ICCJ. Decizia nr. 827/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 827/2013
Dosar nr. 1775/108/2009*
Şedinţa publică din 20 februarie 2013
Asupra recursului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 6 mai 2009, T.F. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, modificarea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 47 din 7 aprilie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, respectiv a art. 2, în sensul de a se dispune acordarea de despăgubiri în cuantum total de 43.650 euro, echivalentul a 181.606 RON, calculat la 150 mp.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 232 din 1 aprilie 2010 a admis acţiunea reclamantului faţă de pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, pe care l-a obligat la plata sumei de 75.660 RON cu titlu de despăgubiri. A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, faţă de Hotărârea nr. 47/2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care reclamantului, în urma exproprierii suprafeţei de 291 mp teren arabil, i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 20.208 RON, că această sumă nu reprezintă realitatea valorii terenului.
Faţă de concluziile expertizei efectuată în cauză, tribunalul a apreciat, în raport de dispoziţiile Legii nr. 33/1994 şi ale art. 8 din Legea nr. 198/2004, actualizată că reclamantul este îndreptăţit la plata sumei de 75.660 RON cu titlu de despăgubiri.
Potrivit prevederilor art. 274 C. proc. civ. a compensat cheltuielile de judecată ale părţilor, constând din onorariu avocaţial.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 459/A din 24 noiembrie 2010, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.
Prin Decizia nr. 7814 din 3 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de reclamant şi de pârât împotriva deciziei, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
S-a reţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nemotivată, în raport de dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că apelul pârâtului nu a fost deloc analizat în considerentele hotărârii, asupra acestuia curtea de apel nepronunţându-se nici prin dispozitiv.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin Decizia nr. 118 din 7 iunie 2012 a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului. A admis apelul pârâtului împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamantului T.F. Fără cheltuieli de judecată.
S-a constatat, în primul rând, că subiect de dispută în ambele apeluri este valoarea de 61 euro/mp asupra căreia s-a oprit instanţa de fond, care a valorificat şi omologat opinia majoritară a experţilor A. şi C., în detrimentul opiniei minoritare a expertului U., care a propus o valoare de 16,61 euro/mp, pentru suprafaţa de 291 mp, expropriată de la reclamantul T.F. din parcela de 6.000 mp pe care o deţine în proprietate, în vederea realizării obiectivului denumit Centura ocolitoare a municipiului Arad din cadrul Autostrăzii Nădlac - Arad - Timişoara.
În acest context, curtea a reamintit că textul de lege care reglementează modul de stabilire a valorii unui teren expropriat pentru lucrări de utilitate publică este art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor altor drepturi reale.
În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seamă de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor.
Raportat la aceste criterii şi având în vedere elementele probatorii existente la dosar, curtea a constatat că valoarea cea mai apropiată de valoarea de piaţă de la momentul întocmirii raportului de expertiză este cea de 16,66 euro/mp pentru cei 291 mp de teren care au fost expropriaţi de la reclamantul T.F., imobil evidenţiat în CF 69119 Arad, şi nu de 61 euro/mp.
Astfel, curtea a constatat că valoarea de 61 euro/mp sau 260 RON a fost determinată de experţii A. şi C. prin raportare la valoarea medie rezultată urmare a aplicării conjugate a metodei comparaţiei bonitare, alături de cea capacităţii beneficiare şi a metodei practicienilor, excluzând metoda comparaţiei directe, această din urmă reliefând o despăgubire de 62 euro/mp, deşi ar fi trebuit să fie elementul de referinţă în obţinerea valorii reale de piaţă, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În plus, experţii A. şi C. au avut în vedere doar valoarea care rezultă potenţial şi nu efectiv, din ofertele de vânzare existente pe site-urile companiilor imobiliare specializate, motiv pentru care opinia acestor experţi, chiar dacă este majoritară, nu a putut fi împărtăşită de instanţa de apel.
Curtea a constatat, pe de altă parte, că expertul U. s-a prezentat personal în instanţă, unde şi-a susţinut punctul de vedere pe care l-a exprimat şi în cuprinsul raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării fondului pricinii, arătând că potrivit Legii nr. 33/1994, singura metodă admisă de lege este cea a comparaţiei directe, de la momentul efectuării expertizei şi cum la data efectuării acesteia nu existau tranzacţii reale, concrete, cu terenuri din zonă pentru a avea la îndemână criterii de evaluare concrete, atunci expertul a avut în vedere suprafaţa, apoi clasificarea terenului, iniţial extravilan agricol, ulterior intravilan agricol, cu distanţe foarte mari faţă de utilităţi, precum şi lipsa unui PUZ în care să fie inclus terenul pentru potenţiali dezvoltatori imobiliari.
Acelaşi expert a mai arătat că şi în ipoteza în care s-ar adopta ulterior un PUZ care să includă diferenţa de teren rămasă în proprietatea reclamantului, atunci, datorită configuraţiei acestuia, costurile pentru introducerea utilităţilor ar fi extrem de mari şi nu ar face deloc atractivă o asemenea investiţie, motiv pentru care s-a apreciat că este puţin probabilă o creştere semnificativă a valorii terenului rămas.
Curtea a mai constatat că elemente probatorii suplimentare care confirmă această ipoteză derivă şi din contractele de vânzare-cumpărare perfectate de către terţi în intervalul 2008 - 2009, depuse în prezentul apel, privind imobile - terenuri care au fost afectate la rândul lor, parţial, de exproprieri pentru realizarea Centurii ocolitoare a municipiului Arad, din care rezultă că preţurile de tranzacţionare au variat între 0,07 lei/mp şi 7,20 euro/mp.
Pe de altă parte, curtea a constatat, în raport cu pretenţia reclamantului, că schiţa-plan, avizată de OCPI Arad care prezintă situaţia terenurilor suplimentare expropriate de la proprietari limitrofi cu reclamantul T., reprezintă exproprieri suplimentare realizate în anul 2010, pe parcele de mică întindere, cuprinse între 58 - 88 mp şi au fost preluate de la familiile B., V. etc., suprafeţe pentru care C.N.A.D.N.R. a stabilit o valoare de 126 euro/mp, întrucât s-au fărâmiţat excesiv aceste proprietăţi, după ce în prealabil, în cursul anului 2009, de la aceleaşi familii, precum şi de la alte proprietăţi limitrofe au fost expropriate suprafeţe mai mari, unde valoarea a fost cuprinsă între 6 şi 18 euro pe mp, valori foarte apropiate de cele stabilite în favoarea reclamantului T., de 16,66 euro/mp.
A constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., întrucât apelul reclamantului a fost respins, în timp ce pârâtul-apelant nu a mai solicitat cheltuieli de judecată cu ocazia pledoariei finale din prezentul apel.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul T.F., solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul de a se dispune acordarea de despăgubiri în cuantum total de 43.650 euro, echivalentul a 181.606 RON, calculat la 150 mp.
A considerat că decizia atacată este nelegală, prima instanţă reţinând în mod corect că prin Hotărârea nr. 47 din 7 aprilie 2009 s-au acordat despăgubiri nejustificat de mici.
A arătat că instanţa de apel în mod nelegal şi-a raportat decizia doar la expertiza efectuată de expertul U., considerând că punctul de vedere al acestuia, respectiv metoda comparaţiei directe este unica metodă admisă de lege, în timp ce poziţia celorlalţi doi experţi este contrară, reţinând aplicarea conjugată a metodei comparaţiei bonitare, alături de cea a capacităţii beneficiare şi a metodei practicienilor.
A precizat, de asemenea, că instanţa de apel, în mod nelegal, a făcut abstracţie de înscrisurile depuse la dosar, respectiv Hotărârile nr. 12/2010 şi nr. 15/2010 emise de C.N.A.D.N.R. SA, prin care s-au acordat despăgubiri pentru terenuri învecinate în sumă de 126 euro/mp.
A apreciat că în mod nelegal instanţa de apel a constatat că schiţa-plan, avizată de OCPI Arad, care prezintă situaţia terenurilor suplimentare expropriate de la proprietari limitrofi cu recurentul, reprezintă exproprieri suplimentare realizate în anul 2010 pe parcele de mică întindere, suprafeţe pentru care C.N.A.D.N.R. SA a stabilit 126 euro/mp, întrucât s-au fărâmiţat excesiv respectivele proprietăţi.
A considerat că această susţinere nu poate fi reţinută ca pertinentă atâta timp cât consecinţele exproprierii sunt aceleaşi pentru toţi proprietarii, indiferent de suprafaţa deţinută. Mai mult, cu cât s-a expropriat o suprafaţă mai mare de teren, paguba pricinuită este mai mare, şansele de a construi imobilele pentru care s-au achiziţionat respectivele terenuri fiind vizibil reduse, până la inexistenţa acestei posibilităţi.
A mai precizat că în afară de hotărârile existente la dosarul cauzei, mai sus menţionate, mai există hotărâri ale Consiliului Local Arad prin care se acordă despăgubiri pentru terenuri învecinate, cu caracteristici identice, în valoare de 150 euro/mp.
A solicitat acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, respectiv a celor privind taxele şi a celor cu expertiza, la care se adaugă onorariul avocaţial.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
Or, în speţă, recurentul, deşi a precizat formal că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi următ. C. proc. civ., criticile formulate nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menţionat, recurentul nesusţinând în vreun fel nelegalitatea soluţiei din apel.
Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurentul, prin motivele formulate, solicită reaprecierea probatoriului administrat în cauză, susţinând că instanţa a procedat nelegal în interpretarea şi valorificarea probelor existente la dosar.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind legalitatea hotărârii pronunţată în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Văzând dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul T.F. împotriva Deciziei nr. 118 din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 832/2013. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 821/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
