţa comercială nr. 7751 din 07 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 31583/3/2010, a fost admisă excepţia lipsei de obiect şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, la termenul de judecată din 7 iunie 2011 părţile au depus un înscris intitulat proces-verbal din data de 02 iunie 2011, prin care se atesta sub semnătura reprezentanţilor acestora că autoturismul F.R., înmatriculat sub nr. aaa, a fost predat de către pârâtă reclamantei reparat şi în stare optimă de funcţionare.
S-a constatat că ceea ce a solicitat reclamanta (repararea autoturismului) a avut loc, astfel că a fost admisă excepţia lipsei de obiect a acţiunii formulate şi a fost respinsă ca atare cererea de chemare în judecată.
S-a mai reţinut că aspectele referitoare la suportarea costurilor reparaţiei ar putea face obiectul unei acţiuni în pretenţii distincte, dacă reclamanta solicită acest lucru. Câtă vreme însă aceasta a solicitat doar ca pârâta să fie obligată a "repara autoturismul în regim de garanţie", odată ce acesta a fost reparat şi predat ei, judecata în cauza pendinte nu poate continua, lipsind obiectul judecăţii în lipsa formulării unor pretenţii de către reclamantă privitor la costurile reparaţiei, în cazul în care le va suporta.
Pe cale de consecinţă instanţa a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins acţiunea ca atare.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC A.V.T. SA a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 art. 3041 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 02 martie 2012 a fost pusă în discuţia părţilor calificarea căii de atac raportat la dispoziţiile art. 282, art. 84 C. proc. civ. şi având în vedere obiectul cererii, respectiv obligaţie de a face.
Instanţa a calificat calea de atac ca fiind apel şi prin Decizia civilă nr. 108 din 2 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul promovat de reclamanta SC A.V.T. SA.
În motivare, instanţa de control judiciar a reţinut că acţiunea reclamantei SC A.V.T. SA a vizat obligarea pârâtei SC R.M. SRL la repararea autoturismului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa în regim de garanţie; cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1073, 1075 C. civ.
S-a constatat că reparaţia autoturismului s-a executat de către societatea pârâtă. Astfel, conform procesului-verbal încheiat în data de 02 iunie 2011, în cursul soluţionării litigiului, s-a reţinut că autovehiculul a fost reparat şi în stare optimă de funcţionare, ambele părţi convenind predarea autovehiculului către SC A.V.T. SA.
În acelaşi sens au fost şi susţinerile ambelor părţi la termenul de judecată din data de 02 martie 2012.
Instanţa de apel a constatat că în cauză reclamanta nu a solicitat să se constate că nu datorează suma de 2850 RON (sumă la care a fost evaluată de ea reparaţia), întrucât autoturismul beneficia de garanţie, ci a solicitat ca pârâta să fie obligată să execute reparaţia autoturismului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa în regim de garanţie.
Cum reparaţia a fost efectuată, instanţa de apel a apreciat că apelul formulat de către apelanta reclamantă SC A.V.T. SA este nefondat, motiv pentru care acesta a fost respins.
Raportat la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., având în vedere soluţia la care s-a ajuns în urma deliberării cu privire la apelul formulat, s-a apreciat ca fiind nefondată şi cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta SC A.V.T. SA a declarat recurs, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, arată recurenta, deşi instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune vizând obligaţia de a face, respectiv reparaţia autoturismului marca F. - tip R., cu număr de înmatriculare aaa în regim de garanţie, instanţa s-a pronunţat doar asupra faptului că a rămas fără obiect, întrucât autoturismul a fost reparat, însă din nicio menţiune a instanţei în motivare sau dispozitiv nu a rezultat faptul că repararea autoturismului s-a efectuat de către pârâtă în regim de garanţie.
Întrucât lucrarea a fost executată instanţa trebuia să motiveze şi condiţiile în care s-a făcut această reparare a autoturismului pentru ca în situaţia în care instanţa face vorbire că odată ce autoturismul a fost reparat şi predat judecata nu mai poate continua, întrucât ar lipsi obiectul judecăţii iar instanţa nu a fost învestită cu pretenţii privitoare la costurile reparaţiei. Consideră că acest punct de vedere, atât al instanţei de fond cât şi al acelei de apel, nu corespunde învestirii cu capătul de cerere, obligaţia de a face reparaţia, în regim de garanţie.
Instanţa de apel motivează faptul că nu s-a solicitat să se constate că nu datorează suma de 2850 RON ca şi cum ar fi primit factura şi ca atare ar fi trebuit să solicit un fapt negativ, că nu datorează plata.
Izvorul obligaţiei de a face în această situaţie este clar - contractul de garanţie - pentru că nu exista nicio dispoziţie legală care să permită o societate comercială cu care nu ai contract, raporturi juridice să execute o astfel de reparare la autoturism.
O a doua critică este legată de faptul că obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată nu a constituit obiect de cercetare judecătorească şi instanţa nu s-a pronunţat deşi a motivat faptul că, culpa procesuală, aparţine intimatei, care nu a făcut repararea autoturismului decât în timpul procesului, astfel că în mod greşit a respins şi acest motiv de apel.
Intimata-pârâtă SC T.A. SRL Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării, se susţine, în esenţă că în recurs recurenta formulează cereri noi, respectiv "să constataţi că reparaţia autoturismului s-a făcut în regim de garanţie". Precizăm faptul că cererea cu care recurenta a învestit instanţa de fond este aceea de obligare a subscrisei la repararea autovehiculului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa, în regim de garanţie.
Prin urmare recurenta transformă în calea de atac a recursului o acţiune în realizare, într-o acţiune în constatare.
În conformitate cu prevederile art. 316 C. proc. civ. coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. la acest moment procesual nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi.
Având în vedere faptul că pârâta a efectuat reparaţia ce face obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, în mod corect instanţa de apel a respins apelul formulat de reclamantă, ca nefondat, menţinând astfel hotărârea instanţei de fond prin care admite excepţia lipsei de obiect şi pe cale de consecinţă respinge cererea reclamantei.
Referitor la cererea recurentei privind obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată, se solicită să se constate faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. (1) având în vedere faptul că pârâta nu a căzut în pretenţii.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi susţinerile din întâmpinare, constată că obiectul acţiunii reclamantei îl constituie: "obligarea pârâtei la repararea autoturismului marca F. tip R. cu nr. de înmatriculare aaa, în regim de garanţie - estimez contravaloarea la suma de 2850 RON".
În petitul acţiunii SC A.V.T. SA susţine că autovehiculul se află în perioada de garanţie şi de aceea a solicitat pârâtei repararea injectoarelor, potrivit condiţiilor de garanţie oferite de producătorul auto pentru o perioadă de 24 de luni, fără limită de kilometri, începând cu data achiziţiei.
Pârâta a formulat întâmpinare precizând că: "În urma verificărilor efectuate s-a constatat că defecţiunea se datorează utilizării unui combustibil necorespunzător, respectiv conţinând impurităţi. Ca urmare a constatării acestei utilizări necorespunzătoare, cauză a defecţiunii ce excede garanţiei comerciale a autovehiculului, lucrările de reparaţii la autovehiculul mai sus menţionat nu au fost efectuate în regim de garanţie".
În procesul-verbal încheiat la data de 2 iunie 2011, cu ocazia întâlnirii părţilor în scopul soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, s-a consemnat faptul că autoturismul este reparat şi în stare optimă de funcţionare şi în consecinţă reprezentanţii pârâtei au predat autoturismul reprezentanţilor reclamantei, însă cu privire la costurile reparaţiei s-au precizat următoarele:
"Reprezentanţii SC R.M. SRL menţionează că toate costurile reparaţiei, respectiv suma de 4410,88 RON inclusiv TVA, din cuprinsul facturii fiscale sunt datorate de către SC A.V.T. SA, în mod exclusiv şi menţionează că factura va fi comunicată către SC A.V.T. SA şi trebuie achitată de către această societate.
SC A.V.T. SA consideră în continuare că reparaţia trebuia efectuată în condiţiile garanţiei, adică fără niciun cost pentru SC A.V.T. SA şi că nu este în sarcina sa plata acestei reparaţii şi facturi".
Din cele expuse, rezultă fără putinţă de tăgadă, că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect obligaţia pârâtei de a efectua repararea injectoarelor autoturismului, în condiţiile de garanţie acordate de producător, potrivit înscrisului de la dosar fond -"Garanţia F." şi că pârâta, deşi a efectuat reparaţia, a susţinut că defecţiunea se datorează unei cauze care excede condiţiilor de garanţie şi anume utilizarea unui combustibil cu impurităţi, depunând şi un înscris, intitulat "Notă de constatare, emis de SC T.D.S. SRL în care se menţionează că "la demontarea unui injector s-au găsit unul de impurităţi provenite din combustibil, acestea ducând la distrugerea suprafeţelor de retur ale injectoarelor".
Astfel fiind, este evident că atât tribunalul, care a admis excepţia lipsei de obiect şi respins acţiunea, cât şi curtea de apel care validat această soluţie prin respingerea apelului reclamantei şi menţinerea hotărârii tribunalului, au pronunţat soluţii nelegale, interpretând greşit actul dedus judecăţii şi schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, cum se precizează în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., pe care reclamanta şi-a întemeiat recursul, ale cărui dispoziţii sunt pe deplin aplicabile în speţă.
În raport de obiectul acţiunii precizat de reclamantă şi necontestat de pârâtă şi anume efectuarea reparaţiilor în perioada de garanţie, tribunalul şi curtea de apel aveau obligaţia să pună în vedere părţilor să administreze probe în vederea stabilirii, în mod cert, dacă defecţiunea care a necesitat reparaţia solicitată de reclamantă se încadrează în condiţiile de garanţie acordate de producătorul autoturismului, cum susţine reclamanta, sau dacă această defecţiune se datorează folosirii unui combustibil necorespunzător (cu impurităţi), care constituie cauza defecţiunii şi în consecinţă reparaţia nu se încadrează în condiţiile de garanţie, cum s-a apărat pârâta, iar costul reparaţiei cade în sarcina reclamantei, deoarece a încălcat condiţiile de garanţie.
Având în vedere că ambele părţi au achiesat la faptul că defecţiunea s-a produs înlăuntrul termenului de garanţie, în cauză trebuiau administrate probatorii, eventual cu o expertiză tehnică, sau avizul unui expert autorizat, pentru a se stabili cauza defectării injectoarelor şi în raport de aceasta, dacă această defecţiune se încadrează sau nu în condiţiile de garanţie, care obligă pe pârâtă, în calitate de vânzător, să execute reparaţia, fără a solicita plata acestora de către reclamantă, cum este cazul în speţă.
În raport de considerentele expuse, este evident că situaţiile de fapt reţinute de tribunal şi curtea de apel privind repararea autoturismului de către pârâtă şi predarea acestuia reclamantei, fără obiecţiuni privind calitatea reparaţiei şi emiterea facturi de către pârâtă pentru plata reparaţiei, nu numai, că sunt irelevante în cauză şi au fost reţinute în mod nelegal, deoarece exced obiectului acţiunii, ba mai mult, demontează încă o dată că cele două instanţe au schimbat în mod vădit şi neîndoielnic obiectul acţiunii, deoarece, cum s-a menţionat mai sus, şi din procesul-verbal de predare-primire a autoturismului rezultă că neînţelegerile părţilor se referă la faptul privind efectuarea reparaţiei în condiţiile de garanţie, sau în afara acestora.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt fondate şi în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ. urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare la curtea de apel, în vederea administrării probatoriilor, precitate, pe baza cărora să se stabilească dacă defecţiunea şi reparaţia se încadrează sau nu pentru a fi efectuată potrivit condiţiilor de garanţie, acordate de producător.
În raport de soluţia adoptată, motivul de recurs privind cheltuielile de judecată nu mai necesită a fi analizat, deoarece cu ocazia soluţionării cauzei pe fond, la curtea de apel, se va face aplicarea art. 274 C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.V.T. SA împotriva Deciziei civile nr. 108 din 2 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2013. Civil. Termen de graţie/eşalonare... | ICCJ. Decizia nr. 799/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs → |
|---|
