ICCJ. Decizia nr. 896/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 896/2013
Dosar nr. 1090/110/2009
Şedinţa publică din 21 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 76 din 02 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanta M.I.I. împotriva Sentinţei civile nr. 676 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, analizând probele administrate în cauză, şi enunţând texte de lege din actele normative în vigoare la data când s-a produs exproprierea, faptul că în perioada ce a succedat anului 1938 terenul a avut destinaţia de aerodrom, aerodromul din anul 1937 neputând fi confundat cu un aeroport, şi nici cu un aerodrom modern.
Exproprierea a intervenit în anul 1938, iar temeiul juridic al acţiunii nu îl poate constitui Legea nr. 10/2001 care vizează exproprierile de după 1945. Exproprierea nu a fost dovedită ca abuzivă, fiind declarată de o instanţă judecătorească, într-o ţară în care nu se instaurase încă regimul comunist.
Chestiunile legate de lipsa unei amenajări în prezent a aerodromului nu pot duce la admiterea acţiunii întemeiate pe art. 35 din Legea nr. 33/1994. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca retrocedarea să fie dispusă ori de câte ori, ulterior utilizării, imobilele preluate nu mai folosesc potrivit scopului pentru care au fost expropriate, ar fi spus-o expres.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
În raport de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susţinut că instanţa de apel a reţinut, contrar probelor dosarului, că imobilul teren expropriat a fost utilizat potrivit scopului stabilit în decret. Este total greşit, pentru că în zonă nu s-a construit şi nici măcar amenajat un aerodrom militar, pentru că renunţarea la obiectiv s-a făcut imediat după decizia Curţii de Apel Iaşi din 19 martie 1938.
Susţinerea instanţei de apel că scopul a fost atins este în afara probelor dosarului, într-o decizie nefiind posibil să fie menţionate situaţii şi fapte care nu au corespondent în realitate.
Instanţa de apel nu face nicio referire la o probă concludentă, şi anume raportul de expertiză depus la dosar la 23 februarie 2011.
În condiţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat faptul că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Adresa nr. 335/1957 arată că terenul proprietatea reclamantei şi a altor 251 persoane a fost cedat Sfatului Popular al oraşului Târgu Ocna, deci nu a fost construit aerodrom.
Că preţul nu a fost plătit, rezultă şi din Adresa nr. 10.197/1938.
Instanţa de apel a abordat procesul în mod superficial şi nejuridic.
Hotărârea este nelegală şi a fost pronunţată cu încălcarea legii. Întrucât exproprierea a avut loc în anul 1937, evident reclamantei îi este aplicabilă Legea din 5 februarie 1937. Interpretarea instanţei că art. 35 din Legea nr. 33/1994 ar fi incident în cauză depăşeşte cadrul legal, fapt pentru care trebuie să fie făcută aplicarea legii în vigoare la momentul exproprierii.
2.2. Analiza recursului
Criticile formulate nu se încadrează în cerinţele art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului pentru următoarele considerente:
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Pe de altă parte, art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În speţă, criticile formulate de către recurentă nu au putut fi încadrate nu numai în prevederile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., pe care a fost întemeiat recursul, dar nici în vreunul dintre celelalte motive de nelegalitate, arătate la art. 304 C. proc. civ.
Aceasta deoarece, aspectele deduse analizei în recurs vizează, în realitate, modul defectuos în care, în opinia recurentei, s-a făcut în apel analiza probelor administrate, respectiv înscrisuri şi raport de expertiză. Or, aprecierea probelor este o chestiune de netemeinicie, nesusceptibilă de verificare în recurs.
Împrejurarea că recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar şi-a motivat recursul pe faptul că instanţa de apel "a reţinut, contrar probelor dosarului" că terenul expropriat a fost utilizat potrivit scopului stabilit în decretul de expropriere, nu poate conduce la concluzia că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Ceea ce a dorit recurenta a fost o reapreciere a probelor administrate înaintea instanţelor de fond.
Pe de altă parte, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere faptul că judecătorul fondului a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii ori l-a denaturat, atribuindu-i un alt înţeles, pe care termenii săi nu-l permit. Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa nu a interpretat corect adresele MFA nr. 335/1957 şi 10.197/1938. Or, asemenea critică ţine de netemeinicia hotărârii.
În fine, simpla solicitare de a se face aplicarea unei alte legi decât cea pe care şi-a întemeiat soluţia instanţa de apel, nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Însă, controlul judiciar de nelegalitate asupra unor asemenea critici nu se poate realiza, deoarece recurenta nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de către instanţa de apel.
Faţă de cele ce preced, în condiţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta M.I.I. împotriva Deciziei civile nr. 76 din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2013. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii.... | ICCJ. Decizia nr. 889/2013. Civil → |
|---|
