ICCJ. Decizia nr. 802/2013. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 802/2013
Dosar nr. 1139/2/2012
Şedinţa publică de la 27 februarie 2013
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa arbitrală nr. 233 din 16 iunie 2011, Tribunalul Arbitrai a admis în parte cererea (acţiunea) înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional sub nr. 528 din 21 octombrie 2008, formulată de reclamanta SC N.I. SRL, împotriva pârâtei SC V.I. SRL, s-a constatat rezoluţiunea contractului de antrepriză încheiat între cele două părţi la data de 12 noiembrie 2007 ca urmare a culpei pârâtei, s-a dispus obligarea pârâtei plata către reclamantă a sumei de 135.151,64 euro, în echivalent RON, cu titlu de daune interese, s-a dispus respingerea capătului de cerere cu privire la restituirea către reclamanta a sumei de 477.4848,98 euro, în echivalent în RON, cu titlu de plată nedatorată, respingerea capătului de cerere cu privire la plata către reclamantă a sumei de 95.496 euro, în echivalent RON, cu titlu de daune interese compensatorii şi s-a obligat pârâta SC V.I. SRL la restituirea în natură a elementelor de construcţie (tâmplărie) menţionate în procesul-verbal de predare primire din 30 iulie 2008 şi a fost obligată pârâtă SC V.I. SRL la plata cheltuielilor de arbitraj în cuantum total de 61.692, 70 RON.
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 februarie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta SC N.I. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâta SC V.I. SRL acţiune în anularea (parţială) a Hotărârii arbitrale nr. 233 din 16 noiembrie 201, pronunţată în Dosarul nr. 320/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, solicitând instanţei anularea hotărârii arbitrale atacată în ce priveşte soluţia arbitrului unic asupra petitelor 2, 3 şi 4 ale cererii arbitrale; rejudecând în fond cu privire la aceste petite, să se admită în întregime şi nu doar parţial aşa cum a dispus arbitrul unic, şi, totodată, să fie obligată pârâta la suportarea integrală a cheltuielilor arbitrale suportate de reclamantă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în prezenta acţiune.
Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 2 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anularea Sentinţei arbitrale nr. 233 din 16 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în Dosarul nr. 320/2008, formulată de reclamanta SC N.I. SRL.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe, SC N.I. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Cum problema timbrajului este prioritară oricărei excepţii, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Recurenta SC N.I. SRL Bucureşti a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 27 februarie 2013, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 21922,46 RON şi 5 RON timbru judiciar, dar aceasta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 27 februarie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului declarat de recurenta SC N.I. SRL Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 54 din 2 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta SC N.I. SRL BUCUREŞTI împotriva Sentinţei civile nr. 54 din 2 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 804/2013. Civil. Suspendare provizorie a... → |
|---|
