ICCJ. Decizia nr. 806/2013. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 806/2013
Dosar nr. 7546/1/2012
Şedinţa publică de la 27 februarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4428 din 8 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 6055/100/2010 a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta Societatea Cooperativă C.M. şi a fost obligată recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi H.G. şi G.H.
La data de 23 noiembrie 2012, împotriva acestei decizii, Societatea Cooperativă C.M. a formulat contestaţiei în anulare, invocând în drept dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi art. 319 C. proc. civ., art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.
În motivare, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că decizia recurată a fost comunicată la data de 26 ianuarie 2012, termenul s-a împlinit la data de 11 februarie 2012 (sâmbăta), recursul fiind declarat în termen la data de 13 februarie 2012 (luni).
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă".
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol "contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa Ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."
Cu titlu preliminar, este de reţinut că, deşi contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că susţinerile privesc termenul de declarare a recursului, care, în opinia contestatoarei nu a fost corect calculat, aceste critici vor fi încadrate în dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., conform cărora "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale (...)".
Din perspectiva acestui motiv de contestaţie se reţin următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, fiind deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute limitativ de art. 317 - 318 C. proc. civ.
Este de necontestat că greşeala materială vizată de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi nu la greşeli de judecată sau de interpretare a dispoziţiilor legale.
Astfel, greşeala materială la care se referă textul de lege evocat, poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată.
Atunci când instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greşeală materială în sensul legii, ci de o pretinsă eroare de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale (în speţă, art. 101 C. proc. civ.) datorită cărora reţinerile instanţei de recurs ar fi neconforme cu realitatea, împrejurare care însă nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare.
Legiuitorul, prin dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. care au un câmp limitat de acţiune, nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs.
În speţa de faţă, recursul formulat de recurenta-pârâtă Societatea Cooperativă C.M. a fost respins ca tardiv declarat, ca urmare a modului în care instanţa de recurs a înţeles să aplice dispoziţiile legale privitoare la calcularea termenului de recurs (art. 101 C. proc. civ. invocat de contestatoare), dar pe calea contestaţiei în anulare, aceeaşi instanţă nu poate să cerceteze dacă modul de stabilire a datei de la care a început să curgă termenul a fost greşit sau eronat.
Contestatoarea Societatea Cooperativă C.M. invocă în realitate modul eronat în care instanţa de recurs a rezolvat excepţia tardivităţii recursului, a aplicat dispoziţiile art. 101 C. proc. civ. şi modul în care a apreciat elementele în funcţie de care a rezolvat incidentul tardivităţii fără a arăta un element nou care să nu fi fost analizat în recurs.
Contestatoarea s-a rezumat să menţioneze dovezile de comunicare a deciziei recurate şi declarării recursului, care, însă, au fost verificate de instanţă, aşa cum rezultă din decizia atacată.
În cauză, nu se poate reţine vreo neobservare a vreunui înscris existent la dosar care să atragă un alt fel de tranşare a problemei discutate, singurele temeiuri care ar putea fi reţinute în judecata contestaţiei în anulare.
Dimpotrivă, instanţa de recurs a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere (procesul-verbal din care rezultă comunicarea hotărârii recurate la 25 ianuarie 2012 şi data declarării recursului - 13 februarie 2012 - plic), prin urmare, nu mai poate fi vorba despre o greşeală materială în sensul legii, ci de o pretinsă eroare de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale datorită cărora reţinerile instanţei de recurs ar fi neconforme cu realitatea, împrejurare care însă nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare.
Distinct de cele reţinute, este de menţionat că, dovada comunicării se face prin procesul-verbal întocmit în condiţiile art. 100 C. proc. civ., acesta fiind singurul act ce constituie, în sensul legii dovada comunicării actelor de procedură, or, din procesul-verbal aflat la dosar apel, contrar susţinerilor contestatoarei, rezultă în mod evident că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 25 ianuarie 2012, potrivit consemnărilor agentului procedural (iar nu la data de 26 ianuarie 2012 cum pretinde contestatoarea), ştampilele poştei pe aceste acte nemaiavând relevanţă în cauză.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare specială, aceeaşi instanţă nu poate să verifice modalitatea în care instanţa de recurs a aplicat dispoziţiile legale privitoare la calcularea termenului de recurs şi modul în care a fost soluţionată excepţia tardivităţii, criticile contestatoarei împotriva deciziei irevocabile, fiind în realitate un recurs la recurs.
Motivele invocate nu reprezintă greşeli materiale evidente în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte constatând că nu sunt întrunite prevederile art. 317 - 318 C. proc. civ., conform considerentelor anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată contestatoarea Societatea Cooperativă C.M. împotriva Deciziei nr. 4428 din 8 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 6055/100/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Societatea Cooperativă C.M. împotriva Deciziei nr. 4428 din 8 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 6055/100/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2013. Civil. Suspendare provizorie a... | ICCJ. Decizia nr. 808/2013. Civil. Asigurări sociale. Revizuire... → |
|---|
