ICCJ. Decizia nr. 901/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 901/2013
Dosar nr. 1498/1/2012
Şedinţa publică din 21 februarie 2013
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 243 din 17 martie 2010 Tribunalul Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Cluj împotriva pârâtei SC A. SRL Cluj-Napoca şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de R.A. A.C.N. şi a dispus rectificarea CF 2892 Someşeni cu nr. top. 742/3, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC A. SRL asupra căii de rulare avioane şi a platformei parcare avioane, teren în suprafaţă de 8344,83 mp, aşa cum figurează în foaia A la C3 şi înscrierea dreptului de proprietate al Judeţului Cluj în administrarea Consiliului Judeţean Cluj. A fost respinsă cererea conexă formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâţilor SC A.U. SA Timişoara, Consiliul Judeţean Cluj, R.A. A.C.N. având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 36068 mp, înscris în CF 2892 Someşeni A+l nr. top. 742/3 şi rectificarea CF prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului Judeţul Cluj şi a dreptului de administrare al Consiliului Judeţean Cluj asupra terenului cu nr. top. 742/3 din CF 2892 Someşeni.
Pârâta SC A. SRL Dej a declarat apel împotriva Sentinţei civile nr. 243 din 17 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, în Dosarul nr. 7498/117/2005, precum şi împotriva următoarelor încheieri: încheierea de şedinţă din data de 04 iunie 2008 din Dosarul nr. 7498/117/2005, prin care s-a stabilit taxa de timbru în sarcina reclamantei în cuantum de 122.210,92 RON, încheierea de şedinţă nr. 223/CC din 01 septembrie 2008 pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din data de 01 septembrie 2008 în Dosarul nr. 7653/2005 prin care instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de pârâtă, încheierea nr. 163/CC din 17 noiembrie 2009 pronunţată în şedinţă camerei de consiliu din data de 17 noiembrie 2008 în dosarul nr. 7498/117/2005 prin care instanţa a dispus eşalonarea în 24 de rate lunare de câte 4.742,70 RON, a taxei de timbru în sumă de 113.824,92 RON, încheierea de şedinţă dată în şedinţa camerei de consiliu din data de 06 ianuarie 2010 în Dosarul nr. 7498/117/2005 prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de pârâtă.
Prin Decizia civilă nr. 333/A din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, dar şi a încheierii din 12 noiembrie 2010 (prin care s-a respins cererea de reducere a taxei judiciare de timbru şi s-a admis, în parte, cererea de asistenţă judiciară, dispunându-se eşalonarea plăţii) a declarat recurs pârâta SC A. SRL.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 744 din 08 februarie 2012 a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă împotriva Deciziei nr. 333/A din 19 noiembrie 201.0 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtă încheierii civile din 12 noiembrie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă. A obligat pe recurentă la 3500 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimata-intervenientă R.A. Aeroportul Cluj-Napoca şi la 305,9 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi Consiliul Judeţean Cluj şi Judeţul Cluj.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SRL a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, contestatoarea arată că instanţa de recurs, deşi a examinat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a omis să se pronunţe cu privire la criticile de nelegalitate referitoare la încălcarea ori aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 ori a prevederilor art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997.
1. Contestatoarea redă conţinutul prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi arată că, prin motivele de recurs a susţinut că, în anul 1990, bunurile aflate în patrimoniul Aviaţiei Utilitare au devenit proprietatea acestei societăţi comerciale, astfel încât nu mai puteau aparţine proprietăţii publice a Judeţului Cluj. Analizarea de către instanţa de recurs a acestei criticii ar fi determinat admiterea recursului formulat.
2. Contestatoarea susţine că, dacă instanţa de recurs ar fi analizat criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997, ar fi concluzionat că S.C, A. SRL a cumpărat la licitaţie toate bunurile care au fost destinate realizării obiectivului de activitate al Autobazei Cluj, potrivit noţiunii de active dată de "legiuitor".
Prin întâmpinarea formulată, intimata R.A. A.C.N. a invocat excepţia de tardivitate a contestaţiei în anulare, arătând că, în raport de data de 24 februarie 2012, dată la care contestatoarea a luat cunoştinţă de decizia instanţei de recurs, calea extraordinară de atac este tardivă.
Înalta Curte urmează a respinge această excepţie. Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.: "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
În cauză, contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 24 februarie 2012, iar motivarea acesteia s-a făcut printr-un memoriu separat, la data de 12 aprilie 2013. Deşi susţine că la data de 24 februarie 2012, contestatoarea SC A. SRL cunoştea hotărârea instanţei de recurs, intimata nu a probat că, la acea dată, considerentele deciziei contestate erau cunoscute contestatoarei. în această ipoteză, Înalta Curte urmează a face aplicarea celei de-a doua situaţii avute în vedere de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi va aprecia că, nefiind formulată mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, contestaţia în anulare este introdusă în termen legal.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
În temeiul art. 318 alin. (2) C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că, prin hotărârea a cărei anulare o cere, instanţa de recurs a omis să cerceteze mai multe critici care reprezentau motive de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi anume: motivul de recurs referitor la încălcarea ori aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi a prevederilor art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997.
Verificând decizia a cărei anulare se solicită, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a răspuns tuturor criticilor formulate de recurenta SC A. SRL.
Prin motivele de recurs formulate, contestatoarea SC A. SRL a susţinut că "hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea mai multor dispoziţii legale, ceea ce atrage incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990; art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997; art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; art. 2, 3, 31 şi 21 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 146/1997; art. 1200 pct. 4, art. 1202, art. 970 alin. (2), art. 977 C. civ.; art. 34 din Legea nr. 7/1996; art. 295 şi art. 261 C. proc. civ.
Instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 970 alin. (2) şi art. 977 C. civ., precum şi a art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997, reţinând că platforma de parcare avioane şi calea de rulare nu au constituit obiect al adjudecării, nefiind cuprinse în anexa procesului-verbal de licitaţie şi că aceste bunuri ar aparţine proprietăţii publice conform H.G. nr. 969/2002".
Instanţa a răspuns acestui motiv de recurs, grupând argumentele folosite de recurentă în susţinerea lui.
Astfel, Înalta Curte a arătat, în ce priveşte susţinerea potrivit căreia, instanţa ar fi realizat o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 970 alin. (2), art. 977 C. civ., art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997 că: "în realitate, recurenta tinde la o reevaluare a probatoriului, pentru a se reţine alte elemente de fapt, respectiv că, pentru a fi funcţional, potrivit destinaţiei sale, activul Aerobaza Cluj ar fi trebuit să cuprindă toate bunurile care deservesc activităţii de aviaţie utilitară, inclusiv platforme betonate, căi de rulare avioane, hangar, magazii, depozite".
S-a mai arătat că "sub acest aspect, instanţele fondului au reţinut corect că în anexa procesului-verbal de licitaţie, conform căruia au fost adjudecate bunuri de către autoarea recurentei, apar ca imobile licitate şi adjudecate doar un hangar şi o rampă auto (precum şi o serie de bunuri mobile), dar nu şi bunurile imobile (căi de rulare, platforme betonate) asupra cărora se pretinde că ar fi fost dobândit dreptul de proprietate.
Ca atare, contractul de vânzare-cumpărare nr. 700 din 21 decembrie 1999 nu a avut ca obiect al înstrăinării, cum fără suport se pretinde în recurs, calea de rulare avioane şi platforma betonată de parcare avioane, iar în privinţa terenului de 36.086 mp, se menţionează expres că nu se transmite în proprietate (din anexa la contract rezultând, de asemenea, că preţul terenului nu a fost inclus în cel prevăzut în contract şi că valoarea acestuia va fi negociată ulterior).
Tot astfel, întocmirea - după adjudecarea la licitaţie şi încheierea contractului de vânzare-cumpărare - a unei anexe la contract, potrivit căreia SC A.U. se obliga să facă demersuri pentru obţinerea titlului de proprietate asupra terenului şi transferul acestuia către cumpărătoare, este lipsită de relevanţă, faţă de împrejurarea că asemenea demersuri, care să ducă la constituirea dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei recurentei, n-au fost finalizate şi ca atare, nici transferul dreptului nu era posibil.
În aceste condiţii, susţinerea că obiectul înstrăinării ar fi constat şi în căi de rulare avioane, platformă parcare avioane, precum şi terenul de 36.086 mp este rezultatul unei interpretări proprii a recurentei, iar nu rezultatul încălcării de către instanţă a dispoziţiilor art. 970, 977 C. civ., cum greşit se pretinde.
Prin urmare, instanţa de recurs a răspuns criticilor formulate vizând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 şi a prevederilor art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 88/1997.
Prin aceste critici, recurenta susţinea că aplicarea corectă a normelor menţionate (alături de altele invocate prin motivele de recurs) ar fi probat dreptul său de proprietate asupra bunurilor în litigiu.
Or, instanţa de recurs a arătat care sunt considerentele pentru care bunurile respective nu s-au aflat în patrimoniul recurentei, astfel încât aplicarea normelor legale menţionate nu putea susţine dreptul de proprietate pretins.
În plus, Înalta Curte reţine că a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar nu argumentele de fapt şi de drept invocate de parte întrucât aceste argumente trebuie subsumate motivului de casare sau de modificare pe care se sprijină.
Pe de altă parte, nu există o obligaţie legală a instanţei de recurs de a analiza fiecare argument în parte, ci numai obligaţia de a analiza fiecare motiv de recurs formulat. Or, în cauză, această obligaţie a fost îndeplinită, hotărârea instanţei de recurs răspunzând motivat fiecăreia din criticile care s-au circumscris prevederilor art. 304 C. proc. civ.
Răspunzând-se tuturor criticilor formulate prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă nu mai are deschisă calea contestaţiei în anulare, astfel încât Înalta Curtea va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare.
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 744 din 08 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 900/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 990/2013. Civil → |
|---|
