ICCJ. Decizia nr. 825/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 825/2013
Dosar nr. 45566/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 27 februarie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 7751/63/2011, contestatorul C.C.V. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei privind recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010, emisă sub nr. 155567 la 27 decembrie 2010, menţinerea drepturilor de pensie stabilite anterior, obligarea pârâtului la plata diferenţelor rezultate urmare a recalculării, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a deciziei anterioare.
Prin Sentinţa civilă nr. 5381 din 8 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, motivat de faptul că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora competenţa teritorială revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Totodată, potrivit art. 156, prevederile Legii nr. 263/2010, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere dispoziţiile art. 154 alin. (1) şi art. 156 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, coroborat cu prevederile art. 725 şi art. 727 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze, prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei.
Cum aceasta este Legea nr. 263/2010, şi cum această lege intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010 a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care, de altfel, a fost abrogată, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, instanţa a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare cererii formulate în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor aparţine Tribunalului Dolj, în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantului.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 16 din 3 ianuarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 45566/3/2011 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că reclamantul C.C.V. a învestit instanţa cu o cerere prin care solicită anularea deciziei privind recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010, emisă sub nr. 155567 la 27 decembrie 2010, menţinerea drepturilor de pensie stabilite anterior, obligarea pârâtei la plata diferenţelor rezultate urmare a recalculării, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a deciziei anterioare.
Este adevărat că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, dar este de necontestat că C.C.V. a depus cererea de anulare la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 17 februarie 2011, şi, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Dispoziţiile art. 196 lit. a) din legea anterior menţionată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI), sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.
Totodată, în raport şi de prevederile art. 727 din acelaşi act normativ, este de reţinut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.
Astfel, având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, instanţa reţine competenţa teritorială pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatorul C.C.V. în favoarea Tribunalului Dolj, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 807/2013. Civil. Anulare act. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 826/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
