ICCJ. Decizia nr. 895/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 895/2013
Dosar nr. 12585/3/2010
Şedinţa publică din 5 martie 2013
Asupra recursului, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, prin sentinţa comercială nr. 6307 de Ia 18 mai 2011, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B.R. SRL în contradictoriu cu pârâta SC K.C. SRL, cu motivarea că au existat anumite deficienţe ale lucrării executate de către pârâtă, însă reclamanta nu a dovedit că aceste deficienţe au fost prezente pe o suprafaţă de 353 mp.
Prin decizia nr. 187/2012 de la 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă SC B.R. SRL, reţinând că apelanta - reclamantă nu a dovedit că degradările au privit întreaga suprafaţa de 353 m.p., nota de constatare întocmită de C.N.A.D.R.N. necoroborându-se m niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, iar, cu privire la valoarea reparaţiilor, nu s-a probat că materialele au fost efectiv folosite la efectuarea reparaţiilor pentru porţiunea de drum invocată sau că au fost folosite în întregime în acest scop.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC B.R. SRL Bucureşti a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei comerciale recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei şi, în consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a învederat că deficienţele constatate au fost reale şi existenţa lor a fost probată prin nota de constatare nr. 1207 din 28 mai 2009 emisă de beneficiarul lucrării; totodată, în mod eronat s-a apreciat că recurenta nu ar fi făcut dovada efectuării reparaţiilor prin mijloace proprii, notele de constatare şi situaţiile de lucrări depuse în susţinerea pretenţiilor demonstrând, indubitabil, atât faptul că reparaţiile s-au făcut, cât şi detalierea acestora.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiul de drept invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este suficientă o simplă afirmaţie m acest sens, ci este necesară precizarea în ce constă denaturarea, indicându-se care este actul juridic dedus judecăţii a cărui natură sau înţeles lămurit şi vădit neîndoielnic au fost schimbate, în caz contrar nefiind posibilă efectuarea controlului judiciar.
Interpretarea dată probelor invocată de recurentă constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului: de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Faţă de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, recurenta avea posibilitatea completării probatoriului în faţa instanţei de apel, fiind inadmisibil în recurs criticarea modului în care probele administrate au fost interpretate de instanţa de fond şi apel.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege, dar fie le încalcă, fie le aplică greşit, or, recurenta şi în susţinerea acestui motiv, face trimitere Ia defectuoasa interpretare a probelor administrate în cauză, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.
Recurenta - reclamantă a adus o critică generică hotărârii pronunţate de instanţa de apel, neputând fi reţinut incident în cauză nici un motiv de nelegalitate limitativ prevăzut de art. 304 cod procedura civilă; critica vizând greşita stabilire a situaţiei de fapt nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 1 nu mai există ca motiv de recurs în actuala reglementare, ca urmare a abrogării acestuia prin O.U.G. nr. 138/2000.
În ceea ce priveşte motivul de recurs privind interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurenta nu poate critica pentru prima dată în faţa instanţei de recurs cuantumul ridicat al pretenţiilor solicitate în faţa instanţei de fond, principiul disponibilităţii consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., coroborat cu principiul „non omissio medio” conducând la imposibilitatea de a se solicita direct instanţei de recurs reducerea onorariului de avocat acordat intimatei de către Tribunalul Bucureşti.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 167/2012 din 5 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la piaţa către intimată a sumei de 10542 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform documentelor justificative aflate dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 187/2012 din 5 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Obligă recurenta Ia plata sumei de 10542 Iei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC K.M.C. SRL
Irevocabila
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 826/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 956/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs → |
|---|
