ICCJ. Decizia nr. 821/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 821/2013
Dosar nr. 12763/200/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 27 februarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 iunie 2011 pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 12763/200/2011, reclamantul C.G.E. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin M.F.P., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâtul să fie obligat la plata sumei de 10000 RON reprezentând cuantumul actualizat al sumei consemnate cu titlu de cauţiune şi la plata sumei de 1000 RON daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin Sentinţa penală nr. 926 din 23 mai 1996 pronunţată în Dosarul nr. 9043/1995 de Judecătoria Buzău s-a dispus şi restituirea sumei consemnată cu titlu de cauţiune la dispoziţia instanţei, având un incontestabil drept de proprietate asupra cuantumului actualizat al respectivei sume.
Până la această dată cu toate demersurile efectuate, cereri adresate instanţei de executare şi două acţiuni în justiţie nu a intrat în posesia sumei consemnate cu titlu de cauţiune la data de 14 aprilie 1995 situaţia generând astfel o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu respectarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 5881/2012 din 23 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Buzău, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, motivat de faptul că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că Judecătoria Buzău, nu a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 159 şi 1591 C. proc. civ., care prevăd că necompetenţa de ordine privată (în speţă fiind vorba de competenţa teritorială de drept comun art. 159 alin. (2) C. proc. civ.) poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, art. 1591 alin. (3) C. proc. civ.
Or, în speţă, pârâtul nu doar că nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, dar nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine o eventuală excepţie de necompetenţă.
Astfel, apreciindu-se că dosarul a fost declinat în mod greşit, fiind în prezenţa aplicării art. 5, art. 12, raportat la dispoziţiile art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., prin Sentinţa civilă nr. 8110/2012 din 17 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ. "cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului".
Această normă reprezintă dreptul comun în materia competenţei teritoriale, prin urmare, dacă legea nu dispune altfel, cererea de chemare în judecată se adresează instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul (sediul) pârâtul.
Înalta Curte constată că reclamantul C.G.E. a învestit instanţa cu o cerere solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâtul STATUL ROMÂN PRIN M.F.P. BUCUREŞTI să fie obligat la plata sumei de 10000 RON reprezentând cuantumul actualizat al sumei consemnate cu titlu de cauţiune, precum şi la plata sumei de 1000 RON daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Prin urmare, în absenţa unor dispoziţii legale exprese derogatorii de la dreptul comun, în speţă, instanţa competentă va fi determinată prin aplicarea principiului actor sequitur forum rei, conform art. 5 C. proc. civ.
Identificarea competenţei rationae loci se face prin raportare la domiciliul (sediul) pârâtului la momentul sesizării instanţei, în înţelegerea acestuia ca element de identificare a pârâtului şi nu ca denumire dată adresei - sediului ales - pentru comunicarea actelor de procedură, iar orice modificare de domiciliu (sediu) ulterioară nu are niciun efect asupra competenţei în discuţie.
În acest context, sunt lipsite de relevanţă precizările pârâtului (fila x din dosarul Judecătoriei Buzău) prin care acesta a arătat că M.F.P. în baza mandatului emis la 31 august 2011 a ales domiciliul procedural în prezentul litigiu la sediul D.G.F.P. Buzău.
Astfel, având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul (sediul) pârâtului, care se află în Bucureşti, str. A., sector 5, instanţa reţine competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Nu în ultimul rând, contrar considerentelor reţinute de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, este de menţionat că, în cauză, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ., iar potrivit art. 1591 alin. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 159 alin. (3) din acelaşi act normativ "verificarea competenţei conform alin. (4) nu împiedică formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la alin. (1) - (3), asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii".
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul C.G.E. în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 808/2013. Civil. Asigurări sociale. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 832/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
